monitorulcj.ro Menu

Actualitate

OPINIE Cartea sub tăvălugul ignoranței

Cartea în România a ajuns să fie un mijloc de promovare a grandomaniei, nu atât a calității scriitoricești, a devenit un instrument de ieșire în evidență. Astfel, oricine publică, atâta timp cât editurile au nevoie de bani. Calitatea contează mult prea puțin și s-a ajuns să se scrie mai mult decât se citește.

An de an, editurile publică volume care nu îmbogățesc cu nimic viața culturală a țării. Nu ar trebui  neapărat acuzate, ținând cont că au taxe și salarii de plătit. Însă filtrarea ar putea să fie una mai riguroasă. Fiindcă nu e, o cantitate semnificativă de oameni semidocți, care la rândul lor nu au răsfoit prea multe pagini, publică. Le trebuiesc doar onoruri cât mai multe, fără niciun merit. Și astfel se organizează lansări de carte pompoase, cu invitați renumiți care laudă volumul și influențează opinia publicului, public care ajunge să citească din cauza efectului „de turmă”.

Cărțile ne ajută să dăm sens lumii în care trăim, să ne ajute să vedem alte perspective, să învățăm. Cel puțin așa ar trebui. Însă cum să învățăm dacă prea mulți dintre care cei care scriu nu au citit nici măcar un rând? Ei de unde au învățat? În urmă cu câteva săptămâni, un tânăr clujean mi-a cerut părerea despre câteva rânduri pe care le-a aruncat pe un blog, anunțându-mă că se gândește să le adune într-un volum. Iubire, melancolie, ură, toate adunate pe o pagină virtuală. L-am întrebat ce îi place să citească. Mi-a răspuns sec: „Sincer, nu prea citesc!”. Atunci, sfatul meu ar fi să nu publice până când bagajul literar nu începe să capete contur.

În urmă cu câteva zile, în cadrul unei emisiuni radio a sunat un băiat pentru a participa la un concurs. Realizatorul emisiunii l-a întrebat dacă citește, iar când a auzit răspunsul „da”, a simțit nevoia să îl felicite pe băiat. Iar asta e trist, fiindcă cititul a ajuns să fie văzut ca o performanță, în loc să fie unul dintre cele mai normale lucruri din lume. Este trist că știu persoane care nu au citit o carte în viața lor și se mândresc cu asta. Este trist că zilele trecute a fost nevoie să îi explic unui bărbat de 30 de ani de ce e bine să citească. E trist că se scrie mai mult decât se citește. Desigur, suntem ocupați cu alte activități, printre care, cea care ne ocupă cel mai mult timp este navigarea pe internet. Trebuie să fim la curent cu tot ce se întâmplă.Nu avem timp să ne citim. De asemenea, și evenimentele dedicate cărții sunt ignorate. Suntem preocupați de 1 martie, de 8 martie, de Paște, de 1 mai, ocazii de a cumpăra cadouri scumpe, de a umple mesele localurilor și de a ne umple burțile. Însă prea puțini au luat un moment să sărbătorească Ziua Internațională a Cărții. Și aici ajungem la cei care ar trebui să protejeze și să promoveze cartea. Odată cu Ziua Internațională a cărții, în 23 mai, s-a încheiat și Târgul de Carte „Gaudeamus”, ajuns la cea de-a nouăsprezecea ediție. Peste 28.000 de mii de persoane au vizitat standurile celor 70 de expozanți și au putut să participe la 90 de evenimente. Aici însă apare lipsa de respect a organizatorilor pentru cititori, scriitori și expozanți. Cele aproape 30.000 de persoane care au vrut să vadă cu ce oferte se prezintă expozanții, au trebuit să se înghesuie într-un cort minuscul, în care s-au călcat în picioare din lipsă de spațiu, încercând să cumpere o carte. Expozanții au fost nevoiți să stea într-o căldură insuportabilă, plină de tot felul de mirosuri. Iar autorii și vorbitorii? Ei bine, ei au fost nevoiți să lanseze cărți la „ușa cortului”. Și nu, nu e vorba de vreo expresie, ci nume importante pentru cultura românească, precum Ioan Aurel Pop, Aurel Codoban, Irina Petraș, Ioan Mureșan au stat sub o umbrelă, în picioare, în bătaia vântului și a soarelui, în fața cortului și au prezentat cărți. Ce poate fi asta mai mult decât lipsă de bun simț din partea organizatorilor?

Astfel, o șansă ca publicul clujean să aibă o tangență extraordinară cu lumea cărților, s-a redus considerabil din cauza lipsei de condiții.

Firește, ca să nu încheiem în nota proastă în care am început, se găsesc și oameni cu inimă mare, cu un caracter minunat care văd și deplâng răul care i se face cărții, ba mai mult, luptă pentru a aduce cărții înapoi onoarea pe care o avea cândva. Ca să ofer un exemplu concret, cel care se luptă cu toate forțele pentru drepturile cărților este editorul Vasile George Dâncu, care, împreună cu directorul artistic Gabriel Bota a reușit să creeze un festival minunat, care a pus Clujul pe harta culturii în lume: Festivalul Internațional de Carte Transilvania, unde atât scriitori tineri, la început de drum, cât și autori consacrați și-au găsit locul, spre încântarea publicului.

De asemenea, trebuie să adaug că scriitorul Gabriel Bota, în vara anului trecut a pedalat 5.000 de kilometri din dragoste pentru cărți. A traversat 10 țări, a citit 10 cărți și a demonstrat că iubirea pentru lectură se poate ilustra prin cele mai inedite acțiuni.

Ei sunt cei care au puterea să ne întoarcă din drumul plin de incultură spre care ne îndreptăm.