monitorulcj.ro Menu

Economie

Ce rămâne după guvernele Dragnea-Tăriceanu? Bilanțul „facturilor” ce urmează a fi decontate

Politicile publice ale ultimilor trei ani, de stimulare a creșterii economice prin consumul pe datorie au avut un preț.

Ce rămâne după guvernele Dragnea-Tăriceanu? Scurt bilanț al „facturilor” ce urmează a fi decontate

Au fost majorate veniturile populației (creșterea salariului minim, a celor din sectorul bugetar și a pensiilor), însă majorările s-au făcut cu expandarea excesivă a deficitului bugetar, a îndatorării la costuri mult peste uzanțele statelor UE și cu producerea unor dezechilibre a căror ajustare este inevitabilă, scrie cursdeguvernare.ro.

Veniturile suplimentare câștigate de populație au dus la explozia cererii agregate pe fondul rămânerii în urmă a producției autohtone de bunuri – fapt care a pus presiune atât pe balanța comercială, cât și pe inflație.

Niciun proiect mare de infrastructură nu a fost început în ultimii trei ani și nu s-a pus nicio cărămidă pentru vreunul dintre cele opt spitale regionale promise promise în programele de guvernare, sursele de finanțare ale acestora fiind în continuare incerte.

În plus, măsuri intempestive, fără consultarea mediului de afaceri – cum a fost OUG 114 – au produs adevărate crize în piețele mai multor sectoare din economie. Persistă și la ora actuală criza din energie.

Ce s-a făcut?

Salariul minim a crescut de la 1.250 de lei în 2016 la 2.080 de lei în acest an, respectiv 2.350 de lei pentru cei cu studii superioare. Bugetarii au beneficiat de majorări succesive de salarii, cât și de o nouă legislația privind salarizarea din sectorul public.

Salariul mediu net de la nivelul întregii economii a crescut cu 12,8% în 2017, respectiv cu 9,7% în 2018.

Punctul de pensie a crescut de la 871,7 lei în 2016 la 1.265 de lei în septembrie 2019.

În creșterea cheltuielilor statului, 40% au fost reprezentate de creșterea cheltuielilor salariale

Prețul încă neplătit

– Deficitul bugetar

Anul trecut, România a înregistrat un deficit bugetar de 3,02% din PIB pe metodologia ESA, al doilea cel mai ridicat din UE, după cel din Cipru, potrivit datelor Eurostat.

România abia ce reușise să corecteze, în urma lecțiilor dure din criză, deficitul bugetului general consolidat, care a scăzut la 0,7% din PIB în 2015. În 2016, acesta a urcat la 2,7% din PIB, unde s-a menținut și în 2017 înainte se depășească, marginal, ținta de 3% anul trecut.

În primele opt luni din 2019, deficit a fost de 2,1% din PIB. Specialiștii au atras atenția că încadrarea în ținta de deficit se va dovedi dificilă în acest an și aproape imposibilă în anii ce urmează, pe fondul impactului noilor majorări de pensii.

Cheltuielile de asistență socială se vor majora în 2020 cu 0,7 puncte procentuale din PIB față de cele din anul 2019, cu 2,7 pp din PIB în anul 2021 și cu 3,6 pp din PIB în anul 2022, potrivit calculelor Consiliului Fiscal.

– Deficitul de cont curent: „geamănul” deficitului bugetar care complică costurile de îmrumut

Deficitul de cont curent a cunoscut, de asemenea, o deteriorare acută în ultimii ani. Dacă la sfârșitul lui 2016 era de 2,1% din PIB, un an mai târziu urca la 3,2% din PIB, iar anul trecut la 4,5% din PIB – 4% fiind pragul de alarmă.

În primele șapte luni din 2019, deficitul de cont curent al României a fost de peste șase miliarde de euro, în creștere cu 24% față de aceeași perioadă a anului trecut. Analiștii anticipează ca acesta să depășească 5% din PIB în 2019.

– Deficitul comercial: istoric

Principala sursă de deficit de cont curent o reprezintă dezechilibrul balanței comerciale.

În primele opt luni ale anului 2019, exporturile României au fost cu 10,8 miliarde de euro mai mari decât importurile. Deficitul comercial a consemnat astfel o creștere de aproape 60%, pe fondul cronicizării scăderii dinamicii exporturilor în ultimele 2 trimestre din acest an.

– Inflația: de 2 ori mai mare decât a oricărui alt stat UE

În 2016, rata anuală a inflației coborâse la -1,5%. Un an mai târziu, prețurile au consemnat o creștere medie de 1,3%, iar în 2018 inflația a urcat la 4,6.

Rata anuală a inflației este prognozată să atingă nivelul de 4,2% la sfârșitul acest an și să coboare spre 3,4% la finele lui 2020.

– Costurile de finanțare uriase: de 2-3 ori mai mari decât orice alt stat UE

Investitorii au taxat evoluțiile de la nivel local prin costurile pe care le-au perceput pentru finanțarea statului, respectiv pentru finanțarea datoriei publice și a deficitului bugetar.

Randamentul obligațiunilor pe zece ani, considerate un indicator relevant în acest sens, au crescut de la 3,3%, în medie, în 2016, la 4,1% la nivelul lunii septembrie din acest an.

Astfel, dobânzile percepute României sunt duble față de cele plătite de Grecia, Polonia sau Ungaria și triple față de costurile la care se finanțează, spre exemplu, Italia.

Marile proiecte, uitate

În 2017, au fost dați în folosință 15,4 kilometri de autostradă, iar în 2018, alți 60. Pe de altă parte, în ultimii ani s-au surpat mai multe drumuri de mare viteză.

În ceea ce privește demararea unor proiecte noi, la sfârșitul lui 2018 s-a semnat contractul pentru realizarea a 5 km de autostradă la granița cu Ungaria (Biharia-Borș), iar în vara acestui an s-a semnat contractul pentru construcția lotului 1 (17 km) a centurii București la standard de autostradă.

În ultimele săptămâni ale guvernului Dăncilă, a fost anunțată iminența începerii lucrărilor la mult așteptata primă autostradă care să treacă munții. Secțiunea 1 Sibiu – Boița (13 km) este deocamdată singurul tronson din Autostrada Sibiu – Pitești care are constructor desemnat.

Guvernele PSD și-au asumat construcția a opt spitale regionale până în 2020. Recent, executivul a anunțat că acestea ar urma să fie finalizate până în 2027. Executivul a analizat mai multe variante de finanțare a acestor spitale, inclusiv în parteneriat public-privat, ultima variantă fiind că ar urma să fie realizate cu ajutorul fondurilor europene.

România nu a trimis niciun proiect executivului european în acest sens.

„Torpilarea” pieței energiei: importatori neți, cu beneficiarii Rusia și Ungaria

Măsurile de politică energetică din ultimii ani au degradat perspectivele de dezvoltare ale României și sunt de natură să amplifice dezechilibrele macroeconomice, de la inflație până la deficitele externe.

OUG 114, precum și „confiscarea” la bugetul public a profiturilor companiilor energetice, au blocat investițiile necesare configurării unui hub energetic și au destabilizat piața internă. Marii beneficiari au fost Ungaria (pentru electricitate) și Rusia (pentru gaze).

Astfel, Importurile de gaze naturale au sporit de peste 300 de ori în vara anului 2019 și proporția creșterii importurilor de electricitate se măsoară cu 2 cifre. România a devenit importator net de electricitate (august 2019). Creșterea importurilor de energie amplifică deficitele externe (comercial și de cont curent).

România importă gaze naturale la cele mai mari prețuri față de țările din regiune, dar prețurile pe piața liberă autohtonă sunt mai mari decât cele de import din cauza prevederilor OUG 114.

Prețurile la energie electrică au atins maxime istorice (piața PZU), ca urmare a distorsiunilor produse de aceeași reglementare.

Dezvoltarea rețelelor de electricitate și de gaze naturale a progresat încet, ca și proiectele mari de interconectare regională (gazoductul BRUA – finalizarea Fazei 1 amânată pentru 2020, adoptarea abia în 2019 a unei legi care elimină unele obstacole în calea proiectelor Translectrica – operatorul sistemului energetic național).

Politica de prelevare aproape în întregime a profiturilor companiilor energetice a redus investițiile în explorarea zăcămintelor de gaze ale Romgaz, ca și înnoirea capacităților de producție de electricitate.

Plafonarea prețului la gazele autohtone pentru consumatorii casnici, ca și cea a profitului operatorilor energetici le-au diminuat profiturile, respectiv capacitatea de finanțare proprie a investițiilor și le-a afectat capacitatea de împrumut.

Producția de electricitate pe bază de cărbune poate fi compromisă din cauza întârzierii investițiilor în centralele de profil poluante (un studiu Transelectrica prevede că fără salvarea de la faliment a CE Oltenia, consumul nu ar putea fi acoperit nici de importuri în orele de vârf, din 2023).

România ar putea ajunge la Curtea de Justiție a UE, din cauza restricțiilor de vânzare pe piața liberă, care au dus la infringement.

Contextul general

Industria auto germană se pregătește de oficializarea cifrei de scădere în acest an: 21 % – în condițiile în care industria automotive din România (cea a echipamentelor și a pieselor de schimb) e depedentă de comenzile germane.

Anul 2019 a adus o scădere bruscă a dinamicii acestui sector, de la 12,5% în 2018 la minus 1,8% în T2, cu o continuare a scăderii în T3. Asta în condițiile în care industria automotive din România asigură 26% din exporturi.

De asemenea, se apropie Brexit-ul, care va complica si mai mult situația economică externă, de care România este dependentă.