TIFF
Afară e ca-n țară! Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, „vocea diasporei”! Interviu EXCLUSIV!
Elena Stancu și Cosmin Bumbuț au construit proiectul „Plecat” pentru a atrage atenția asupra problemelor și nevoilor românilor plecați în străinătate. A vorbit cu ei Roxana Ciobanu, reporter monitorulcj.ro.
Fotografii cu puternic impact emoțional făcute de Cosmin Bumbuț, care documentează de șase ani și jumătate proiectul „Plecat”, care surprinde viețile românilor din diaspora. Imaginea surprinde elementele-simbol ale românilor care primesc pachete din țară. | Foto: Mădălina IVAN, monitorulcj.ro
Cu dor de ducă și cu dorința de a scoate la suprafață poveștile și problemele sociale cu care se confruntă românii din țară și din diaspora, Elena Stancu și Cosmin Bumbuț au renunțat la comoditatea din apartamentul din București, „s-au împachetat” într-o dubă împreună cu strictul necesar și câinele lor și au pornit hai-hui prin țară, apoi prin Europa. În noiembrie 2013 a început călătoria lor nesfârșită în speranța de a înțelege România.
Elena Stancu este jurnalist, care și-a îndreptat atenția către marile probleme sociale cu care se confruntă românii, iar Cosmin Bumbuț a început ca fotograf de modă și de publicitate, ulterior îndreptându-și „obiectivul” către aceleași subiecte despre care scrie și Elena. Cei doi fac o echipă bună atât pe plan profesional, dar și în plan personal, reușind să conviețuiască și să lucreze într-un spațiu limitat, cu resurse limitate. Elena documentează subiectele și redactează materialele despre poveștile neștiute ale românilor din țară și de afară, iar Cosmin le „dezvăluie sufletele” prin obiectivul său foto. Ei aduc sub privirile cititorilor proiectele pe care le documentează prin intermediul site-ului lor teleleu.eu.
Reporter: Cum v-ați adaptat la viața trăită într-o dubă și din ce vă câștigați existența?
Cosmin Bumbuț: Adaptarea a fost destul de îndelungată ca să trăim în 2013 într-o dubă. Inițial am zis că o să trăim un an, dar după aia s-a lungit la 4, 5 și de acolo la 11 jumate. În principal ne câștigăm existența din donațiile cititorilor care ne susțin. Toată această expoziție, toată această documentare nu putea fi făcută fără ajutorul lor. Aceasta este sursa principală. Avem colaborări cu site-uri de știri și mai avem tot felul de burse și premii câștigate din care ne mai completăm venitul.
Elena Stancu: Noi ne-am redus foarte mult cheltuielile și nu avem nevoie de o sumă foarte mare de bani. Sigur că, să călătorești în atâtea țări și să te încălzești și să trăiești, să mănânci e costisitor dacă aduni foarte mulți ani. Noi am lucrat la proiectul despre migranții români 6 ani și jumătate, ceea ce înseamnă foarte mult suport. Felul în care ne susținem proiectele se bazează foarte mult pe donațiile cititorilor noștri cărora, în semn de recunoștință, le trimitem în fiecare lună câte o fotografie și o scrisoare din locurile în care călătorim, cu poșta chiar din țările în care suntem. Avem două imprimante în mașină, una pentru scrisori și una pentru fotografii. Eu scriu o scrisoare, Cosmin alege „fotografia lunii” din cele făcute de el, le semnează, printează și le trimitem donatorilor.
Foto: Mădălina Ivan - monitorulcj.ro
Fața neschimbată a unei Românii care evoluează social
Deși se află tot timpul pe drumuri, Elena și Cosmin nu și-au rupt rădăcinile din România și în continuare se simt „acasă” când revin în țară, aici fiind cei dragi. La fiecare revenire, au văzut România cu alți ochi, mai bună, mai frumoasă, cu oameni mai calzi și mai responsabili de viitorul lor și al țării.
Reporter: În majoritatea timpului sunteți în afara graniței. Când reveniți în România ce sentiment aveți?
E. S.: De fiecare dată sentimentul nostru a fost altul. În ultimii 6 ani și jumătate, prima oară ne-am întors după 6 luni, apoi după 9 luni, iar ultima tură am stat plecați 21 de luni. De fiecare dată, impresia a fost diferită. Ce ni se pare nouă este că România se schimbă și că oamenii care trăiesc în țară nu văd schimbările acestea. Și se schimbă în bine! Nu mă refer numai la autostrăzi, că acum 6 ani jumate când am pornit proiectul ăsta nu erau atât de multe autostrăzi, dar se văd și gesturile mici ale oamenilor. Simt un pic mai multă responsabilitate, solidaritate și empatie în societatea românească.
Reporter: Unde vă simțiți „acasă”?
C. B.: Până la urmă, tot în România ne simțim acasă că avem familiile aici și prietenii și ne e dor tot timpul când suntem plecați de prieteni și de familii. Astea ne-au lipsit tot timpul. Ultimele 21 de luni au fost destul de grele. Am petrecut de două ori Crăciunul și de două ori Paștile. Ultimul Crăciun a fost destul de trist pentru că l-am petrecut în mașină, ploua și nu puteam să ieșim. Am stat doar noi doi. A fost trist ca dracu!
Reporter: Cum arată „România de afară?”
E. S.: Cred că într-o mare măsură, România din afara granițelor e reflexia în oglindă a României de aici. Sun aceleași povești, aceleași probleme sociale pe care le regăsim în România, de la mame minore, violență domestică, până la sărăcie. Cred că asta a lipsit diasporei: abordarea tuturor politicienilor care au discutat despre diaspora numai în contexte politice și numai atunci când era convenabil să se discute. Cred că, ceea ce spunem și în expoziția aceasta, prin mai multe imagini și texte, e faptul că istoria românilor din afara țării, e istoria noastră, a românilor din țară. E o singură istorie care implică un capitol foarte mare, al migranților.
Plecați fiind, și-au dedicat viața pentru „Plecat” – un proiect despre românii din diaspora
Cel mai amplu proiect pe care l-au documentat Elena și Cosmin se intitulează „Plecat” și surprinde problemele sociale cu care se confruntă românii de peste granițe. Cei doi au realizat o expoziție de fotografii însoțite de texte și poate fi vizionată în cadrul TIFF.24 între 13 și 22 iunie.
Reporter: Viața voastră se află într-o continuă mișcare profesională. Cum o delimitați de cea personală?
C. B.: Trăind într-o mașină nu prea ai cum să o delimitezi, spațiul fiind așa de mic. Bineînțeles că te întâlnești cu omul cu care lucrezi și acasă, la duș și la masă. Nu există nicio delimitare. Totul e împletit. Profesional și familial totul e în mașină. În timpul mesei putem să discutăm despre serviciu sau...nu știu.
E. S.: Nu prea avem despre ce altceva să discutăm, decât despre serviciu. Noi ne-am dat seama că în anii ăștia ne-am dedicat viața acestui proiect. Noi nu avem o altă viață, decât viața oamenilor pe care o documentăm. E singura viață pe care o cunoaștem. Nu e ca și când ne întâlnim cu prietenii sau avem hobby-uri sau mergem la sală. Noi nu facem altceva decât muncă de teren, de documentare. Când reușim să ne găsim timpul și tihna, stăm și facem muncă de birou. Atunci trecem prin aceleași povești încă o dată, dar la birou.
C. B.: Munca de birou nu e ușoară într-o mașină. Trebuie să schimbi tot timpul locul. Să cauți un curent, o apă, o deversare de toaletă. Sunt niște griji casnice pe care un om normal nu le are. Bașca, locuri de dormit. Tot timpul trebuie să ne gândim unde dormim. Orele acestea de căutat locuri de dormit ne-au luat foarte mult timp din acești ani.
Eroii de peste graniță
Reporter: Prin proiectul „Plecat” ați luat pulsul diasporei. A fost previzibil, ați putut intui, vorbind cu atât de mulți români din străinătate, răsturnarea de orientare politică ce s-a văzut la alegerile din 2024 și 2025?
E. S.: Nu știu dacă e vorba despre o răsturnare, ci cred că situația în care am ajuns era previzibilă pentru toată lumea. Ca să fac un istoric a ceea ce s-a întâmplat la nivel politic în diaspora, o să încep cu alegerile parlamentare din mai 2019. Noi abia începusem să lucrăm la acest proiect, în ianuarie 2019, iar alegerile din mai le-am documentat în Spania. Era o tensiune socială și politică foarte mare. Alegerile acestea veneau după protestele împotriva modificărilor aduse legilor justiției, când oamenii au ieșit în stradă între 2017 și 2019, iar românii din diaspora au fost solidari cu cei din țară. Pe vremea aceea, românii din diaspora erau văzuți ca niște eroi pe care îi așteptam să vină și să ne salveze prin votul lor. Atunci frustrarea românilor din diaspora a crescut foarte mult pentru că nu au putut vota. Au fost foarte puține secții de votare, au fost cozi foarte mari la acestea. În 2020, mulți s-au implicat voluntar în organizarea unor secții de votare. S-au înscris ca membri în comisie, au vorbit cu instituții locale în țările respective ca să deschidă mai multe secții.
„Vot de protest”
E.S.: Sistemul de vot s-a modificat, s-a introdus votul în diaspora care durează 3 zile la prezidențiale și 2 zile la parlamentare. În 2020 au fost alegerile parlamentare când AUR a obținut locul 3 în diaspora, în jur de 30%. Un procent enorm pentru un partid care se înființase cu un an în urmă. Acela a fost primul semn că diaspora e nemulțumită și că urmează să dea un vot de protest. Ce s-a întâmplat în anii următori este că și partide în care ne-am pus foarte mult speranța, cum au fost USR și PLUS, au dezamăgit electoratul. S-a întâmplat și faptul că diaspora a rămas în continuare un subiect care este invocat doar în contexte politice, doar în preajma alegerilor. Nemulțumirile și problemele lor profunde care i-au făcut să plece din țară, mai ales că mulți provin din sate și din orașe de provincie, au rămas nerezolvate. Aici mă refer la migranții economici, nu neapărat la cei care au căutat alte oportunități profesionale sau să experimenteze o altă cultură. Ceea ce n-a făcut coaliția PNL-PSD în anii aceștia a creat și mai multă frustrare, iar ce s-a întâmplat a fost acest vot de protest care bineînțeles că era previzibil și nu pentru noi, ci cred că pentru toată lumea ar fi trebuit să fie.
Diaspora, „fără voce”
E.S.: S-au acumulat aceste frustrări și în continuare în spațiul social-media, TikTok-ul e complet nereglementat, iar diaspora nu are o presă. Avem 1,2 milioane de români care trăiesc numai în Italia, încă un milion în Anglia, încă un milion în Germania, 600 de mii în Spania, 250 de mii în Franța, iar noi nu avem presă dedicată nevoilor lor. Atunci nu știu de ce ne mirăm ca ei stau pe TikTok sau că-și iau informațiile de acolo. Acest lucru combinat cu lipsa educației în media în România și cu dezastrul din sistemul de învățământ au dus la o situație pe care nu o văd altfel decât previzibilă, iar situația în care suntem acum este doar o amânare a problemelor. Am câștigat niște timp și în anii ăștia trebuie să avem grijă ce facem și cum învățăm să fim o comunitate și să rezolvăm problemele de polarizare din societate și partidele politice trebuie să răspundă unor nevoi pe care le-au ignorat până acum.
Jurnalismul se face pe teren, printre oameni
Elena și Cosmin consideră că nu există o altă cale de a face o schimbare prin munca lor, decât să rămână plecați „teleleu” pentru a documenta în continuare ce se întâmplă în afara granițelor României și pentru a fi „vocea” diasporei în țară.
Reporter: V-ați gândit vreodată, ca la un moment dat, să reveniți în țară definitiv pentru a face jurnalismul altfel decât modul în care lucrați acum?
E. S.: Răspunsul este nu pentru că noi ne-am dat seama în anii aceștia cât de importantă e munca de teren și cât de important este să fii printre oamenii despre care scrii și pe care îi fotografiezi și cât de important e să nu fii doar un martor care intră din când în când în viața lor, ia niște informații sau imagini care sunt sau nu sunt relevante pentru viețile lor și pleacă. Noi nu mai putem să facem jurnalism altfel și nici nu există resurse în România să ne trimită cineva să stăm la hotel și să închiriem mașină si să mâncăm la restaurant în timp ce facem jurnalism. O să continuăm să facem jurnalism cu mica noastră redacție mobilă, să mâncăm de la supermarket și să dormim gratis în ce parcări găsește Cosmin.
Interviu realizat de Roxana Ciobanu, foto Mădălina Ivan. Montaj video Roxana Ciobanu.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
