monitorulcj.ro Menu

Actualitate

Mărirea şi decăderea unei minţi sclipitoare. A fost campion naţional şi european la sportul minţii, dar a primit șah mat chiar de la sistem. „A trebuit să aleg dacă mai continui sau nu”

A dat mat după mat și a ajuns să fie cel mai bun șahist din țară, însă cel mai dur mat l-a primit de la sistem. „Oricât de priceput ai fi la șah în România, la un moment dat trebuie să pleci din țară pentru a face performanță”, susține un tânăr din Cluj care timp de nouă ani de zile a fost în topul șahiștilor din România şi a făcut performanţă şi în străinătate. Din cauza lipsei banilor, nu a mai putut participa la competiții și s-a retras din sportul de performanță. Acum, visează să-și deschidă propria afacere.

Dan Horvat la competiţia „Memorialul Rădulescu” desfăşurată în Cluj-Napoca în anul 2014.

Clujeanul Dan Horvat a abandonat şahul de performanţă, după o carieră de 15 ani, din cauza lipsei fondurilor. Anii de antrenament şi studierea strategiilor de luptă împotriva adversarului nu au fost de ajuns pentru a se menţine într-un domeniu slab finanţat. Dan Horvat are 21 de ani și este multiplu campion european și național la șah.

Deși nimeni din familia lui nu a jucat șah profesionist, el este excepția de la regulă. Mama lui i-a pus prima dată pionii în mână la vârsta de 5 ani și de atunci nu s-a mai oprit. Rezultatele au apărut imediat, iar la vârsta de  6 ani era deja al treilea din Cluj la acest sport.

„Cei din familia mea nu erau jucători de șah. Mama mea știa să mute piesele, iar bunicului îi plăcea să mai joace în sat, în Borșa, și cu mine. Joc șah de la vârsta de 5 ani. M-a învățat mama mea și apoi am jucat câteva partide cu bunicul. Mi-a plăcut foarte mult, iar de la 6 ani când am fost pe clasa întâi am început să exersez cu un antrenor și atunci am participat la prima competiție. Am luat locul trei la copii pe județul Cluj”, spune Dan.

Prima medalie după 20 de ani

Dacă unii oameni își descoperă vocația târziu sau niciodată, Dan Horvat a simțit de la bun început ce vrea să facă: șah.

Copilul minune al Clujului a început să mute piesele pe tabla de șah cu tact, iar la vârsta de nouă ani deja și-a trecut numele în istoria șahului clujean: a adus, după 20 de ani, o medalie națională la Cluj și s-a calificat la campionatul mondial de șah.

„În anul 2003 am luat prima medalie națională: o medalie de argint – locul II. Aveam 9 ani atunci. A fost prima medalie națională în județul Cluj după 20 de ani. Din anul 1983 clujenii nu au mai adus medalii naționale la șah”, a rememorat Dan Horvat.

Victoria i-a deschis drumul spre șahul internațional. După ce a câștigat locul II la nivel național, era calificat automat la campionatul european sau mondial de șah.

„Premii în bani, atunci se mai dădeau, parcă 100 de lei, dar apoi nu s-au mai dat. Locul I și II puteau pleca la mondiale și la europene cu cazare și masă gratuită. Pentru că am ieșit pe locul II, locul I și-a ales europenele, iar eu am participat la mondiale în Grecia la Halkidiki. A fost prima mea experiență internațională la un campionat mondial. A fost prima mea ieșire din țară. Am ieșit pe locul 104 din 180 de participanți. Ne-am dus cu așteptări mai mari, dar acolo mi-a fost valoarea la acel moment”, a spus șahistul.

Probleme cu finanțarea

Intrat în liga mare a șahului, a început să observe de la o vârstă fragedă cât de greu este din punct de vedere financiar să joci șah profesionist. Pentru a participa la campionatul mondial din Grecia a fost nevoit să bată pe la ușile companiilor din Cluj pentru sponsorizări și a reușit.

„Trebuia să mă duc cu avionul și atunci nu exista low – cost, era și mai greu și mai scump să mergi cu avionul. Atunci am apelat la mai multe firme să mă sponsorizeze cu bani. M-am dus cu un dosar la mai multe firme, le-am arătat performanțele și le-am aratat că am dreptul să particip la această competiție, doar că nu am banii necesari. Din 10-15 firme la câte m-am dus, m-au ajutat vreo trei sau patru”, a mai spus tânărul.

Părinţii s-au împrumutat de la bănci pentru a-i susţine visul

Părinții lui Dan au făcut eforturi mari pentru a-l sprijini și s-au împrumutat de la bănci.

„Erau probleme cu plecările la concursurile internaționale, dar deja mai primeam sponsorizări, mă mai ajuta Alin (n.red.: Alin Toma, antrenorul personal), mă mai ajutau părinții. Părinții mei au împrumutat bani din bancă să pot eu participa la competiții. Făceau împrumuturi mici. Aveam nevoie de aproximativ 5-600 de euro. Mai mult nu a fost cazul”, își aduce aminte Dan.

Nu a durat mult timp și mintea sclipitoare a șahistului a dat din nou lovitura, iar la vârsta de 12 ani s-a calificat la campionatul european de șah.

„La 12 ani iarăși am luat medalie de argint la campionatul național și am avut dreptul să particip la europene sau mondiale. Am participat la europene și am ieșit pe locul 21. Eram mai bine cotat. Eram cotat al nouălea, dar am ieșit pe locul 21. Am fost la doi pași de medalie, doar că am ratat ultimele partide”, a spus Dan.

2.000 de lei de la Prefectură şi un calculator de la Primărie

Adolescența l-a prins la campionatele europene. La 13 ani a câștigat prima medalie europeană. „La 13 ani a venit prima medalie europeană, una de bronz – locul trei, la Subotița în Serbia. A fost o competiție grea, doar că progresam ca jucător și eram într-un ritm ascendent. A fost o performanță care m-a ajutat să mă clasez și la Gala Laureaților clujeni și am luat locul 10, în 2007, performanță pe care am repetat-o și în 2009. La 15 ani am luat din nou locul trei la campionatul european”, mai spune clujeanul.

Abia după şase ani de la primele medalii, a început să fie observat de autorităţile locale, iar la vârsta de 15 ani a primit şi un cadou din partea acestora. „2.000 de lei de la Prefectură și un calculator de la Primărie. Au fost premii de recompensare pentru meritele acumulate din anul acela”, spune șahistul.

Perioada de glorie

Nouă ani de zile a fost în topul șahiștilor din România și a dominat clasamentul an după an. Patru ani de zile a fost pe primul loc la categoria lui de vârstă și nu avea adversar. „De la vârsta de 11 ani până la vârsta de 14 ani am fost numărul unu la nivel național la vârsta mea și apoi eram printre primii trei sau cinci la nivel naţional până la vârsta de 20 de ani. Și eram în lotul național în fiecare an”, spune cu mândrie Dan.

Ca să persevereze a început să caute cărți în limba rusă despre șah, iar cu ajutorul unui prieten care știe câteva cuvinte afla ultimele noutăți în materie de șah. „Avem un prieten care știe rusă, dar o rusă de baltă, știe puțin. Noi ne mai luăm cărți despre șah în rusă și el ne mai ajuta cu traducerea”, spune Dan.

Începutul sfârșitului

Greutățile au apărut după ce s-a înscris la facultate. A început, ca mulți alți sportivi, să realizeze că foarte mult contează finanțarea în sportul de performanță. „Am început să mă gândesc la aceste lucruri după ce am început facultatea. Problema finanțării a fost o problemă tot timpul la noi în țară și cu siguranță mai mulți jucători în aceeași situație ca și mine ar fi continuat acest sport”, spune Dan.

La vârsta de 19 ani a luat decizia de a renunţa la sportul de performanţă.

„Sunt sigur că aș fi continuat dacă erau mai multe fonduri, doar că decizia asta ar fi trebuit să o iau cu doi ani în urmă. Deci atunci. Degeaba o să fie finanțări peste cinci ani. Oricum, n-avem nicio certitudine că o să fie finanțări. Asta a fost o mare problemă când aveam 18 – 19 ani. A fost un hop. O răscruce de drumuri pentru mine. Trebuia să aleg. Dacă să mai fac șah sau nu. Finanțarea contează foarte mult în sportul de performanță. Asta nu se simte numai în șah, ci și în celelalte sporturi”, spune șahistul.

În ceea ce privește necesitățile acestui sport în România, Dan Horvat a identificat câteva puncte pe care un sistem de succes le are.

„Avem nevoie de antrenori buni, cantonamente pentru vârfuri, pentru juniorii talentați. Ei trebuie sprijiniți foarte bine pentru că la o anumită vârstă se vede că cei din străinătate ne iau fața, ne depășesc. Pentru că sunt mai bine sprijiniți, se investește în șah: cantonamente cu antrenori buni care știu cum să le explice ce au de făcut sportivilor și cum să se antreneze. Și le sunt explicate noțiunile mai bine. Asta-i avantajează pe străini față de noi. Bineînțeles, să se facă concursuri, și asta-i important. Este un plus că s-a introdus șahul în școală pentru că pe viitor o să fie o bază de selecție a juniorilor mai mare”, a spus șahistul clujean.

„Greu la noi în țară...”

„Sunt de părere că nimic nu-l poate opri pe un tânăr din România să ajungă campion mondial, dacă-și dorește asta cu adevărat, dacă are un mentor foarte bun, dacă are pe cineva lângă el care să-l sprijine, atât financiar, cât și în pregătire, însă cel mai probabil va trebui să meargă în străinătate de la o vârstă...deci nu știu cum să facă cu școala. Greu la noi în țară. La un moment dat trebuie să te muți în străinătate ca să faci performanță în șah”, mai spune Dan Horvat.

Iar șahul este ca la el acasă în țări precum Rusia, Franța, Spania sau America. „În Rusia șahul e sprijinit foarte bine de foarte mulți ani. Investiția în sport îi propulsează foarte mult”, a declarat Dan.

Deși s-a lăsat de șah de un an de zile, încă mai joacă din plăcere cu câțiva cunoscuți. „Joc șah cu un prieten foarte bun din când în când, cu care am fost coleg. Are el ambiția să joace cu mine. Nu-l las să câștige. Avem dueluri foarte interesante, doar că eu joc cu un turn în minus. O singură data m-a bătut și am jucat de câteva zeci de ori”, a spus Dan.

Persoana căreia și-ar dori să-i dea șah mat cel mai mult este propriul lui antrenor, Alin Toma. De când a împlinit 21 de ani, Dan Horvat nu a mai participat la competiții și s-a retras din sportul de performanță. Vrea să-și termine studiile și să-și deschidă propria afacere.