Electric Castle
Interviu la 27 ani de Vița de Vie. Adrian Despot: „Dacă cineva va salva lumea, ăla va fi un om cu o chitară” VIDEO
După aproape 30 de ani, trupa Vița de Vie continuă să fie prezentă și relevantă pe piața muzicală, să-și mențină publicul fidel și să compună melodii care stârnesc emoții puternice. Înainte de a concerta la Electric Castle, am stat de vorbă cu solistul Adrian Despot despre secretul succesului lor.
Interviu cu Adrian Despot, solistul trupei Vița de Vie, la Electric Castle / Foto: monitorulcj.ro
Trupa Vița de Vie sărbătorește 27 de ani de existență. În tot acest timp, aceasta a reușit să-și mențină relevanța pe piața muzicală din România, dar și un public fidel care încă așteaptă cu nerăbdare fiecare concert al lor.
La festivalul Electric Castle, înainte să urce pe scena mare, am reușit să discutăm despre „rețeta succesului” cu solistul trupei, Adrian Despot. Artistul ne-a vorbit despre cele trei mari traiectorii muzicale ale trupei: electric, acustic și simfonic, despre colaborarea cu filarmonicile din țară, dar și despre cum reușește să vină cu versuri atât de pline de semnificație în melodiile pe care le cântă, unele care emoționează, altele care energizează publicul.
De asemenea, nu puteam să nu discutăm despre curentele muzicale din prezent care fac ravagii între tineri, precum trap-ul sau muzica electro, având în vedere că melodiile trupei Vița de Vie sunt axate pe instrumente. Solistul consideră că „trebuie să existe orice fel de muzică”, însă spune că dacă cineva va salva lumea, acel cineva va fi un om cu o chitară. Mai multe, în interviul de mai jos:
Reporter: Cum e să fii înapoi la Cluj, la Electric Castle?
Adrian Despot: Aștept să intru pe scenă, dar mai ales aștept Electric Castle în fiecare an. Este vacanța noastră. Probabil în capul meu am rămas copil și 1 iunie pentru mine sunt, de fapt, cele patru zile de Electric Castle. În ultimii ani, băiatul meu vine ca voluntar aici și noi am venit cu toată familia. Echipa Vița de Vie anul ăsta are 20 de oameni, dintre care jumătate sunt copiii noștri. E amazing, e vacanța noastră anuală.
R: Combinația Vița de Vie și Filarmonica este foarte interesantă. Ce ne poți spune despre asta?
Adrian Despot: E un proiect care a început în 2018 și care s-a concretizat într-un material filmat și un vinyl live. Apoi am avut plăcuta surpriză să constatăm că suntem invitați în țară de către filarmonici ca să cântăm concerte împreună cu ele. Am fost la Brașov de mai multe ori, am fost la Arad și am ajuns inclusiv la Cluj - am cântat cu Filarmonica Transilvania. Am avut un concert sold-out la ei la filarmonică și ne-am gândit „cât de mișto ar fi să invităm și noi filarmonica din Cluj acasă la noi?” Adică aici, la Bonțida, la Electric Castle, și uite că anul ăsta am reușit.
R: Cum se simte să cânți alături de muzicieni clasici?
Adrian Despot: Mulți dintre noi din Vița de Vie suntem educați în spiritul clasic, suntem absolvenți de Conservator. Rădăcinile noastre, practic, se trag de acolo. Pe de altă parte, muzica cultă și muzica rock sunt cumva diametral opuse pentru că sunt foarte greu de pus pe aceeași scenă. Muzicienii de factură clasică... ei cântă cu dirijor, noi cântăm cu metronom. Ei cântă neamplificați, la rece, noi cântăm amplificați. Și atunci sunt tot felul de impedimente din acestea care, teoretic, ar face imposibilă colaborarea dintre o trupă rock foarte zgomotoasă și o orchestră simfonică ce este ceva mai tăcută. Dar cumva, ca printr-un miracol, l-am întâlnit pe Remus Grama, dirijorul nostru. Și Remus are un fel foarte fain de a pune oamenii împreună.
R: Ce părere ai despre muzica ascultată de tineri în prezent, precum electro sau trap? Crezi că va mai rămâne loc pentru muzica bazată pe instrumente?
Adrian Despot: Nu mă îndoiesc. Muzica este o roată enormă care se învârte, care din când în când se întoarce. Asta este mișcarea fizică a roții. Fiecare generație trebuie să aibă muzica ei. Noi în continuare în România suntem cu foarte mulți ani în urmă, pentru că curentul trap a fost sus acum câțiva ani. La noi este acum. Trendingul semnifică preferințele oamenilor care stau în fața calculatoarelor și consumă media digitală. Ai fi surprinsă să constați că majoritatea artiștilor din trending nu reușesc să vândă bilete la concerte, tocmai din cauza asta. Nu au concerte sau, dacă au, au concerte sponsorizate. Adevărul este undeva la mijloc, dar niciodată muzica nu a făcut rău nimănui. Trebuie să existe orice fel de muzică. Instrumentele nu vor dispărea niciodată și dacă cineva va salva lumea, ăla va fi un om cu o chitară.
R: Sunt 27 de ani de existență a trupei Vița de Vie. În aproape trei decenii, cum poți spune că ați evoluat și ce experințe ați avut?
Adrian Despot: Trăgând o linie după 27 de ani, stilistic avem trei mari traiectorii muzicale. Una este cea electrică de bază - așa ne-am născut ca o trupă electrică. Apoi a apărut, undeva în 2012, latura noastră acustică, și de la primul concert acustic de la Opera Națională din București nu am mai putut să renunțăm la acustic pentru că e în firea și în ADN-ul nostru. Și atunci avem Vița de Vie Electric, Vița de Vie Acustic, iar din 2018 avem și Vița de Vie Simfonic. Cam astea sunt cele trei paliere pe care continuăm să mergem și nu renunțăm la ele.
Apoi, evoluția noastră este una absolut firească din punct de vedere al anilor care au trecut peste noi. Într-un fel gândeam la 20 de ani când compuneam „Fenomental”, altfel gândeam în 2018 când compuneam „Șase/șase”, de exemplu. E normal, ne-am maturizat, avem alte gânduri, avem alte gusturi. Avem alte dorințe - poate nu mai avem dorința de a schimba lumea, că ne-am dat seama că este imposibil, și atunci poate că am găsit totuși o scăpare în încercarea de a alina o parte din lucrurile care dor în lume.
În plus, totul în jur s-a schimbat. Am impresia că am trăit mai multe vieți. În momentul în care ne-am apucat noi de cântat nu existau cluburi, nu existau instrumente, sună absurd, dar... nu existau instalații de sunet, erau făcute prost. Nu existau festivaluri, nu existau o mie de lucruri pe care voi le aveți astăzi. În '96, când am început noi să cântăm, singura metodă de a te face cunoscut și de a-ți face cunoscută muzica era să-ți iei instrumentele în spate, să pleci cu o mașină, cu o Dacie, cu trenul... să te duci să cânți în toate orașele, în toate cluburile care erau acolo, sperând să vină măcar 2 oameni la primul concert, să cânți atât de bine ca să-i convingi pe ăia 2 să se ducă acasă să spună altor 2 oameni „băi, a fost o trupă Vița de Vie din București, foarte tare! Hai să mergem”. Anul ăsta doi oameni, anul viitor patru oameni și așa mai departe... Asta era modalitatea în care puteai să îți faci muzica cunoscută. Acum, vremurile sunt puțin altfel. Pare mult mai ușor să-ți faci muzica cunoscută. Pe de altă parte, este atât de multă muzică pe internet încât pentru a te face cunoscut trebuie să fii într-adevăr genial.
R: Care e secretul vostru? Aveți aproape 30 de ani și încă sunteți relevanți și doriți
Adrian Despot: Măi, nu ne-am gândit la o strategie pe termen lung. Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să facem lucrurile după mintea noastră și nu după mintea oamenilor din jur, orice fel de cărți de vizită aveau - manageri, impresari, promoteri, case de discuri șamd. Bănuiesc că așa e peste tot în lume, dar în România apar tot felul de oameni care au niște joburi și niște cărți de vizită care, aparent, cu asta se ocupă și ar trebui să știe. Și ne zicem „Bă, hai să învățăm niște scurtături de la ei”... They don't… Nu știu nici ei. Și atunci e foarte greu, pentru că îți imaginezi că e cineva potent și coerent și conștient care ar trebui să aibă „hățurile” unei industrii. E foarte greu când realizezi că oamenii ăia habar n-au despre ce e vorba, că n-au ascultat în viața lor muzică sau aia pe care au ascultat-o este atât de puțină că nici nu se pune... În momentul în care realizezi că lumea este, de fapt, ceva total strâmb ai două variante: să te declare nebun sau să zici „bă, nu, hai că totuși lumea poate să arate cum arată în capul meu” și începi să-și schimbi lumea. Și insiști. La început pierzi foarte mult, pentru că lumea nu te ascultă, lumea nu vrea să facă așa ca tine, ei vor să facă toți ca ei. Și am început să zic „asta nu facem, asta nu și nu... ci așa, așa și așa”... Ia foarte mult timp. Uite că pentru noi au trecut 27 de ani, dar după 27 de ani noi suntem în continuare aici în picioare și ei nu mai sunt.
R: De unde îți iei inspirația?
Adrian Despot: Nu știi niciodată de unde vine inspirația. Se spune că inspirația există, doar că trebuie să te găsească muncind. Trebuie să stai tot timpul și să muncești și, la un moment dat, ea o să vină. Inspirația poate să apară din senin atâta timp cât ești preocupat de căutarea ei. O să-ți dau un exemplu: acum foarte mulți ani am făcut un an de facultate la Music Hall în București, care era jumătate teatru și jumătate muzică. În anul acela am avut o întâlnire fantastică la prima mea oră de teatru cu doamna profesoară care se numea Piteșteanu și care era foarte dură. Tuturor ne era foarte frică. Și a intrat doamna Piteșteanu în clasă și și a zis „TU! Fata din prima bancă, ieși afară!”. S-a ridicat și a ieșit afară. După un minut zice „Tu din banca a doua, cu ce era îmbrăcată fata?”, „ă... nu știu”, „Jos!”. Întreba în altă parte „Ce culoare avea părul ei”, „era roșcată”, „Perfect. Ce avea pe ea, băiatul din banca a patra?”, „ăăă... un pulover” și a continuat „Câți nasturi avea puloverul? Ce pantaloni? Ce pantofi? Ce șireturi?”.
După cinci minute de un tir de ăsta de întrebări ne-a rugăm să o chemăm de afară pe colega noastră și a zis „Bună ziua, eu sunt Piteșteanu, sunt profesoara voastră de teatru. Dacă vreți să fiți artiști, în viață trebuie să fiți mereu prezenți și conectați la tot ce vă înconjoară. Trebuie în continuu să știți culori, frunze, arome, ca atunci când va fi nevoie să apelați la ele pentru a vă interpreta rolurile să le aveți foarte aproape”. Cam așa e cu inspirația, trebuie să fii foarte atent.
R: Îți e greu să exprimi toate aceste lucruri în versuri?
Adrian Despot: Este foarte greu pentru că mi-am dat seama în timp de puterea cuvintelor. Și muzica a făcut atât de multe lucruri pentru mine personal și pentru noi încât vreau să îi dau înapoi doar ce e mai bun din mine. Și știind puterea cuvintelor îmi este foarte teamă ca vreodată o să irosesc o melodie pe niște texte prea sterile sau ceva de genul ăsta. Asta vine și cu un impediment pentru că, la un moment dat, pare că suntem o trupă mult prea serioasă, știi? Nu spunem niciodată lucrurile pe față, toate lucrurile sunt ascunse sub metafore... Vița de Vie din punct de vedere al textelor este ca un ceas care are înăuntru un mecanism infernal de minuțios pregătit. Oamenii vor să cumpere un ceas, pe ei nu îi interesează ce-i acolo, dar este un microunivers în versurile noastre. Și de când sunt și tată… câteodată proprii copii nu te ascultă pentru că tu ești autoritatea și copiii se nasc așa cu o ură pentru autoritate. Nu le place. Atunci ai două variante: ori să vorbești cu prieteni de familie să le transmită ei ce ai vrea tu să le transmiți sau să-ți faci o trupă de rock și în versurile pe care le scrii să speri că la un moment dat ei o să găsească diverse chei care să-i ajute în viață. Eu am ales varianta a doua.
R: În ăștia aproape 30 de ani de existență care a fost relația cu fanii?
Adrian Despot: Am avut tot timpul o relație foarte specială cu fanii pentru că noi nu ne-am născut pe scenă, nu ne-am născut artiști. Noi ne-am născut stând în fața scenei ca muzicieni, la concertele altor trupei care cântau pe vremea aia și într-o zi ne doream și noi să ajungem pe scenă. Și niciodată nu am abandonat copiii ăia care eram în fața scenei. Oamenii care sunt acum în fața scenei noastre sunt viitorii noi, să sperăm. De aia arunc și cu pene de chitară în public. Sperăm să le prindă și la un moment dat să se apuce de chitară și să își dezvolte această pasiune fantastică.
R: Ce planuri aveți pe viitor?
Adrian Despot: Avem un concert foarte important în noiembrie la Sala Palatului în București. Am avut anul trecut un concert la Sala Palatului, unul simfonic, iar anul acesta vrem să facem un concert 360 de grade care să cuprindă exact cele trei stări Vița de Vie de care îți povesteam mai devreme: și acustic și electric și simfonic. O să fie ceva mare, sper să fiu implicat cât mai puțin în organizarea lui. Cu cât ești mai prins în organizare, cu atât lași mai puțin din tine pentru partea artistică și asta e singura care ar trebui să mă intereseze pe mine, dar pentru că de-a lungul timpului nu am ascultat de oameni cu cărți de vizită... (haha) din fericire suntem o echipă foarte mare și am reușit să ne sudăm în timp. Suntem profesioniști și sunt convins că o să iasă perfect. Ăsta este planul și, înainte de concert, sper să reușim să strângem de un album nou.
R: La 30 de ani vă gândiți să faceți ceva special?
Adrian Despot: Nu știu. Din când în când ne jucăm cu cifrele astea. De exemplu, „Fenomental” pe care l-am scos în '99 l-am sărbătorit și la 10 ani și la 15, la 20 de ani și ne gândim să-l sărbătorim și la 25 de ani. „Fenomental” este unul dintre albumele noastre de căpătâi. Avem 3 vinyluri scose până în prezent: Fenomental, Acustic și Simfonic. Și este foarte posibil ca anul viitor să plecăm prin țară să cântăm din nou „Fenomental” la 25 de ani de la lansare. În mod total surprinzător (pentru că atunci nu am fost conștient) e un album extrem de prezent și acum și sună de parcă a fost făcut ieri. S-au aliniat niște planuri pe atunci.
La Electric Castle, Vița de Vie a avut și un moment special înainte de concertul de pe Main Stage. Trupa s-a strâns în camping și a făcut un mini concert surpriză pentru festivalieri:
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
