Romania de la usa cortului

Doi magari se cearta in fata portii care sa intre primul. Unul rage catre celalalt: „Eu primul, ca eu sint un domn!". Al doilea zice: „Ba eu primul, ca eu am fata, ba!".

Va suna cunoscut? Ati mai auzit, recent, vreun dialog de acest gen? Poate marti seara, la TVR. Poate in ultimul an. Sau in ultimii 2 ani. Face parte din telenovela spalatului in public al chilotilor minjiti in campania electorala cu sampanie. Euforia bulelor de atunci s-a transformat in scuipat, care pica din gura presedintelui si a premierului fix in freza noastra. Credeti ca aveti gel in par? Va inselati. Uitati-va mai bine: este respectul, in forma lichida, pe care cei doi il au, in acest moment, pentru romanii care i-au aplaudat si i-au votat la pachet, in Alianta.

Inainte de ultima runda a prezidentialelor din 2004, scriam, cu avint, o scrisoare deschisa viitorului presedinte al Romaniei. Oricare ar fi fost el. Ii spuneam ca sint un tinar din Romania care se saturase de politica de pina atunci, care nu voia sa ia, rupt-neajuns, calea Americii si ii ceream un singur lucru: sa fie un presedinte cu care sa nu imi fie rusine. Si rugamintea se adresa, in final, tuturor politicienilor noi, votati cu disperare de catre tineri. Constat ca mi-am cheltuit energia creatoare degeaba. Votul pe care l-am dat este calcat in picioare de exponentii clasei politice, cu presedintele si premierul in frunte. Care, ca niste porcusori isterici, se pindesc unul pe altul cind sint invitati pe la televiziuni si se fac de cacao.

Nu stiu daca ne cred o tara de timpiti sau pur si simplu nu le mai pasa. Amindoi se impauneaza cu „interesul poporului" si cu stindardul acesta in brate isi scot ochii. Biletele, adrese, soapte de culise, telefoane in direct pe la emisiuni, rahat scos din te miri ce buda si aruncat... unde? Direct in noi. Pentru ca, dincolo de interesele lor mici, personale, dincolo de razboiul infantil de copii razgiiati care nu se mai suporta sa faca pipi la aceeasi olita si castele de nisip in aceeasi groapa, sintem noi. Toti. Si cred ca tuturor ni s-a facut si sila, si rusine. La tepe, domnule presedinte si stimati guvernanti? Mai aveti curajul?