Sănătate
Transplant de ficat pentru a trata cancerul? Un expert internațional explică la Cluj când este posibil!
Transplantul hepatic poate oferi o nouă șansă unor pacienți cu cancer, inclusiv în situații atent selectate în care boala a ajuns la ficat dintr-un alt organ.
Dr. Tonguç Utku Yılmaz, prezent la Congresul Romtransplant 2026 de la Cluj-Napoca | Foto: Valentina PRELIPCEAN / monitorulcj.ro
Transplantul hepatic poate reprezenta o șansă în plus pentru anumiți pacienți oncologici, inclusiv în cazuri atent selectate în care cancerul s-a extins la ficat.
În cazul copiilor cu boli hepatice grave, intervenția presupune provocări aparte: de la adaptarea fragmentului de ficat la corpul unui sugar până la reconectarea unor vase de sânge de dimensiuni foarte mici.
Prezent la ROMTRANSPLANT CONGRESS ROTC 2026 desfășurat la Grand Hotel Napoca, dr. Tonguç Utku Yılmaz, chirurg din cadrul Acıbadem Healthcare Group, a vorbit despre complexitatea transplantului hepatic pediatric și experiența centrului în care lucrează. Într-un interviu acordat monitorulcj.ro, medicul a explicat și de ce momentul operației este esențial, cum se dezvoltă transplantul în oncologie și ce responsabilitate simte, ca tată, atunci când operează un copil.
Un ficat transplantat trebuie să fie potrivit pentru organismul care îl primește. Pentru un sugar de câteva kilograme, dimensiunea fragmentului de organ, poziția acestuia și felul în care sângele circulă prin vasele reconstruite devin elemente esențiale ale intervenției.
Aceste dificultăți s-au aflat în centrul prezentării susținute la Cluj de dr. Tonguç Utku Yılmaz. Chirurgul a explicat cum sunt adaptate tehnicile de transplant pentru cei mai mici pacienți și de ce succesul unei asemenea intervenții depinde de colaborarea unei echipe cu mai multe specialități.
Potrivit datelor prezentate de medic la congres, în centrul în care lucrează au fost efectuate 300 de transplanturi hepatice pediatrice. Cel mai mic beneficiar, ca greutate, a avut 4,7 kilograme, iar cea mai mică vârstă la transplant a fost de patru luni.
Dr. Yılmaz activează la Spitalul Acıbadem Atakent din Istanbul, unde activitatea sa include transplantul hepatic și renal, precum și chirurgia bolilor ficatului, pancreasului și căilor biliare. Potrivit CV-ului furnizat redacției, parcursul său profesional cuprinde perioade de pregătire în centre de transplant din Turcia și la Mayo Clinic, în Statele Unite.
Cum poate deveni transplantul o opțiune pentru pacienții cu cancer
În interviul acordat monitorulcj.ro, dr. Yılmaz a explicat că extinderea indicațiilor oncologice pentru transplant este legată de evoluția tratamentelor și de experiența acumulată în centrele specializate.
„Transplantul în oncologie este un domeniu nou. Anterior, în ceea ce privește indicațiile oncologice, ne ocupam de transplant hepatic pentru tumori ale ficatului. Am constatat însă că și unii pacienți cu tumori care au produs metastaze în ficat pot fi eligibili pentru transplant.
Cum a devenit posibil acest lucru? Datorită îmbunătățirii tratamentelor oncologice și experienței tot mai mari în transplantul hepatic. Din acest motiv, în cazul unor pacienți selectați, metastazele hepatice provenite din cancerul de colon pot fi tratate prin transplant. Este un domeniu nou”, a explicat medicul.
Posibilitatea se referă la cazuri atent selectate. Studiul european TransMet, publicat în The Lancet în 2024, a demonstrat un beneficiu de supraviețuire pentru transplantul asociat chimioterapiei la un grup de pacienți cu metastaze hepatice din cancer colorectal care nu puteau fi îndepărtate prin rezecție și fără boală tumorală în afara ficatului.
„Nici prea devreme, nici prea târziu”
Medicul subliniază că evaluarea într-un centru de transplant este importantă pentru stabilirea momentului potrivit al operației.
„Transplantul hepatic se efectuează pentru insuficiență hepatică, iar insuficiența hepatică nu este întotdeauna un proces acut. Boala hepatică cronică evoluează pe o perioadă lungă, uneori ani. În acest timp, pacienții sunt urmăriți de medici, iar gastroenterologii încearcă să trateze afecțiunile asociate și complicațiile.
Dar trebuie să ținem minte: nici prea devreme, nici prea târziu. Transplantul hepatic este o procedură care salvează vieți și trebuie realizat la momentul potrivit.
Ce înseamnă momentul potrivit? Nu prea devreme, pentru că, într-o etapă timpurie, ficatul nu este încă atât de deteriorat. Dar nici prea târziu, pentru că atunci starea generală a pacientului se agravează. Apar numeroase boli asociate și complicații, iar rata de succes a transplantului scade.
Din acest motiv, fiecare pacient cu insuficiență hepatică ar trebui evaluat într-un centru de transplant, pentru a putea stabili momentul potrivit”, a declarat dr. Tonguç Utku Yılmaz.
„Copiii nu sunt adulți în miniatură”
În cazul pacienților pediatrici, diferențele față de adulți privesc diagnosticul, anatomia, tehnicile operatorii și bolile asociate.
„Copiii sunt viitorul nostru. Ei nu sunt adulți în miniatură. Au caracteristici speciale, care țin de fiziologie, anatomie și afecțiunile asociate.
Din acest motiv, fiecare transplant hepatic pediatric este o operație dificilă, pentru că diferă complet de transplantul la adulți. Indicațiile sunt diferite, tehnicile operatorii sunt diferite, bolile asociate sunt diferite.
Copiii care au nevoie de transplant hepatic trebuie evaluați în detaliu, atât de chirurgii de transplant, cât și de gastroenterologi și de specialiști în imunologie sau boli genetice, în funcție de situație.
Pentru a rezolva aceste probleme, folosim tehnici speciale și echipamente speciale. De aceea, nu orice chirurg de transplant poate efectua un transplant pediatric. Este nevoie de chirurgi cu experiență. Recomand ca toți pacienții pediatrici să fie îndrumați către centre cu experiență în transplant hepatic”, a explicat chirurgul.
Provocarea transplantului la un copil de câteva kilograme
În prezentarea susținută la congres, medicul a detaliat dificultățile legate de dimensiunea fragmentului de ficat transplantat și de reconstrucția vaselor de sânge.
„Principalele probleme sunt legate de greutatea corporală mică. O grefă prea mare în abdomen poate crea dificultăți. Din acest motiv, obiectivul nostru este să reducem dimensiunea grefei, astfel încât să fie potrivită pentru copil.
În evaluarea preoperatorie trebuie să analizăm dimensiunile primitorului și grosimea grefei. Acestea trebuie să fie compatibile; altfel, trebuie să reducem grefa.
O altă opțiune este transplantul unui singur segment, segmentul II. În această situație trebuie să cunoaștem în detaliu anatomia, pentru că folosim doar acel segment și trebuie să identificăm toate vasele care îl deservesc”, a arătat dr. Yılmaz.
Potrivit datelor prezentate de chirurg, centrul în care lucrează a efectuat 300 de transplanturi hepatice pediatrice. Cel mai mic beneficiar ca greutate a avut 4,7 kilograme, iar cea mai mică vârstă la transplant a fost de patru luni.
„Transplantul hepatic este o muncă de echipă”
Asigurarea circulației sângelui prin ficatul transplantat este una dintre etapele esențiale ale operației. Medicul a explicat că realizarea conexiunilor vasculare trebuie urmată de verificarea atentă a fluxului sanguin.
„Reconstrucția venei porte este foarte importantă pentru a obține un flux suficient de sânge. Altfel, riscul de tromboză a venei porte crește.
Poți realiza o conexiune bună, dar punctul important este fluxul. Dacă realizezi conexiunea cu prea multă tensiune, aceasta poate afecta vena portă, iar fluxul nu mai este suficient. Dacă este prea lungă, există riscul ca vasul să se îndoaie. Din acest motiv, la finalul operației trebuie să verificăm ecografic dacă fluxul prin vena portă este suficient.
Dacă ești chirurg, te confrunți și cu complicații. Cel mai important este cum gestionezi această complicație. Transplantul hepatic este o muncă de echipă”, a spus dr. Yılmaz în cadrul prezentării.
„Ca tată, mă gândesc că este copilul unui tată, este copilul unei mame”
Întrebat despre cel mai special caz pediatric din cariera sa, chirurgul a vorbit despre încărcătura emoțională a intervențiilor.
„Ceea ce face un caz special nu ține întotdeauna de aspectele tehnice și chirurgicale. Pentru mine, emoțiile sunt mult mai dificile.
Când operez copii, mâinile mele sunt prea mari pentru a lucra în abdomenul lor. Iar eu, ca tată, mă gândesc întotdeauna că este copilul unui tată, este copilul unei mame. Această presiune emoțională mă face să fiu și mai tensionat.
Răspunsul meu este că stresul emoțional este partea mult mai dificilă atunci când operezi pacienți pediatrici”, a mărturisit dr. Tonguç Utku Yılmaz.
CITEȘTE ȘI:
