Dacă nu s-a smintit cu totul (ceea ce nu pot exclude), pentru Liviu Dragnea ar mai exista o singură șansă de a înțelege de ce face ceea ce face. În paranteză, „scrânteala puterii” încearcă și pe alții (poate pe toți), adică și pe aceea aflați în funcții mai mici, darmite pe cei cocoțați la vârful puterii. Pe fond însă, loviturile succesive (din care Congresul partidului e doar ultima dintre ele) pe care le aplică Dragnea sunt aproape fatale, nu vizează o singură țintă și au înscris motto-ul „după mine potopul”.

Congresul PSD a votat, sâmbătă, Convenţia naţională pentru adoptarea monedei euro până în 2024, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, afirmând că este un pas obligatoriu pentru ca România să poată sta la „masa bogaţilor” şi că vrea să propună în decembrie un calendar pentru această măsură.

Liderul de odinioară al Grupului de la Cluj – Ioan Rus, ex-vicepremier în guvernul Năstase și fost ministru al Transporturilor în guvernul Ponta – șterge pe jos cu șeful PSD, Liviu Dragnea.

Organizaţiile PSD au decis, în cea mai mare parte, ce reprezentanţi vor trimite, pe regiuni, pentru a candida la posturile de vicepreşedinţi la Congresul de sâmbătă, 10 martie.

Jaroslav Kaczynski, şeful partidului la guvernare în Polonia, premierul ceh Andrej Babis şi Liviu Dragnea, preşedintele PSD, sunt printre liderii europeni despre care publicaţia The Economist afirmă că dirijează din umbră, pe un drum greşit, ţările lor, adăugând că Italia ar putea urma aceeaşi cale.

Comitetul Executiv al PSD se va reuni luni pentru a stabili modul de organizare a Congresului din 10 martie, modificarea Statului partidului, dar şi dacă este necesară schimbarea structurii Biroului Permanent. Printre cei care vor candida se află Codrin Ştefănescu, Gabriel Firea sau Marian Oprişan.

„S-a întâlnit hoțu’ cu prostu’ și au ajuns prieteni la cataramă”. Mărturisesc că eu am întâlnit pentru prima dată această expresie în armată, spusă de un tânăr locotenent debutant. Pentru el, „hoțu’” era „soldatul neinstruit” (fie el și terist), comod, profitor și speculant, iar „prostu’” era el, „comandantul de treabă”, naiv, înțelegător și conciliant.

Cine și-ar fi putut închipui că, la nici treizeci de ani de la prăbușirea comunismului, în țara noastră, își vor face apariția forme hibride ale acestuia, un soi de pseudocomunism, o „corcitură democratică” ce, pur și simplu, ne oprește istoria.