monitorulcj.ro Menu

Educație

Bacalaureatul, apă de ploaie comparativ cu perioada interbelică: de ce au fost scoși din programă Balzac, Cicero sau limba greacă

Bacalaureatul, de a cărui complexitate se plâng adolescenții de azi, este apă de ploaie în comparație cu dificultatea și numărul uriaș de examene pe care tinerii trebuiau să le treacă în perioada interbelică. Majoritatea cărților și autorilor studiați atunci nu se mai regăsesc în programa școlară de azi, pentru că ar fi pus reale probleme de înțelegere.

An de an, manualele școlare sunt tot mai subțiri. Materia învățată în toate domeniile, de la literatură la matematică și de la biologie la fizică, este tot mai rarefiată sub pretextul că, în general, cunoștințele practice ar fi mai importante. În pofida acestei tendințe, completată de faptul că numărul examenelor a scăzut, bacalaureatul continuă să reprezinte un prag pe care puțini îl trec.

După creșterea exigenței prin amplasarea camerelor de luat vederi în sălile de examen, procentul celor care au obținut diploma de bacalareat s-a prăbușit: în 2011 – 46%, 2012 – 43%, 2013 -55%, 2014 – 59%, 2015 – 66%. Invariabil a scăzut și numărul elevilor înregimentați de facultăți, deși admiterea nu mai implică trecerea unor examene dificile ca acum aproape un secol, ci se face pe baza unui dosar.

Astăzi, pentru a face pasul de la liceu la facultate ai nevoie să treci doar trei examene, organizate în cadrul bacalaureatului: limba și literatura română, proba obligatorie a profilului și proba la alegere a profilului. Mai există trei testări la care nu se dau note ci doar calificative: competențele lingvistice, digitale și cele la o limbă de circulație internațională. Dacă le pici ele nu afectează în niciun fel media finală de la bacalaureat.

În perioada interbelică erai obligat să dai trei tipuri de teste într-o singură vară: la materiile studiate în timpul liceului, de bacalaureat și, în final cel de admitere la facultate, scrie românialiberă.ro.

Chinurile trecerii unui număr de 26 de examene într-o singură vară este povestit de către Jeni Acterian în cartea sa “Jurnalul unei fete greu de mulțumit”, o lucrare excepțională care acoperă perioada 1932 -1951.

“28 august 1935. Duminică încep (examenele de final de liceu n.noastră). Optsprezece examene în paispreze zile. În fecare zi unul, fără niciun răgaz… 29 august: Am făcut 185 de versuri din versuri din Eneida (scrisă de Vergilius  – n.red.). 2 septembrie: Am dat examen la literatura franceză. La scris am avut de ales între caracterizarea operei lui Balzac și analiza romanului Salammbo (scris de Gustave Flaubert  – n.red.). La oral mi-a cerut să spun ceva despre școala parnasiană. Am enunțat toate principiile Parnasului, am citat toți parnasienii, am intrat în simbolism. M-a întrebat dacă pot să îi spun ceva din Baudelaire. Aș fi putut să îi vorbesc o oră… Mâine am fi avut istoria, dar s-a amânat din cauza înmormântării reginei Astrid a Belgiei. Poimâine, istoria. 5 septembrie: Ieri, istoria românilor. Bine, chiar foarte bine. Mai ales scrisul. Azi, științele naturale, biologia și geologia. La scris, mi s-a dat generația spontanee și Pasteur. Am făcut perfect, desigur. La oral, evoluția celulei în decursul epocii geologice. Mâine, filosofie, logică și psihologie. Acum mă apuc de logică și învăț până la prânz, apoi la psihologie până dimineața… 7 septembrie: Ieri, filosofie. Destul de bine. Azi, astronomie. De o săptămână nu am dormit decât două sau trei ore pe noapte. Sunt teribil de obosită. Mâine, nu am nimic dar trebuie să învăț la greacă pentru luni dimineață. Sâmbătă 14 septembrie: și iată că s-a terminat. Cred că am trecut, dar în materie de examene nu poți fi sigur de nimic.”

Titu Maiorescu, critic și filosof

Acest maraton de 18 examene se încheie cu bine pentru Jeni Acterian. După numai zece zile de la ultimul examen de evaluare a materiilor din liceu, începe bacalaureatul. “20 septembrie. Sâmbătă examenul la română: am făcut “Poezia naturii la Eminescu și Alecsandri”. Duminică dimineața latina: ni s-a dat un oribil text filosofic din Cicero. Am făcut ceva, dar destul de mediocru. După amiză franceza. O retroversiune din română în franceză: Le systeme dramatique de Corneille par rapport a celui de Racine. Parallele literraire.

4 octombrie: M-am așezat la masă ca să scriu lista cu cele 20 de opere literare care ni se cereau la română… Am intrat în sala de bacalaureat (pentru examenele orale – n.noastră)… la română, bonomul cel grăsuț m-a ascultat despre rezultatele activității lui Coresi și El Zorab. La filosofie m-a întrebat ce e sufletul. Întrebare destul de complicată. M-am descurcat. A durat trei ore, de la 4 la șapte jumătate”. După ce am numărat până în acest moment 23 de examene (posibil însă ca Jeni Acterian să nu  fi făcut referiri la toate), la 5 octombrie citim că: “o să mă duc la ora 5 să mă înscriu la examenul de admitere la facultate”. Apoi aflăm că au fost trei examene pentru facultate, la filosofie scris: “Titu Maiorescu, critic și filosof”, franceză și română. Astfel, într-o lună și jumătate, Jeni Acterian, a susținut nu mai puțin de 26 de examene. Subiectele care i-au căzut tinerei Acterian ar fi pus probleme chiar și unui absolvent de facultate din zilele noastre. În schimb, Jeni Acterian ar fi căzut cu brio la proba de evaluare a competenţelor digitale care se desfăşoară în aceste zile în cadrul bacalaureatului.  

Între istoricii ardeleni și Crișul Alb

Mircea Eliade a pătimit la examenul de bacalaureat după cum mărturisește în  “Romanul adolescentului miop”, scris în 1927. “Ne-a înspăimântat mult noul bacalaureat: suntem cea dintâi serie. Cei care învăţau înainte, acum, se surmenează. Nimeni nu ştie ce se va petrece precis la bacaulaureat. Profesorii şi-au pierdut calmul, băieţii sunt înspăimântaţi. În loc de comisia amabilă, aleasă din profesorii liceului, cu care am copilărit şi care ne cunosc, vom întâlni comisii severe, care ne vor cântări în trei minute, definindu-ne suficienţi sau insuficienţi pentru Universitate.” Eliade admite faptul că el însuşi a dat examenul în toamnă, că “învăţam dureros” şi că era “neliniştit” deoarece “în vară au căzut mulţi”. Din această cauză s-a pregătit temeinic citind “toate cărţile ultimilor patru ani de liceu”.

Atmosfera dinaintea examinărilor era una încărcată, semn că elevii ştiau că îi aşteaptă teste dificile: “îmi priveam tovarăşii: tremurau, cu buzele albe, cu gâturile reci, cu tâmplele supte. Eu eram palid şi îmi torturam ochelarii”. Lui Eliade i-a picat “Scrisoarea I” a lui Eminescu şi “istoricii ardeleni”. La geografie s-a încurcat la flora versantului nord-estic al Munţilor Apuseni şi nu a ştiut afluenţii Crişului Alb. “La chimie şi fizică, la limba franceză am răspuns tot ce m-au­ întrebat.” Afişarea notelor - scrie Eliade în carte - a fost ca o eliberare: “Am scăpat, am scăpat! Am trecut singurul din seria liceului nostru. Mi-am citit numele cu ochi tulburi. Prietenii m-au sărutat. Iată, că încep răsplătirile!”

Aspectele constatate mai sus prin raportarea la mărturii ale acelor vremuri au fost confirmate pentru „România liberă“ de un profesor de limba română cu mare experiență la catedră. Margareta Vânturici, care a profesat la Liceul „George Coșbuc“, ne-a precizat că programa a fost aerisită atât de mult încât, în ea, abia se mai regăsesc câteva romane și foarte puține poezii.

“Înainte de Revoluție, literatura română se studia sistematic pe perioade: se începea cu literatura religioasă, apoi cea populară, scriitorii pașoptiști, cei din interbelic etc. După Revoluție, această modalitate de studiu a dispărut și anual multe opere emblematice au fost eliminate din programă. Romancierii au rămas în manual cu o singură operă care trebuie studiată, față de două sau trei titluri, lucru similar în cazul unor poeți importanți”, ne-a explicat Margareta Vânturici.  

La Cluj, examene cât pentru cinci vieți

Din istoria Colegiului Național „Emil Racoviță“ din Cluj Napoca aflăm că în perioada interbelică, instituția de învățământ organiza nu mai puțin de 18 examene.

“Ca o curiozitate, menţionăm că în anii şcolari 1931-1932 şi 1932-1933 notele au fost înlocuite, locul lor fiind luat de calificative. Prima promoţie de absolvenţi ai clasei a VIII-a (a XII-a de azi) a fost în anul şcolar 1935-1936. Absolvenţii au dat examen de absolvire a clasei a VIII-a din 8 materii şi apoi, pentru prima dată, examen de bacalaureat. Acesta a constat din 3 probe scrise (limba română, limba franceză, matematică) şi 7 probe orale: limba română, limba franceză, limba latină, istorie, geografie, filozofie şi ştiinţele naturii”.

Buget uriaș, profesori bine plătiți

Pentru a încuraja Educaţia, în perioada interbelică se alocau fonduri care, în comparaţie cu cele de azi, par mari. Bugetul Educaţiei era de 12%, a declarat istoricul Ovidiu Buruiană citat de ziarul Lumina. Lucru necesar mai ales în contextul în care între 1921-1932 doar 5,4% dintre elevii înscrişi în şcolile rurale au trecut în învăţământul secundar din care 2,5% în licee. În România interbelică, trei sferturi din școli ofereau pregătite teoretică și numai un sfert aveau o componentă preponderent practică. Meseria de profesor era respectată, acesta câștigând de trei ori mai mult decât un muncitor calificat.