monitorulcj.ro Menu

Sport

De la fotbal la majorete, pasiunea trece pe la „U”

Majoretele sau cheerlederii sunt sportivi la fel ca și gimnaștii, baschetbaliștii, sau chiar fotbaliști, singura diferență este acesta este un sport mult mai nou în România.

Le vedem la meciurile de baschet, la concursuri dar și în parcuri sau chiar în centrul orașului. Din păcate, deseori asimilam numele cu un sport exclusiv feminin.

Printre fetele pe care le vedem la meciurile echipelor de baschet este și Andreea Mateuț, una dintre fetele care reușesc să atragă privirile publicului prin complexitatea elementelor pe care le efectuează în timpul reprezentanțiilor dar și prin energia pe care o are atunci când intră pe scenă sau pe parchet. Puțini știu însă că această pasiune pentru sport este una genetică, tatăl ei, Ioan Mateuț, fiind un fost fotbalist care a evoluat la echipa de fotbal din Gherla și o bună perioadă la echipa Universității Cluj.

Despre ce înseamnă majoretele ca sport și despre cum se împacă școala cu antrenoratul, Andreea Mateuț a vorbit, pentru Monitorul de Cluj, într-un amplu interviu.

Reporter: De cât timp practici acest sport, majorete și cheerleading?
Andreea Mateuț: Din 2009 practic, adică de șase ani, dar înainte de asta am făcut gimnastică, patinaj, înot și triatlon. Baletul a fost primul sport pe care l-am făcut, de la 3 la 4 ani. Când eram mică eram un copil foarte energic și părinții m-au dus la balet, tata făcând și el în tinerețe fotbal la Universitatea Cluj, acolo am văzut un spectacol de balet și chiar dacă am pornit doar pentru a face activitate am ajuns să fac performanță. După aceea am făcut gimnastică unde am primit doar diplome la nivel național. Din cauza unei accidentări nu am mai putut să concurez pentru medalii.

La ce sporturi ai obținut medalii?
La patinaj viteză am obținut medalii în țară și chiar în Germania, medalii de aur, medalii de bronz. După aceasta m-am lăsat și m-am apucat de înot unde am luat chiar în Cluj medalie de aur. Apoi m-am apucat de triatlon unde am luat medalie de bronz la campionatul național, după care m-am apucat de ceea ce practic și astăzi, majorete. În total am obținut 35 de medalii, dintre care 12 medalii sunt la majorete și cheerleading.

Cum ai ajuns să fii majoretă?
După ce m-am lăsat de patinaj, cum îmi plăcea foarte mult gimnastica, acrobatica și lucruri de acest gen, am căutat foarte mult pe internet cluburi de dansuri sportive și am dat peste pagina de la majorete.ro. Am sunat la numărul de telefon care era pe această pagină și mi-a spus să mă prezint la antrenamente. Inițial trebuia să merg la echipa de juniori dar, în ciuda faptului că aveam doar 12 ani, am ajuns la echipa de seniori pentru că făceam gimnastică și aveam puțină experiență.

Știu că sunt mai multe ramuri de majorete și cheerleading, tu ce anume practici?
În cadrul echipei UMF fac majorete tradiționale senioare, în cadrul Knights fac cheerleading senioare și antrenez o echipă de junioare cheerleading și una de precadete hobby.

Este o diferență între aceste categorii de majorete și cheerleading?
Da! Majoretele tradiționale se bazează pe pasul de marș, pe dans, nu ai voie să faci elemente acrobatice, însă la cheerleading trebuie să faci neapărat piramide, se punctează foarte bine elementele acrobatice, iar la majoretele hobby poți face și dans, poți face și piramide, fiind o etapă doar de trecere după care trebuie să te decizi ce vrei să faci dintre cele două ramuri amintite anterior.

Tu ce preferi să practici dintre acestea?
Amândouă, adică nu aș putea să practic una fără cealaltă. Îmi place foarte mult dansul dar în același timp îmi place foarte mult acrobatica și piramidele. Am și elemente pe care le fac doar eu cum sunt: flinta, flicurile și salturile, dar în cadrul meciurilor nu fac salturile pentru că sunt foarte periculoase de făcut pe parchet, dar la cheerleading le fac în cadrul campionatelor.

Atât la gimnastică, cât și la cheerleading, îți trebuie o constituție foarte mobilă, tu cum te împaci cu acest lucru?
Mobilitatea mea, din câte mi-au spus părinții, este una nativă, dar este un aspect la care eu încă lucrez și vreau să redevin ceea ce am fost pentru că după ce m-am lăsat de gimnastică, așa cum se vede, m-am îngrășat. Acest lucru este ceva normal pentru cei care practică gimnastica și se lasă deoarece este un sport care îți lucrează toate categoriile de mușchi.

În anii trecuți la ce competiții ai participat și ce medalii ați obținut?
Anul trecut am participat la campionatul județean cu echipa de tradiționale senioare, cu echipa de junioare și cea de precadete pe care o antrenez. La acest campionat am fost doar ca și competiție dar la campionatul național am participat ca ți Madness UMF senioare cu care am luat locul 1, Best Junior, pe care o antrenez, a tot locul 1, iar la cupa oferită de școala „Gheorghe Șincai” din Florești, cu precadetele am luat locul 3, iar junioarele au obținut locul 1. Anul acest am participat doar la campionatul județean cu Madness senioare, cu Knights și cu precadele dar doar pentru spectacol, iar la cupa din Florești am participat cu echipa de cheerleading cu care locul 1 și cu echipa de precadete cu care am luat locul 1.

În clasa a 12-a antrenezi, cum este munca de antrenoare?
Pentru mine este ceva special pentru dintotdeauna mi-am dorit să am echipa mea de majorete pe care să o antrenez eu. Este greu dar în același timp îți oferă posibilitatea ca ceea ce ai învățat tu să o dai mai departe și la alții cu o coregrafie proprie.

Este prea devreme pentru cineva ca în timpul liceului să și antreneze sau este de ajuns să ai experiență ca să antrenezi?
Ca să antrenezi în cadrul AMR (Asociația Majoretelor din România) trebuie să urmezi un seminar în urma căruia dai un examen și obții un atestat. Eu am luat acel atestat din 2011 dar abia din 2013 am început să antrenez. Doi an de zile nu am antrenat pentru că nu am avut posibilitatea să îmi adun o echipă.

Prima selecție a fost una cu succes?
Orice fetiță are tragere spre dans și spre muzică. Părerea mea este că îți trebuie doar voință și să-ți placă. Este mult mai ușor să le convingi pe fete, pe băieți este foarte greu să îi convingi că nu este un sport de fete deși este 100% necesar de băieți într-o echipă de cheerleading mai ales pentru forță. Este o diferență de la „cer la pământ” între ceea ce vezi pe scenă când sunt doar fete și ceea ce vezi când sunt și băieții.

În curând vine campionatul național. La ce alte campionate mai concurați anul acesta?
Da! Anul acest mai este campionatul național de la Cluj-Napoca, campionatul european de cheerleading de la Ljubljana și campionatul european de tradițional din Franța. Eu sper ca la campionatul din Franța să luăm locul 1, să ne păstrăm titlul cu senioarele, iar la campionatul din Ljubljana să începem să se remarce în sfârșit România.

Am observat că majoretele nu se antrenează doar în sală ci și în natură. Acest lucru este o strategie de a atrage publicul la acest sport?
Ne mai antrenăm în parcul mare, sau pe cetățuie. Afară ne antrenăm pentru a atrage lumea pentru că atunci când spui că practici cheerleading lumea se uită și nu înțelege despre ce este vorba dar atunci când vede efectiv despre ce este vorba și poate este interesant despre acest sport, plus că afară scapi de praful din sală și nu ești condiționat de nimeni.

De la ce vârstă se poate practica cheerleading?
Cheerleading, începând de anul acesta, s-a aprobat ca și competiție și la categoria de cadete care începe de la 9 ani, iar seniorii sunt peste 14 ani dar pot ajunge și la 20 și ceva de ani, așa cum este în occident.

Multă lume știe de cheerleading și majorete mai ales din filme, cum este în realitate?
Din punctul meu de vedere ceea ce este în filme este puțin exagerat, cel puțin în România nu este posibilă o performanță cum au cei din America, și poate că filmele dau și spre latura cealaltă, cea de animatoare care la noi în țară nu este valabilă.

Spectaculozitatea elementelor în America este una mult mai ridicată, în România tinerii care practică acest sport nu se riscă pentru a face astfel de elemente sau care ar fi cauza?
Nu este vorba că în România nu se riscă să facă astfel de elemente ci este vorba că cheerleading trebuie să-l practici de când ești mic, chiar dacă în competiții intri doar de la 9 ani, pentru că trebuie să ai anumite baze, cum ar fi acrobatica, și dacă nu înveți de când ești mic este foarte greu și aproape imposibil ca la o vârstă de 16-17 ani să înveți să le faci. Cei din America își cresc sportivii de mici. La noi în țară abia acum strângem echipe de cheerleading, dacă aduci băieți care să susțină piramidele nu ai garanția că este fost gimnast sau știe să facă acrobatică, însă în viitor, când ai să ai bazele puse și vom crește copii de mici, vom putea să facem elemente la alt nivel.

Ce le spui atunci când mergi să selectezi copii, celor care ar dori să practice acest sport?
Depinde, dacă întreb fete le spun dacă le-ar place dansul, dacă le-ar place să învețe elemente acrobatice, să vină să vadă despre ce este vorba la antrenamente și apoi să ia o decizie, iar dacă vorbesc cu băieți le spun că cheerleading este o chestie nouă adusă în România și să nu confunde cu majoretele, că este nevoie de băieți în echipă și să vină efectiv să încerce pentru că pentru ei este ceva dificil și este o adevărată provocare.

Andreea Mateuț este o elevă proaspăt absolventă a Liceului Teoretic „Nicolae Bălcescu”, și își dorește să urmeze cursurile Facultății de Informatică din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Ea a suferit un accident, la antrenamentele de la gimnastică, fiind diagnosticată cu dislocare la unul dintre umeri și probleme la coloana vertebrală, după care a fost nevoită să renunțe la acest sport și să se reorienteze. În acest moment se gândește la Campionatele Naționale de Majorete care vor avea loc, sâmbătă, 6 iunie, la Sala Sporturilor „Horia Demian”, și unde vor participa cele mai bune echipe din România.