monitorulcj.ro Menu

Sport

Interviu cu Lorand Balint, omul FRH din spatele Trofeului Carpați

Timp de două zile Cluj-Napoca a fost capitala mondială a handbalului feminin, la Trofeul Carpați participând unele dintre cele mai importante echipe naționale din lume.

Peste 15.000 mii de oameni au susținut cele patru echipe naționale, Brazilia, Germania, România și Suedia, la a 47-a ediție a competiției cu tradiție în România, Trofeul Carpați, aceasta fiind a 13-a ediție disputată la Cluj-Napoca.

În spatele acestor cifre dar și a rezultatelor foarte bune, pentru prima dată de la deschiderea Sălii Polivalente toate biletele fiind vândute cu mult timp înainte de începere a meciurilor, a stat multă muncă, o strategie puternică dar și o echipă care a luat „taurul de coarne” pentru realizarea obiectivului propus.

Deși a venit doar de un an la Federația Română de Handbal, Lorand Balint (alias Boți), directorul de marketing al FRH, a reușit ceea ce mulți nu își imaginau.

Pentru ceea ce a însemnat Trofeul Carpați, dincolo de cifre și spectacolul de pe teren, l-am rugat pe Lorand Balint să ne spună cum s-a văzut competiția din spatele „cortinei”.

Reporter: Ați venit de curând alături de echipa FRH și deja ați organizat un eveniment de talie mondială. Cât de greu a fost să organizați Trofeul Carpați?

Lorand Balint: Foarte greu. O federație cu o tradiție de zeci de ani descoperă de-abia în acest moment instrumentele de bază de management al proiectelor. Orice organizație care se respectă are documente ca: check list (lista de verificare), to do / not to do (ce să faci, ce să nu faci), arhiva cu documentele de la edițiile anterioare, desfășurătoare de eveniment etc. Totul a trebuit reinventat. Ne-a prins bine experiența individuală a oamenilor din FRH, experiența de la Supercupa României din august și experienţa colegilor din Cluj-Napoca care au organizat meciuri de Liga Campionilor în anii precedenți.
Atitudinea în echipă a fost foarte frumoasă, oamenii fiind focusați pe anticiparea și rezolvarea problemelor, mai puțin pe discuții.
Acum că s-a încheiat Trofeul Carpați, urmează să-l documentăm cum trebuie, să arhivăm informațiile astfel încât următoarele evenimente să fie construite pornind de la ceea ce am făcut deja și să nu reinventăm iar lucrurile. Am deschis un „Project Learning Document” (document cu învățăturile trase) în care trecem lucrurile bune, lucrurile mai puțin bune și ce trebuia făcut pentru a le evita. Am făcut un dosar electronic cu toate documentele de bază dezvoltate pentru a le folosi pe mai departe. Vom avea o listă de verificare clară și acționabilă.

R.: Ați avut piedici, probleme, înainte de Trofeul Carpați în ceea ce privește organizarea și introducerea noului brand, dacul?

L.B.: Cel mai greu cred că ne-a fost să facem căciulile de dac, pentru că trebuia să aducem căciulile în sală, să fie dintr-un material subțire, să arate ca cele de dac și să se diferențieze de cele de strumfi. A fost foarte greu. Am găsit soluția împreună cu Alina Zară (Mândra Chic) și cred că au ieșit foarte tari.
Apoi, să decidem cum va arăta mascota, cum o vom îmbrăca. A trebuit să decidem dacă portretizăm un nobil dac, un simbol foarte drag și respectat al românilor sau ne îndepărtăm de modul în care dacii au fost reprezentați în statuile vremii și creionăm un personaj mai atipic. Am decis să nu coborâm nobilul dac la statutul de clovn și să-l facem să facă tumbe în arenă, ci am adus la viață un dac rebel care, chiar dacă nu îl întâlnim în scrierile istorice, trebuie să fi existat pentru că este în firea lucrurilor să fi existat. Un personaj viteaz fără doar și poate, curajos, gata de luptă dar și de o glumă și o distracție.
O altă dificultate a fost părul mascotei, ce culoare să fie. Dacii au fost, parese, blonzi, dar filmele istorice nu i-au prezentat ca fiind blonzi și percepția românilor este diferită de ceea ce pare să fi fost realitatea. La Muzeul Național de Istorie ghizii confirmă teoria potrivit căreia dacii erau blonzi. Și chiar dacă noi nu ne-am propus să educăm publicul, să facem istorie, nu ne putem îndepărta foarte mult de adevăr. Astfel intenția a fost să-l facem cu părul alb.
Simbolul handbalului românesc este Lupul Dacic și vom construi multe lucruri în jurul lui.

R.: Cum a fost Trofeul Carpați? A fost așa cum vi l-ați imaginat?

L.B.: Pot spune că a ieșit varianta cea mai optimistă, cu un public care a încurajat România chiar și când era cel mai greu. Am reușit să aducem oameni frumoși la arenă și asta s-a văzut. Am reușit să avem sold out pentru prima dată la un eveniment sportiv în istoria sălii. Am reușit să avem voluntari zâmbitori. Să aducem zeci de persoane cu dizabilități care s-au bucurat de un eveniment deosebit.
Am reușit să avem un Trofeu Carpați care nu s-a rezumat la meciuri de handbal, ci a însemnat o săptămână plină de evenimente.

R.: Peste 15.000 de persoane au asistat, în cele două zile, la meciurile celor patru naționale. Faptul că în ultima vreme naționala României nu a mai disputat meciuri acasă a adus lumea la sală sau promovarea evenimentului?

L.B.: Cred ca am avut un mix de marketing foarte bun. Pe de o parte, s-a reușit aducerea unor echipe de top - inclusiv campioana mondială en-titre. Pe de altă parte, Trofeul Carpați nu a însemnat numai meciuri de handbal, ci şi o conferință internațională de marketing sportiv, un master class ținut de Tomas Ryde pentru profesorii de sport din Cluj-Napoca, un meci amical între echipele de handbal amator United Cluj și Mândrele din Zalău. A fost un produs complex, de talie mondială, distribuție foarte bună, prețuri foarte accesibile. Promovarea a fost gândită targetat pe diferite segmente de public, pornind de la adevăruri relevante pentru fiecare dintre ele. Fanii handbalului, publicul cunoscător, a fost invitat să vadă la joc vedete de calibru mondial. Trofeul Carpați a coincis cu lansarea noii platforme de brand a handbalului românesc.

R.: Mass-media a acuzat probleme în ceea ce privește comunicarea săptămâna trecută, mai ales la materialele făcute de echipa media a FRH și în timpul competiției fotografii s-au plâns de probleme de comunicare cu firma de securitate. Se puteau evita aceste probleme?

L.B.: Nu știu exact la ce vă referiți! Mass media a avut acces direct și echidistant la toate materialele create de echipa de media a FRH. A avut acces liber la antrenamentele echipei României. A avut și o invitație să îmbrace tricoul de sport și să se antreneze într-o sesiune specială cu Tomas Ryde. Fetele și echipa tehnică au avut o deschidere foarte mare către jurnaliști. Când am discutat despre Trofeul Carpați și jurnaliști am luat decizia de a fi relaxați și foarte flexibili astfel încât să facilităm accesul tuturor celor interesați. Este posibil ca acest lucru să se fi tradus printr-o lipsă a unor reguli clare, transparent comunicate tuturor celor implicați și de aici anumite probleme de comunicare.  

R.: La această competiție a-ți avut și lansat pentru prima dată și campania „Tineri reporteri FRH”. Care sunt concluziile după această experiență pe care ați coordonat-o?

L.B.: Avem tineri foarte faini. Am avut 11 candidați ok și am selectat două tinere care ne-au dovedit că vârsta nu are importanță, se pot face lucruri foarte frumoase indiferent de vârstă. Sunt încântat de proiect. Pe lângă tricouri și polare speciale de „Tânăr Reporter”, cele două fete au primit de la sposorul programului și câte un Iphone 5C. Nu am comunicat aproape deloc acest lucru pentru că am vrut să atragem doar tinerii pasionați de jurnalismul sportiv și nu vânătorii de promoții și s-a văzut în valoarea candidaților.

R.: Pentru că în același timp a avut loc, la Turda, și etapa de calificare la Campionatul European 2015, vă invit să ne spuneți câteva păreri despre această competiție.

L.B.: Personal, am fost la Turda doar sâmbătă dimineața, nu și la meciurile României. Am găsit oameni plini de energie care au susținut România impecabil de-a lungul turneului, oameni mândri să aibă una dintre naționalele României în oraș. Știu că „puii de dac” s-au simțit foarte bine în Turda.

R.: În încheiere, peste trei luni va avea loc meciul de baraj dintre naționala României și cea a Serbiei, care va avea loc în Sala Polivalentă din Cluj-Napoca. Mai sunt lucruri de rezolvat? Mai aveți ceva de pregătit și de corectat pentru cel mai important meci din acest an pentru naționala României?

L.B.: Vorbim despre un altfel de eveniment, meci de calificare la Campionatul Mondial. România este triplă campioană mondială și singura țară din lume care nu a ratat nicio ediție de Campionat Mondial și trebuie să ne păstrăm palmaresul intact. O să începem comunicarea mult mai devreme, o sa punem în vânzare biletele în curând.

Cine este Lorand Balint

Lorand Balint are o experiență de mai bine de 15 ani în domeniul marketing și comunicare. De-a lungul timpului, a ocupat mai multe funcții în cadrul companiei Leo Burnett, printre care Global Account Director, Regional Account Director Sub-Saharan Africa, Regional Account Director Europe, Head of Brand Communication. În prezent, conduce biroul din România ca Managing Director și este director de marketing al Federației Române de Handbal.