Actualitate
„Hai, repede, că s-a băgat!” Cum arăta foamea din Clujul comunist. Muncitorii lăsau șantierul pentru gogoșari, iar sute de oameni stăteau la cozi pentru carne
Imaginea României comuniste în care magazinele erau bine aprovizionate, iar agricultura producea suficient pentru toată lumea bate cap în cap documentele întocmite chiar de Securitate.
Imaginea României comuniste în care magazinele erau bine aprovizionate / Foto: CNSAS-Facebook
Documente ale Securității din 1980, păstrate în arhivele CNSAS, arată o realitate mult diferită de cea prezentată în propaganda comunistă. În Dej și Turda, lipsa alimentelor ajunsese să dea peste cap programul de lucru, să provoace scandaluri la cozi și să alimenteze nemulțumirea oamenilor. Iar cei care vorbeau despre situație ajungeau în rapoartele Securității drept persoane cu „comentarii tendențioase”.
Imaginea României comuniste în care magazinele erau bine aprovizionate, iar agricultura producea suficient pentru toată lumea se lovește frontal de documentele întocmite chiar de Securitate.
În 1980, în județul Cluj, lipsurile alimentare deveniseră atât de serioase încât oamenii își întrerupeau programul de lucru pentru a sta la cozi, sute de persoane se adunau în fața măcelăriilor pentru câteva kilograme de carne, iar simplul fapt că cineva spunea că magazinele sunt goale putea ajunge consemnat într-un raport al organelor de securitate. Documentele, aflate în arhivele CNSAS, descriu cu o precizie aproape absurdă viața de zi cu zi din Dej și Turda: câți oameni erau la coadă, la ce oră începea rândul, ce produse lipseau și chiar ce spuneau oamenii între ei.
La Dej, muncitorii lăsau șantierul pentru câteva legume
Unul dintre cele mai grăitoare rapoarte este întocmit de Securitatea Municipiului Dej la începutul lunii octombrie 1980. În cadrul sectorului de construcții al EGCL Dej era consemnată o „stare de îngrijorare profundă” provocată de lipsa alimentelor din comerțul de stat și de prețurile mari de pe piață.
Muncitorii se plângeau că salariul lor nu mai avea aproape nicio valoare în fața prețurilor.
Unul dintre exemplele consemnate de securiști era formularea: „Cînd s-a mai văzut ca un meseriaș de categorie superioară să lucreze o oră pentru 3 ardei”.
Potrivit documentului, oamenii plecau de la locul de muncă pentru a încerca să prindă produsele care apăreau în magazine.Pe 30 septembrie 1980, după ce s-a auzit că la aprozar au sosit gogoșari, situația a devenit aproape neverosimilă, din două echipe de zidari și una de dulgheri care lucrau la Consiliul Popular Municipal Dej nu a mai rămas niciun muncitor la punctul de lucru timp de aproape șase ore. Toți plecaseră la coadă.
Securitatea nota că fenomenul devenise atât de obișnuit încât era suficient ca unul dintre muncitori să anunțe că „a sosit ceva legume” pentru ca oamenii să lase uneltele și să plece la aprovizionare.
La Turda, sute de oameni așteptau carnea
Situația era la fel de tensionată și la Turda. Un raport din 17 octombrie 1980 vorbește despre lipsa cartofilor, zahărului și cărnii. La o măcelărie din Micro II, în dimineața zilei de 16 octombrie, oamenii începuseră deja să formeze coada pentru carne de porc. Unii veniseră pregătiți cu scaune.
La ora 16:30, carnea încă nu fusese pusă în vânzare, iar în fața magazinului se aflau aproximativ 300 de persoane. Situația a explodat când muncitorii veniți de la serviciu au încercat să intre în fața celor care așteptaseră ore întregi. Au urmat îmbrânceli și scandal. Un profesor pensionar, împins afară din rând, a început să înjure conducerea comerțului, reproșând că se aduce carne „numai de momeală”. Gestionarul magazinului încerca să calmeze oamenii și îi asigura că există suficientă carne, însă a fost huiduit.
Nici în centrul orașului situația nu era mai liniștită. La ora 21:00, în fața măcelăriei se mai aflau aproximativ 200 de persoane, iar oamenii continuau să se certe din cauza celor care încercau să intre în față. Un responsabil din Turda, citat în document, spunea că stătea la coadă încă de la ora 16:00 și mai avea peste 100 de persoane în față.
Motivul pentru care era dispus să aștepte până dimineața era unul cât se poate de simplu: avea o familie numeroasă și „nu putea rămâne fără carne”.
„Nu este nici zahăr la nicio prăvălie, rafturile sunt goale”
Într-o altă informare transmisă Securității, o muncitoare de la Șantierul 2 Construcții Turda vorbea despre prețurile și lipsurile pe care le întâmpina. Spunea că a cumpărat cartofi din piață cu 5 lei kilogramul, în condițiile în care cartofii se găseau foarte greu.
În magazine, situația era și mai proastă.
„Nu este nici zahăr la nici o prăvălie, rafturile sînt goale, nu ai ce cumpăra. Azi-mîine nu mai avem din ce trăi”, consemna sursa Securității.
În alte discuții interceptate, oamenii se plângeau că nu pot face planul de producție pentru că trebuie să stea ore întregi la cozi.
„Planul să-l facem, dar nu avem din ce”, era una dintre concluziile consemnate în raport.
„Aici nimic nu se găsește”. Dejul anului 1980, cu oameni disperați după carne, zahăr, cartofi și ouă. „Viața asta este numai un chin”
La sfârșitul lunii octombrie, Securitatea din Dej revenea asupra situației. Lipsa alimentelor continua și devenise un subiect intens discutat în oraș. În magazine erau probleme cu zahărul, uleiul și făina, iar la unele alimentare se formau frecvent cozi atât de mari încât doar o parte dintre oameni reușeau să cumpere produsele dorite.
Cei rămași fără marfă plecau nemulțumiți și vociferau.
Documentul arată și că peste 50% dintre persoanele care veneau să cumpere astfel de produse în Dej proveneau din mediul rural, inclusiv din comune din Bistrița-Năsăud și Maramureș. Țăranii ajungeau să-și vândă produsele în piață la prețuri mai mari deoarece, prin sistemul de cooperative, primeau mult mai puțini bani pentru ceea ce produceau.
„Viața asta este numai un chin”. Poate cea mai dureroasă mărturie din documetele securității vine tot din Dej. O femeie vorbea despre cât de greu îi era să-și hrănească familia și despre faptul că trebuia să stea la coadă cu copiii după ea pentru alimente de bază.
„Aici nimic nu se găsește. Pentru toate trebuie să stau la coadă cu copii cu tot, cînd la ouă, cînd la zahăr. Nu mă necăjesc pentru mine ci pentru copilașii mei. Viața asta este numai un chin, o suferință, o luptă, este nenorocită”, relata femeia.
Rapoartele arată că problemele nu se limitau la carne, zahăr sau legume. În Dej era discutată inclusiv situația pâinii negre. Oamenii observau că aceasta era cumpărată în cantități mari pentru hrănirea animalelor și se întrebau de ce mai era nevoie de producerea ei, în loc să fie distribuită făină celor care creșteau animale.
Subiectul a ajuns chiar să provoace reacții într-o ședință de la Depoul CFR Dej. Când conducerea le-a reproșat oamenilor că „s-au lenevit” și nu mai cresc porci, găini sau vaci, cei din sală au izbucnit în râs.
Apoi, potrivit documentului, s-a produs „un adevărat vacarm”.
Totul consemnat de Securitate
Dincolo de problema alimentelor, documentele arată și mecanismul prin care regimul urmărea nemulțumirea populației. Discuțiile dintre oameni erau culese de informatori și transformate în rapoarte. Unele persoane erau deja în atenția Securității, altele urmau să intre în supraveghere după ce își exprimau nemulțumirea.
În limbajul organelor, astfel de reacții erau descrise drept „comentarii tendențioase”.
Oamenii vorbeau la serviciu, în magazine, la cozi sau între vecini. Iar printre ei se aflau și informatori care transmiteau mai departe ceea ce auzeau. Într-unul dintre rapoarte, un pensionar din Turda își exprima dorința ca și România să ajungă să aibă sindicate libere, după modelul Poloniei. Alții criticau creșterea chiriilor, scumpirea alimentelor și faptul că magazinele erau goale.
Un funcționar din Turda ajungea să spună că măcelăriile și prăvăliile sunt goale, în timp ce chiriile cresc, și critica inclusiv modul în care produsele agricultorilor ajungeau la stat.
România „cu de toate”, văzută din cozile din Cluj
Documentele Securității din 1980 oferă, astfel, o imagine greu de împăcat cu propaganda oficială a vremii.
În timp ce presa comunistă prezenta o agricultură performantă și un nivel de trai în creștere, rapoartele întocmite de propriile structuri ale statului consemnau oameni care își lăsau locul de muncă pentru câteva legume, sute de persoane care așteptau ore întregi pentru carne, magazine cu rafturi goale și familii care nu știau de unde să își cumpere alimentele de bază. Nu era suficient să găsești mâncare. Trebuia să fii atent și ce spui în timp ce stai la coadă. Pentru că, în România anului 1980, o plângere despre lipsa zahărului sau a cărnii putea ajunge într-un raport al Securității, iar omul care o făcea putea intra, la rândul său, în atenția „organelor”.
Documentele citate provin din Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (ACNSAS), fond D 0012556, vol. 9.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
