monitorulcj.ro Menu
Actualitate

Călătoria în timp a devenit posibilă la Zilele Culturale Maghiare

Zilele Culturale Maghiare s-au desfășurat în perioada 17-25 august, a sărbătorit anul acesta ediția cu numărul 10.

EVENIMENTELE AU MARCAT ANIVERSAREA

Ultimele zile toride de vară au fost pline de distracții și voie bună cu specific maghiar. Cele 630 de programe pregătite pentru a 10-a ediție a festivalului, au fost pentru toate gusturile și vârstele.


De la concerte, la expoziții, dansuri și jocuri la teatru de păpuși și muzică live, programul festivalului a oferit atât de multe clujenilor, încât ți-a fost aproape imposibil să rămâi în casă, în ciuda temperaturilor de afară.

 STRADA KOGĂLNICEANU RĂMÂNE INIMA FESTIVALULUI

Evenimente s-au desfășurat în mai multe zone din Cluj-Napoca, dar, cu siguranță, cea mai vie a fost strada Mihail Kogălniceanu, plină de tarabe cu lucruri noi și vechi, de zumzetul oamenilor care se târguiesc, de arome care îți lăsau gura apă, iar undeva, mai retras, mai exact în Grădina cu Ruine, se desfășura Târgul Medieval. Și astfel, trecând prin toată agitația modernă a orașului, am ajuns într-un loc în care sunetul traficului intens și a telefoanelor ce nu încetează să sune, dispar, fiindcă acolo a fost posibilă călătoria în timp, în perioada medievală.

FIECARE PAS ÎNAINTE TE DUCE ÎNAPOI ÎN TIMP

Odată intrat în Grădina cu ruine, ochii erau copleșiți de nuanțele trecutului, urechile erai alintate de muzica live și de cântecele pe care poate nu toți le înțelegeau pe deplin, dar se bucurau de ele în aceeași măsură.

Ziua de vineri, 23 august, a fost așa. Poate 8 ore au părut o veșnicie pentru o persoană care lucra în ziua aceea, dar pentru cine a ajuns la târg nu a fost nici pe departe îndeajuns.

Mulțimea de oameni era surprinzătoare. Ritmul pașilor era în contradicție: erau lenți cât să poți absorbi fiecare detaliu, să atingi fiecare obiect și să trăiești momentul sau erau repezi în dorința și nerăbdarea de a vedea cât mai mult.

De la corturile cavalerilor, care te atrăgeau cu arme, costume, multitudinea de metale, atenția îți era distrasă de sunetul săgeții ce nimerea ținta la tragerea cu arcul.

„Aici găsiți tot ce vreți. Este imposibil ca cineva să se plictisească. Avem programe și în română. Și dacă chiar nu vă place la târg, mai sunt atâtea programe din care să alegeți”, a susținut un domn implicat în cadrul evenimentului.

COPIII ERAU ÎNTR-UN ADEVĂRAT EXTAZ

Unde pășeai te loveai de un copil. Aceștia zburdau peste tot, bucurându-se de toate activitățile pe care voiau să le încerce și văicărindu-se atunci când părinții îi îndemnau să plece mai departe.

„Haide, o să mai venim și mâine” încerca o mamă să își convingă băiețelul bosumflat.

Teatrul de păpuși a avut parte de mare succes în rândul acestor persoane de talie mică, chicotele lor gâdilindu-ți urechile.

„Chiar dacă scenetele sunt în limba maghiară, copilul meu refuză să plece. Râde încontinuu, dar nu cred că înțelege prea multe. Ei sunt atât de tineri și inocenți, nu se lasă conduși de ura trecutului sau de prejudecăți, la fel ca adulții”, a povestit o mamă.

DISPUTELE DIN TRECUT PREZENTE ȘI ACUM?

Cuvântul „ură”, la un festival plin de atâta bucurie, te pune pe gânduri și te întrebi: la ce se referă? și cât poate dura ura între două nații?

„Când sunt sărbători de genul acesta, parcă nu mai regreți invazia maghiarilor în țară. Nu, glumeam. Nu cred că mai există ură acum. E un cuvânt mare. Nu mai suntem în război de mult timp, și unii care încă poartă ura în spate, să zicem așa, sunt persoane înfluențate de alte persoane care habar nu au despre ce vorbesc. Nu e ură. Cel puțin în majoritatea cazurilor. Este doar ironie și glumă pe seama trecutului. Am prieteni unguri, mereu se fac glume în grupul nostru, dar nu s-a supărat niciodată nimeni”, a declarat un tânăr.

„Mie mi-a plăcut istoria de mică, chiar dacă acum studiez cu totul altceva. De aceea am venit, ca să învăț chestii noi. Maghiarii au făcut parte din istoria țării noastre foarte mult timp. E ca și când ai vorbi despre tine și un verișor. Aveți povești din copilărie comune, ați mai avut certuri și ați trecut peste pentru că până la urmă sunteți rude. Așa și cu țările noastre. Nu ne putem urî la nesfârșit. Pentru ce?”, a explicat o fată.

„E distractiv aici. Văd lucruri despre care ne povestește doamna învățătoare la școală. Când mă duc la ea, o să îi spun că eu am văzut cavalerii. Am tras cu arcul , dar nu am nimerit ținta”, spune un băiețel rânjind încontinuu.

ÎNVEȚI ISTORIE PLIMBÂNDU-TE

Fiecare stand avea o mică rubrică de „Știați că...?” venind din parte responsabilului. Cu fiecare pas învățai ceva nou din simplul fapt că te plimbai.

Curiozitățile și dorința de cunoaștere a oamenilor este arzătoare încă de la începuturile lumii. În ziua de azi, cu internetul și sursa nelimitată de informații este aproape imposibil să nu înveți ceva nou în fiecare zi. Cu toate acestea, uneori e mai incitant să închidem telefonul, să-l ascundem în buzunar, să privim în jur și să vedem ce poți învăța de la cei de lângă tine.

Acest eveniment, la fel ca celelalte din cadrul Zilelor Culturale Maghiare din Cluj (ZCMC), a reușit să rămână o frumoasă amintire printre gândurile învolburate din mintea clujenilor. Tot ce rămâne este să numărăm zilele până anul viitor şi să fim curioşi cu ce ne mai pot surprinde organizatorii.

Articol scris de Bianca Orga, studentă în anul III la Jurnalism în cadrul FSPAC