Artă & Cultură
INTERVIU | Dincolo de standuri și lansări, FICT adună oameni în jurul cărților. Bianca Tămaș: „Nu creăm doar un festival. Am creat o comunitate!”
Un festival de carte poate începe cu o listă de invitați, un program de lansări și standuri pregătite să primească cititorii.
În spatele unui festival de carte stau luni de pregătiri, invitați aleși cu grijă și un program construit pentru a aduce cititorii aproape de autori. | Foto: FICT | Foto: Mădălina IVAN
În spatele unui festival de carte stau luni de pregătiri, invitați aleși cu grijă și un program construit pentru a aduce cititorii aproape de autori.
Dar ceea ce rămâne după ce toate acestea sunt strânse nu încape întotdeauna într-un bilanț.
Poate fi o conversație cu un scriitor pe care abia l-ai descoperit, o carte aleasă după ce ai ascultat câteva minute dintr-o discuție sau sentimentul că ai găsit un loc în care vrei să te întorci.
Pentru Bianca Tămaș, scriitoare și organizatoare a Festivalului Internațional de Carte Transilvania, tocmai aceste întâlniri dau sens muncii din spatele evenimentului.
În Piața Unirii, cartea este punctul de plecare, însă discuțiile nu se opresc la paginile ei. Ajung la educație, tradiții, afaceri, istorie și la felul în care trăim împreună.
Ediția din acest an a FICT urmărește întoarcerea la rădăcini, o temă pe care organizatorii o privesc din mai multe direcții. Nu este vorba numai despre trecut sau despre sat, ci și despre lucrurile de la care pornim: ce am învățat, ce păstrăm și ce putem înțelege mai bine privind în urmă.
Pentru Bianca, această temă are și o legătură personală. La festival își va lansa, pentru prima dată în cadrul FICT, o carte proprie: noua ediție a romanului „Anuță dragă”, pornit din povestea bunicii sale. Spune că a privit inițial cu reținere ideea de a fi, în același timp, organizatoare și autoare prezentă în program. Legătura dintre roman, viața la țară și tema ediției a convins-o însă că povestea își găsește locul aici.
Dincolo de această lansare, organizarea festivalului presupune alegeri care nu sunt întotdeauna vizibile pentru public. Ce autori inviți? Cum faci loc unui scriitor valoros, dar mai puțin cunoscut? Cât contează felul în care un invitat se întâlnește cu oamenii, nu doar ceea ce a scris? Și cum împaci toate acestea cu un buget, în condițiile în care participarea unor autori internaționali poate presupune costuri de mii sau zeci de mii de euro ori dolari?
Bianca vorbește despre aceste lucruri, dar și despre un vizitator care i-a amintit echipei de ce merită continuat festivalul: un om ajuns pentru prima dată la un eveniment cultural, care se simțea copleșit și, în același timp, plin de viață. Nu există o metodă prin care organizatorii să urmărească fiecare cititor până acasă și să afle ce a schimbat în el cartea cumpărată. Există însă astfel de reacții, pe care le aud și le păstrează.
Într-un interviu pentru monitorulcj.ro, Bianca Tămaș povestește despre comunitatea construită în jurul FICT, despre selecția invitaților și despre revenirea Marșului Lecturii. Un eveniment în care copiii, tinerii și părinții sunt invitați să iasă în stradă cu propriile cărți și să facă loc lecturii, la propriu, în viața orașului.
Bianca Tămaș: FICT construiește o comunitate în jurul cărților
Valentina Prelipcean: Anul acesta vorbești despre întoarcerea la rădăcini atât prin cartea ta, cât și prin festival. Ce înseamnă asta concret pentru cine vine în Piața Unirii?
Bianca Tămaș: Pentru cine vine în Piața Unirii, această întoarcere la rădăcini se va vedea, în primul rând, prin evenimente. Majoritatea au fost gândite astfel încât să facă referire la această idee.
Chiar dacă vorbim despre business, de exemplu, vorbim despre el pornind de la rădăcini. Iar rădăcinile pot să însemne autenticitate, carte, educație, tradiții și așa mai departe. Sunt mai multe feluri în care putem privi această temă și tocmai de aceea îi așteptăm pe oameni la evenimente.
Inclusiv când am ales scriitorii internaționali ne-am legat de ideea de rădăcini. O dau ca exemplu pe Louise Fein, care a scris două bestselleruri internaționale, „Fiica Reichului” și „Copilul ascuns”. Sunt cărți care ne duc în trecut, în perioade în care lucrurile erau altfel. Ne uităm și la ce avem de învățat din această întoarcere.
V.P.: Ești și autoare, și organizatoare. Cum se decide ce cărți primesc un loc în program, inclusiv cartea ta?
Bianca Tămaș: Colaborăm îndeaproape cu editurile care vin la festival. Ele ne propun cărțile și, după atâția ani, știu deja care este stilul nostru, ce preferințe avem. Vin cu propuneri care să se potrivească evenimentului.
În cazul meu, este prima dată când lansez o carte la FICT. Eu și Gabriel Bota, directorul festivalului, ne-am gândit cumva în același timp la această lansare.
Eu nu insistasem asupra ideii, pentru că mi se părea că poate ar fi nepotrivit, fiind organizatoare. Dar cartea vorbește despre viața la țară, despre această întoarcere la rădăcini, așa că se potrivește foarte bine cu tema de anul acesta.
Cum ajung scriitorii în programul festivalului
V.P.: Cum alegi între un scriitor cunoscut, care aduce public, și unul foarte bun, despre care aproape nimeni nu a auzit?
Bianca Tămaș: Aducem și autori cunoscuți, pe care oamenii își doresc să îi vadă, dar și autori foarte buni, pe care nu îi știe multă lume. Tocmai de aceea îi invităm: ca publicul să îi cunoască, să interacționeze direct cu ei, să le pună întrebări și, dacă nu le-a citit cărțile, să înceapă să le citească.
Un exemplu este Guillermo Arriaga, care a fost la festival în 2023. Este un scriitor mexican extraordinar. Eu i-am citit romanul „Sălbaticul” și m-a rupt în cinci, apoi m-a lipit la loc. Pentru astfel de sentimente aducem scriitori: ca și alții să îi descopere și să simtă ce pot oferi cărțile lor.
Avem discuții cu mulți scriitori înainte de a-i alege. Pe lângă calitatea operei, contează foarte mult și cum sunt ei ca oameni. Trebuie să rezonăm unii cu ceilalți și abia apoi îi invităm.
Desigur, ținem cont și de buget. Scriitorii internaționali nu vin gratuit sau sunt foarte puțini cei care fac asta. Au agenții care îi reprezintă, iar costurile pot ajunge la mii sau zeci de mii de euro ori dolari.
Ce îi poate oferi FICT unui om care nu citește
V.P.: Ce îi oferi unui om care trece prin piață și spune: „Eu nu citesc, festivalul acesta nu este pentru mine”?
Bianca Tămaș: Noi încercăm să arătăm că cititul nu este plictisitor. De la o carte se pot naște nenumărate discuții și contradicții. Pornind de la o carte, putem descoperi asemănări între noi și cei din jur. Încercăm să arătăm cum se poate crea o comunitate în jurul cărții. Pentru că, până la urmă, nu creăm doar un festival. Am creat o comunitate.
Este foarte frumos când vedem că oamenii vin în timpul festivalului și doar ca să ne vadă, să petreacă puțin timp acolo, pentru că atmosfera este altfel.
Toate târgurile și festivalurile de carte sunt frumoase în felul lor. Dar oamenii ne spun că la noi găsesc ceva diferit. Noi suntem tot timpul acolo, suntem veseli, povestim și vorbim despre cărți și despre importanța lor.
V.P.: După cele cinci zile, cum vă dați seama că ați apropiat oamenii de citit, nu doar că ați umplut piața?
Bianca Tămaș: Chiar vorbeam despre asta cu colegii mei și i-am rugat să îmi spună dacă își amintesc o poveste de la FICT. Am realizat că sunt foarte multe.
Nu putem urmări o poveste de la cap la coadă. Nu avem de unde să știm tot ce se întâmplă cu un om, din momentul în care intră la festival, își cumpără o carte, ajunge acasă și descoperă ce simte citind-o. Dar vedem anumite sclipiri și auzim anumite replici.
Anul trecut, de exemplu, a venit un domn care stătea și se uita foarte fascinat. Cineva l-a întrebat dacă este în regulă. A spus că nu mai fusese niciodată la un festival de carte și, de fapt, nici la un eveniment cultural.
Ne-a spus că se simte copleșit, dar, în același timp, plin de viață și de iubire și că își dorește să participe la cât mai multe astfel de evenimente.
Pentru asemenea momente ne dorim să continuăm și să aducem oameni la festival.
Marșul Lecturii revine la FICT
V.P.: Ce ai mai vrea să le spui celor care se pregătesc să vină la FICT 2026?
Bianca Tămaș: Anul acesta vom avea din nou un eveniment pe care l-am organizat până în 2018, apoi am renunțat la el pentru că este foarte dificil din punct de vedere logistic. Vom deschide ediția cu Marșul Lecturii.
Vor veni copii, tineri și părinți. Ne vom întâlni pe strada Mihail Kogălniceanu, în fața Universității Babeș-Bolyai, și vom porni în marș. Fiecare va veni cu propria carte. Se va citi, vor fi îndemnuri la lectură și pancarte. Va fi ceva foarte frumos și deosebit.
De asemenea, avem, ca în fiecare an, FICT-ul copiilor, duminică. Îi așteptăm cu drag pe părinți și pe copii la lansări de cărți pentru cei mici și la ateliere de lectură.
Avem pictură pe față, jocuri interactive și activități prin care familiile pot petrece o zi frumoasă împreună. Iar după aceea își pot alege și o carte cu care să plece acasă.
Pentru Bianca Tămaș, rostul festivalului se vede și în lucrurile care nu pot fi numărate la final: o întrebare pusă unui autor, o discuție care continuă după încheierea evenimentului sau un om care descoperă, pentru prima oară, că se simte bine într-un asemenea loc. Povestea vizitatorului care nu mai fusese la un eveniment cultural spune ceva despre publicul pe care FICT își dorește să îl aducă aproape. Nu doar cititori care știu deja ce caută, ci și oameni care încă nu au găsit cartea sau întâlnirea potrivită.
Revenirea Marșului Lecturii duce această invitație dincolo de standuri. O carte ținută în mână, un copil care merge alături de părintele său, o pancartă și un îndemn la citit pot face lectura mai vizibilă într-un oraș grăbit. Iar pentru cei mici, ziua dedicată lor poate fi începutul unei familiarități: cartea să nu fie doar ceva cerut la școală, ci și ceva ales cu bucurie, după o zi petrecută în familie.
Întoarcerea la rădăcini despre care vorbește această ediție capătă astfel și un sens simplu: să ne facem timp pentru povești și pentru oamenii care le spun. Organizatorii nu vor putea ști ce se întâmplă cu fiecare carte după ce pleacă din Piața Unirii. Dar pot crea locul în care cineva o descoperă, o deschide și decide să o ia acasă. De acolo, povestea continuă fără ei.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
