Sănătate

Prof. dr. Dumitru Zdrenghea, clujeanul care a vindecat zeci de mii de inimi

Născut și crescut într-o familie de filologi – tata, profesor de istorie a literaturii, mama, profesoară de slavă veche -, renumitul cardiolog Dumitru Zdrenghea a dorit în adolescență să studieze fizica nucleară sau matematica, dar a ajuns în final să dea admitere la Medicină.

Prof. dr. Dumitru Zdrenghea, de la Spitalul Clinici de Recuperare Cluj-Napoca nu a visat niciodată că va fi cardiolog, iar acum, după 45 de ani de carieră spune că ar face aceeași alegere dacă ar trebui să o ia de la început. Prin mâinile sale au trecut zeci de mii de bolnavi, pe unii îi ține minte și acum, iar despre medicină spune că nu a fost dragoste la prima vedere, ci s-a dezvoltat pe parcurs.

Profesorul Dumitru Zdrenghea s-a hotărât să dea examen la Medicină cu câteva luni înainte de admitere. “Nu am avut intenția de la început să fac Medicină. Am făcut liceul la real, la Emil Racoviță și îmi doream să fac matematică sau fizică nucleară. Cum în Cluj nu se făcea pe atunci fizică nucleară și matematica era o perspectivă nu foarte atractivă pentru că nu puteai face performanță, până la urmă, cu două sau trei luni înainte de admitere, m-am hotărât să fac Medicină”, spune Dumitru Zdrenghea.

Nu a fost dragoste la prima vedere

Cardiologul clujean își amintește că la început nu a fost foarte atras de medicină. “Nu aș putea să spun că a fost atracție de la început, iubirea a venit pe parcurs, nu atât în timpul facultății ci după ce am terminat facultatea și am început să fac practică medicală. Atunci mi-am dat seama că pot realiza foarte mult în medicină și că în momentul în care vrei să ajuți bolnavul trebuie să răspunzi la foarte multe întrebări care reprezintă de fapt esența medicinei”, declară Zdrenghea.

Divorțul, Securitatea și Cardiologia

În 1970 a terminat facultatea și a urmat apoi medicina internă la Clinica Medicală I. “Acolo am găsit un mentor, profesorul Roman Vlaicu, mare internist și mare cardiolog, pe care l-am urmat o lungă perioadă de timp cu fidelitate. În primii ani de medicină internă, în mod surprinzător, am făcut mai mult nefrologie și aproape mă hotărâsem să devin nefrolog. Medicina internă a început să se desfacă în anii ’70 în specialități și subspecialități și în 1975 s-a înființat Clinica de Nefrologie, a apărut Centrul de Dializă și pentru a lucra acolo era nevoie de o specializare în Germania pentru că printr-o acțiune caritabilă din Germania s-au primit dotările materiale. Eu, întâmplător, eram în cursul unui divorț și Securitatea nu mi-a permis să plec în Germania. Atunci am virat pe cardiologie, dar nu regret pentru că am descoperit-o și m-am îndrăgostit de ea, iar astăzi nu aș mai putea face altceva”, declară profesorul.

Primele ecocardiografii din Cluj-Napoca

Dumitru Zdrenghea a fost cel care a realizat primele ecocardiografii în Cluj-Napoca și tot el a fost primul care a introdus electrozi la nivelul inimii. “Eu am avut norocul să trăiesc introducerea unor metode noi de investigație și de tratament. Am încercat să le asimilez, nici nu știu dacă le-am introdus în premieră , de pildă am realizat primele ecocardiografii din Cluj-Napoca, în 1980,  Am făcut primele studii de electrofiziologie din Cluj-Napoca, adică studiul tulburărilor de ritm prin introducerea unor electrozi la nivelul inimii. La ora actuală, Clujul face în electrofiziologie 95% din ceea ce se face în cele mai moderne și evoluate clinici din străinătate. Deosebirea dintre noi și ei este că noi nu le facem pe toate pe bandă rulantă”, spune specialistul clujean.

Din 1988 este la Spitalul de Recuperare

După ce a trecut pe la Clinica Medicală I, apoi la actualul Institut al Inimii, din 1988 activează la Spitalul Clinic de Recuperare, despre care spune că este „singura unitate din Cluj  care  abordeaza toate domeniile cardiologiei , dar suntem specializați în electrofiziologie și sper că suntem pe primul loc în Transilvania și pe primele locuri în țară”.

Cazurile impresionante din carieră

Despre numărul pacienților, doctorul Zdrenghea afirmă că nu i-a contabilizat  niciodată. “Când am început, activitatea la Institutul Inimii (pe atunci Clinica de Cardiologie) aveam până la 30-35 de consultații pe zi, pe lângă activitatea de spital. Eram doi  specialiști și câțiva rezidenți. Sigur că sunt zeci de mii de pacienți pe care i-am văzut în cei 45 de ani de medicină, din care 35 de ani numai în cardiologie”, subliniază specialistul clujean.

În cei 45 de ani de carieră au fost și cazuri impresionante, unele cu final tragic. “Am un caz care m-a impresionat. Este din perioada mea de nefrologie. Am lucrat un an pe secția de dializă și erau foarte multe femei care făceau avorturi septice și făceau insuficiență renală, decesele fiind foarte multe. După ce am lucrat vreo șase luni, șeful meu a plecat și m-a lăsat singur o săptămână. Una dintre bolnave mi-a murit atunci.  O s-o țin minte toată viața pentru că era tânără, în jur de 35 de ani, mai avea patru copii, și nu am putut face nimic să o salvez. De foarte multe ori o văd și am un sentiment de neputință în momentele acelea”, își amintește profesorul.

Pacientă cu 200 de stopuri cardiace

Au fost și multe reușite de-a lungul carierei. “Am avut o bolnavă care, din motive necunoscute, poate o inflamație acută a mușchiului inimii, a venit la noi și a făcut peste 200 de stopuri cardiace în 24 de ore. Echipa pe care o am a intrat sub protecție de medicație maximă și dând mereu șocuri electrice au reușit să îi caute focarele de unde pornea tulburarea de ritm. Si le-au ablatat(distrus). Bolnava care atunci avea 39 de ani, acum trebuie să aibă vreo 43 este bine și nu a avut nici sechele neurologice”, declară Dumitru Zdrenghea.

Iubește catedra la fel de mult ca spitalul

“Un medic modern, dar mai ales un cadru didactic se definește și prin activitatea științifică pentru că nu poți să predai fără să creezi nimic. Din acest punct de vedere, am o activitate științifică bună, cu multe lucrări publicate.

Îmi place să predau pentru că este o chestie extraordinară să vezi că un om care nu știe nimic într-un domeniu începe să îl înțeleagă și după atâția ani chiar știu să îi fac să înțeleagă anumite lucruri. Dar, îmi place și bolnavul și diagnosticul, dar extraordinar de mult îmi place tratamentul. Un diagnostic bun este degeaba dacă nu îi dai tratamentul potrivit”, încheie profesorul.