Actualitate

Cât este de periculos cancerul esofagian?

<p><img src="documente/stories/2012/05_mai/15/05-cancer-esofagian.jpg" border="0" align="right" />Boala afectează cu preponderență bărbaţii fumători între 45-65 ani.</p>

Doctorul Cosmin Puia, medic primar chirurgie generală la Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie „Prof Dr Octavian Fodor” Cluj-Napoca explică, în numărul de astăzi, ce este cancerul esofagian, cum apare şi ce metode de tratament se aplică în cazul acestei boli.

Cancerul esofagian reprezintă între 4-15% din neoplasmele tractului digestiv. Este mai frecvent în Asia unde se consumă alimente şi lichide fierbinţi şi în zonele cu consum ridicat de alcool distilat. Predomină la bărbaţii fumători între 45-65 ani. O incidenţă crescută o prezintă pacienţii cu afecţiuni preexistente la nivelul esofagului: esofagitele de stază, caustice, peptice, endobrahiesofagul (sindromul Barret) etc.
Metastazarea sanguină afectează în ordinea frecvenţei: ficatul, plămânii,scheletul.

Care sunt primele semne ale cancerului esofagian

Tabloul clinic al acestei boli delimitează trei stadii. În perioada de debut, simptomul cardinal este disfagia progresivă. Se traduce printr-o jenă, uneori minimă, la deglutiţia alimentelor cu senzaţia de oprire a alimentelor solide şi de arsură la ingestia băuturilor calde. Nu există un paralelism strict între gradul de obstrucţie şi disfagie. Există un interval asimptomatic de trei ani între detectarea unui aspect de displazie celulară la nivelul mucoasei şi apariţia unui cancer patent cu disfagie. Patologia esofagiană preexistentă poate masca evoluţia unui cancer esofagian supraadăugat.
În perioada de stare, disfagia devine permanentă, iniţial electivă pentru solide, apoi progresia stenozei face imposibilă chiar ingestia lichidelor, devenind în acel moment completă. Simptomele şi semnele de acompaniament, inconstante, sunt: regurgitările (revenirea alimentelor înghiţite în cavitatea bucală înainte de a ajunge în stomac), sialoreea, halena fetidă, sughiţul, disfonia (sunet modificat al vocii), etc.
În perioada complicaţiilor survin pneumonia de aspiraţie, fistulele eso-traheale şi eso-bronşice, mediastinita şi hemoragia, alterarea stării generale prin pierderea din greutate, deshidratare, astenie şi anorexie este impresionantă.

Cum se depistează cancerul esofagian

Examenul clinic obiectiv, sărac în perioada diagnostic utilă, poate evidenţia o infecţie respiratorie, adenopatia supraclaviculară sau metastazele hepatice, toate semne de stadiu avansat, în afara resurselor terapeutice radicale. Examinările paraclinice sunt indispensabile pentru stabilirea diagnosticului.
TranzituI baritat cu dublu contrast (bariu lichid cu conţinut gazos), în incidenţe multiple, poate aduce date utile pentru diagnostic. Esofagoscopia cu biopsie aduce certitudinea diagnostică, confirmă aspectele radiologice şi precizează tipul sediul şi histologia tumorii.

Japonezii au făcut campanii de depistare timpurie

Campanii de detectare efectuate în Japonia asupra unor grupuri numeroase au permis descoperirea şi definirea cancerului esofagian precoce, care scapă examenului radiologic. Acesta nu depăşeşte musculara şi invazia ganglionară e rară. Reprezintă 30-40% din cazurile diagnosticate în Japonia, cu o supravieţuire la 5 ani postoperator de până la 100%. Coloranţii vitali ameliorează performanţele endoscopiei în detectarea formelor precoce.
Ecografia endoesofagiană stabileşte extensia locală şi deci rezecabilitatea tumorii. Diagnosticul pozitiv al cancerului esofagian se face prin mijioace clinice, radiologice şi endoscopice.

Pacienţii peste 40 ani cu disfagie trebuie investigaţi

Întârzierea în diagnostic, principala cauză a rezecabilităţii scăzute, se datorează intervalului de ordinul lunilor între apariţia disfagiei şi prezentarea la medic, cât şi interpretării eronate a disfagiei ca fiind o tulburare funcţională. În principiu, orice pacient trecut de 40 de ani care acuză disfagie trebuie investigat până la clarificarea diagnosticului. Tabloul clinic tipic este oferit de un pacient de sex masculin,fumător, consumator de alcool distilat, cu disfagie progresivă, permanentă, mult timp nedureroasă.
Diagnosticul diferenţial trebuie să ia în discuţie alte afecţiuni esofagiene.

Supravieţuirea la 5 ani este de 5%

Prognosticul neoplasmelor esofagiene este sever. Mortalitatea postoperatorie a scăzut sub 10% la o operabilitate de 60% şi rezecabilitate de 30-60%. Supravieţuirea la 5 ani este de 5%. Speranţele rezidă în definirea grupurilor populaţionale cu risc crescut, în urmărirea stărilor precanceroase (displazii şi esofagite) şi detectarea formelor  de  cancer  precoce  sau superficial.

Tratamentul cancerului esofagian este multimodal

În funcţie de stadiu, radioterapia şi chimioterapia trebuie sau nu asociate cu tratamentul chirurgical. După aceleaşi criterii, tratamentul poate fi radical (cu speranţă de vindecare) sau paliativ (se tratează complicaţiile şi se ameliorează calitatea vieţii). Pregătirea preoperatorie  presupune  ameliorarea statusului biologic, tratarea infecţiilor respiratorii asociate şi pregătirea colonului pentru o eventuală esofagoplastie.
Chirurgia radicală constă în esofagectomie cu înlocuirea esofagului extirpat cu un segment digestiv mobilizat. Se preferă abordul bipolar,  cervical  şi  abdominal, cu disecţia toracoscopică a esofagului. Menţinerea „închisă” a toracelui permite aplicarea tratamentului şi la pacienţii cu disfuncţii respiratorii preexistente. Continuitatea digestivă se reface prin esofagoplastie. Dintre procedeele de esofagoplastie trebuie menţionat procedeul Dan Gavriliu (cunoscut ca atare în literatura internaţională) cu tub gastric croit din  marea curbură a stomacului.

La adresa redactia@monitorulcj.ro aşteptăm întrebările dumneavoastră legate de alte afecţiuni despre care aţi dori să aflaţi informaţii referitoare la cauze, prevenţie şi tratament. Întrebările dumneavoastră vor fi transmise specialiştilor din medicina clujeană care vor oferi răspunsurile necesare.