Actualitate

Dragoş Tănase: „Statul trebuie să se hotărască“

<p /><strong /><img src="documente/stories/2012/08_august/24/04 interviu dragos tanase.jpg" border="0" style="margin: 2px 5px; float: right;" />Proiectul minier de la Roşia Montană rămâne, în continuare, suspendat, după ce autorităţile au tot evitat să ofere Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) un răspuns, în ultimii ani.

Dragoş Tănase, directorul general al companiei, a declarat, într-un interviu oferit ziarului Bursa, că RMGC aşteaptă în continuare decizia autorităţilor şi că acţionarea statului român în judecată pentru tergiversarea proiectului nu este un scenariu de lucru pentru companie în acest moment.

Redăm în cele ce urmează, parţial interviul.

Reporter Bursa: Ce se întâmplă cu proiectul minier de la Roşia Montană? Ce semnale aveţi de la autorităţi?

Dragoş Tănase: 2011 a fost un an în care procedurile în cadrul evaluării de mediu au progresat, după ce au stagnat o bună perioadă de timp, fiind începute în 2006. Am intrat deja în al şaptelea an de evaluare de mediu, ceea ce este mult…Aşteptăm, în continuare, un răspuns. Practic, în 2011, am trecut prin toate capitolele studiului de impact asupra mediului, am răspuns la toate întrebările primite de la membrii Comitetului de Analiză Tehnică din Ministerul Mediului şi aşteptam finalizarea acestei evaluări, lucru anunţat de autorităţi la momentul respectiv. Considerăm că, la un moment dat, România nu va putea refuza şansa de creştere economică pe care o are în industria minieră, fie din proiecte gen Roşia Montană, fie din alte proiecte de exploatare a metalelor preţioase. Deocamdată nu avem semnale, nici de la Ministerul Mediului, nici de la Ministerul Economiei privind proiectul Roşia Montană.

Reporter Bursa: Există pârghii juridice prin care puteţi ataca statul român, în cazul în care, în continuare, autorităţile amână să se pronunţe asupra proiectului?

Dragoş Tănase: Nu am făcut această evaluare. România, intrând în UE, trebuie să respecte legea, să-şi respecte angajamentele. Din moment ce avem o licenţă acolo, ne aşteptăm la un răspuns, „da” sau „nu”. Dacă există pârghii juridice în acest sens, nu pot să mă pronunţ. Probabil că, dacă o să ajungem în această situaţie, o să consultăm avocaţii şi o să vedem ce este de făcut în momentul respectiv. Dar, deocamdată, acesta nu este un scenariu de lucru pentru noi. Scenariul de lucru pentru noi este autorizarea proiectului minier.

Reporter Bursa: Va încheia RMGC o asigurare de mediu, în eventualitatea producerii unui accident pe Valea Cornei, locul unde este proiectat să fie construit iazul de decantare, dacă proiectul minier va fi aprobat de autorităţi?

Dragoş Tănase: Barajul de la Valea Cornei este proiectat să rezis-te la un cutremur de gradul 8 pe scara Richter. Teoretic, pe Valea Cornei, este posibil un cutremur de maxim 5,6 grade pe scara Richter. Ca să ai un accident ecologic, îţi trebuie un cutremur mai mare care să dărâme barajul. Având în vedere că barajul va fi format din arocamente, nu ar exista o prăbuşire ca la un baraj hidrologic, în cazul unui accident, ci o tasare a rocilor respective. În plus, în aval de baraj, va exista un container secundar, cu o capacitate de 50.000 de metri cubi, unde se va revărsa conţinutul lacului de decantare, în caz de accident. Mai mult, barajul pentru lacul de decantare va avea o capacitate excedentară, care ar putea fi umplută de apa provenită de la două ploi puternice, posibile, fiecare, o dată la 10.000 de ani. Chiar şi aşa, presupunând că aceste ploi s-ar produce, că barajul s-ar umple, atunci apa s-ar deversa din barajul secundar în trei lagune, a căror capacitate însumată este, de asemenea, de 50.000 de metri cubi. Presupunând că şi acestea sunt pline şi apa merge mai departe şi se deversează în Arieşel, urmare a volumului foarte mare de precipitaţii necesar pentru o asemenea deversare, conţinutul de material poluant ar fi mai mic decât standardul de râu. Adică inofensiv. În cazul unui astfel de scenariu, trebuie să ai două evenimente probabile ca să se producă deversarea: un cutremur mai mare de 8 grade, care să producă o ruptură în baraj, şi o cantitate enormă de precipitaţii în acelaşi timp – cu o probabilitate însumată de 1 la 100 de milioane de ani. Mai trebuie menţionat că cianura va fi folosită doar în uzina de preparare a aurului, în circuit închis. Practic, aurul se extrage cu cianură în această uzină. Apoi, minereul din care s-a extras aurul va intra în staţia de neutralizare a cianurilor, astfel că va rezulta o concentraţie extrem de mică din această substanţă. Vor rămâne undeva la 5-7 miligrame de cianură pe litru, la jumătatea limitei impuse de UE, de 10 miligrame pe litru. Sperăm, totuşi, să obţinem o medie de 3 miligrame pe litru.

Reporter: Care este planul RMGC de reabilitare a mediului la Roşia Montană, în cazul în care primiţi aprobarea pentru începerea proiectului?

Dragoş Tănase: În carierele Orlea şi Jig, exploatarea se va face pe un versant. În planul de închidere a carierei, la Jig, reumplerea se va face aproape pe conturul vechii pante. În momentul în care facem revegetarea, nu o să-ţi dai seama că aici a existat o carieră minieră. Şi în cazul reumplerii carierei Orlea, după revegetare, nimeni nu o să-şi dea seama că a fost carieră acolo. În cazul carierei Cetate, o să luăm apa din iazul de decantare, o să o tratăm şi o să o punem acolo. Astfel, Cetate va fi un lac, cu pereţii revegetaţi. Masivul Cârnic va avea aproximativ aceeaşi înălţime ca în prezent, pentru că va fi exploatat parţial. Aşadar, pe o parte va arăta ca o terasă, ca un amfiteatru, care va urca în trepte înalte de 10 metri.

Reporter: În concluzie, care sunt punctele forte ale proiectului minier? Dar cele slabe?

Dragoş Tănase: Principalul punct forte al proiectului este faptul că vom genera câteva mii de locuri de muncă, într-o zonă unde şomajul este 80. Vom angaja, în perioada de construcţie a minei, 2.300-2.400 de oameni. Nu mai vorbesc de locurile de muncă pe care le vor genera programele de reabilitare a patrimoniului, programele sociale. Pe lângă RMGC, va fi o serie întreagă de activităţi dezvoltate de furnizori. Astăzi avem 500 de angajaţi la RMGC. Dar, pe lângă noi, mai sunt 500-700 de angajaţi ai furnizorilor noştri. Deci vorbim, astăzi, de 1.000-1.200 de locuri de muncă generate de investiţia de la Roşia Montană. Când o să pornească mina, furnizorii noştri vor angaja câteva mii de oameni. Un alt mare avantaj este că România va deveni principalul producător de aur şi exportator de profil din UE. Pe lângă avantajele economice, adaug şi faptul că patrimoniul va fi reabilitat, iar apele care sunt poluate în prezent vor fi curăţate. Ca să închei, interesul în jurul subiectului Roşia Montană a generat o notorietate mare pentru zonă, pe baza căreia putem să atragem turişti. Dar, ca să atragi turişti, trebuie să investeşti în infrastructură, în hoteluri, în restaurante. Propunem să transformăm Roşia Montană într-o destinaţie turistică apreciată.

Dezavantajul proiectului minier este că, fiind primul proiect minier modern de amploare construit în România, naşte reticenţă, pentru că tot ceea ce este necunoscut provoacă teamă. Totuşi, la nivel mondial, tehnologiile folosite la Roşia Montană sunt folosite de 100 de ani, sunt sute de mine care operează în mod asemănător, inclusiv în state europene precum Suedia sau Finlanda.