Actualitate

FOTO: This is the End: psihoza sfârşitului, în secţiunea tematică la TIFF 2013

<p><strong><img src="documente/stories/2013/04_aprilie/23/el limpiador.jpg" border="0" alt="El Limpiador, TIFF" style="float: left; margin: 2px 5px; border: 0px none;" />Psihoza sfârşitului lumii, care a însoţit anul 2012, a inspirat secţiunea tematică de anul acesta a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (31 mai - 9 iunie, Cluj-Napoca), numită This is the End/ Acesta e sfârşitul. </strong></p>

Cele 12 filme, care concurează pentru Premiul FIPRESCI, vorbesc pe tonuri diferite despre apocalipse globale sau personale.

„Bătrâneţe, moarte, relaţii aflate pe ultima sută de metri, molime, lumi date peste cap sau care dispar. Voit sau nu, toată tevatura cu sfârşitul lumii din 2012 s-a tradus în diverse obsesii în filmele ultimilor ani, traversate de certitudinea că ceva sau cineva ajunge la capăt de drum. E un filon terminal care merge de la Melancholia lui Lars von Trier până la Amour al lui Michael Haneke, de la apocalipsa globală la cea personală. Asta îşi propune să exploreze secţiunea tematică This is the End”, spune directorul artistic al TIFF, Mihai Chirilov. „În mod evident, nu e o secţiune foarte optimistă, dar există şi filme care vorbesc despre sfârşit pe un ton mai puţin sumbru”.

O combinaţie de comedie morbidă şi sci-fi metafizic, în tradiţia lui Stalker, de Andrei Tarkovski, Me Too trimite mai multe personaje, toate jucate de actori non-profesionişti, într-un bizar „turn al fericirii”, de unde nu mai există întoarcere. Filmul a fost proiectat în secţiunea Orizzonti, la Festivalul de la Veneţia. Din competiţia de la Veneţia vine şi La cinquième saison, despre o misterioasă calamitate naturală care dă peste cap viaţa tuturor, undeva în Munţii Ardeni: primăvara refuză să mai vină. Apocalipsa se apropie şi în El Limpiador, când o molimă ciudată și devastatoare cuprinde Lima.

Cu gândul la sfârşit conduc o bătrână pe ultimul drum, mai lung decât le stă în puteri, sătenii din Panihida, un hibrid de ficţiune şi documentar despre ritualurile de înmormântare dintr-un sat basarabean. Decisivă este şi călătoria dură a celor cinci tineri evadaţi din închisoare din Los Salvajes, film selecţionat în Semaine de la Critique, a Festivalului de la Cannes. Fără resurse şi fără repere, cei cinci se întorc unii împotriva celorlalţi.

Despre durerea morţii şi puterea imaginaţiei, capabilă să-i menţină în viaţă pe cei dragi, vorbeşte prin trei poveşti diferite Living/ Zhit, un film cu tuşe suprarealiste şi metafizice proiectat la Rotterdam şi premiat de critică la Festivalul Filmului Central şi Est-European goEast.

O turbulentă poveste de dragoste trăieşte tânărul din Hors les murs, care se aruncă cu capul înainte într-o fragilizantă relaţie de dependenţă, iar un cuplu  căsătorit se destramă încet în Lifelong, o radiografie clinică a unei separări, într-un decor elegant şi atent ales, într-un Istanbul atipic filmat. Un eseu fascinant despre moarte, văzută prin ochii unor adolescenţi care rătăcesc împreună printr-o pădure, Leones aminteşte deopotrivă de Terrence Malick şi Gaspar Noé. Pasionant este şi thailandezul 36, un film experimental despre sfârşitul memoriei, distins cu trofeul Festivalului Internaţional de Film de la Pusan.

În selecţia de 12 titluri intră şi două documentare: Forget Me Not, un film cu un subiect dramatic, dar plin de candoare şi umor, despre mama regizorului, bolnavă de Alzheimer, care moare încet şi se decuplează de restul lumii, şi The Last Black Sea Pirates, povestea dispariţiei unei lumi romantice, cea a piraţilor de Marea Neagră.