monitorulcj.ro Menu
Economie

Fantoma lui Ceauşescu bântuie la marginea Clujului - FOTO

Dincolo de linia ferată din cartierul Mărăşti se iveşte o altă faţă a Clujului: mohorâtă, spartă, inertă, părăsită.

Ruinele fostelor hale CUG

Zona industrială a oraşului, mândria Clujului din Epoca de Aur, un furnicar în care munceau zeci de mii de oameni este acum doar un loc sumbru, uitat de lume. Urmele măreţei industrii comuniste din Cluj se văd începând cu Piaţa 1 Mai, apoi pe Câmpul Pâinii, de-a lungul căii ferate şi mai departe pe strada Plevnei şi Beiuşului. Pe aceste străzi se ivesc fostele hale industriale ale lui Ceauşescu din care, acum, au mai rămas doar nişte schelete sinistre, înconjurate de bălării şi vegetaţie crescută pe alocuri chiar în interiorul fostelor fabrici.


Pantoful din turn aminteşte de succesul Clujana

Una dintre fostele fabrici de succes din epoca comunistă este Clujana. Cu 10.000 de angajaţi în perioada de glorie şi cu o producţie care mergea la export atât în Europa cât şi în Canada, din Clujana a mai rămas acum doar o umbră. O mică parte din imensele hale din Piaţa 1 Mai, sunt folosite de fabrica de încălţăminte, iar restul au fost închiriate sau vândute altor firme private care au luat astfel câte o bucăţică din Clujana.

În curtea Clujana, unele alei sunt sparte, pline de gropi şi bălţi, unele hale nu mai au geamuri, nici tencuială şi nici acoperiş. Doar turnul în vârful căruia se află imensul pantof din tablă mai aminteşte de succesul de odinioară al fabricii Clujana.

Oamenii aveau unde să muncească

Clujenii mai în vârstă care locuiesc în casele de pe străzile din zona industrială a oraşului îşi amintesc cu nostalgie de Epoca de Aur când toată lumea avea unde să lucreze. Au doar cuvinte de laudă de producţia de atunci. “Aici era plin de oameni în fiecare zi. La Clujana se făcea încălţăminte de calitate, din piele, pentru export, nu ca pantofii care îi găsim acum în magazine. De aici, de la Cluj se trimitea încălţăminte pentru armata canadiană. Acum, ce a mai rămas din Clujana? Nimic”, spune Vasile Stânea, un clujean, pensionar. El este de părere că încălţămintea care este acum pe piaţă este departe de calitatea celei produse în timpul comunismului.

Un alt clujean în vârstă îşi aduce aminte că în perioada lui Ceauşescu toată lumea avea un lco de muncă datorită zonei industriale. “Era multă lume în partea asta a oraşului, dar nu prea îi vedeai circulând că toată lumea muncea. Oamenii erau înăuntru, la lucru. Atunci, de bine de rău, oricine avea ce munci. Acum, sunt fete tinere, băieţi tineri care ar vrea să lucreze, dar nu au unde. Nu îi bine ce se întâmplă. S-a distrus tot şi nu s-a făcut nimic în loc”, comentează bărbatul.

Carbochim, bun doar pentru graffiti        

Tot în Piaţa 1 Mai, peste drum de staţia de autobuz, abia dacă mai stă în picioare o altă amintire din Epoca de Aur: nişte foste hale alimentare, cu geamuri sparte şi tencuiala picată. Doar cei mai bătrâni îşi amintesc ce funcţiona în clădirea care găzduieşte acum o spălătorie auto şi un magazin alimentar.

Puţin mai departe de Piaţa 1 Mai, pe strada Porţelanului se ivesc halele Carbochim, lângă linia ferată. Din vegetaţia care a crescut de-a lungul anilor în jurul fostelor hale, se văd o parte din rămăşiţele a ceea ce odată era o fabrică de succes. Doar pentru cei pasionaţi de graffiti mai prezintă interes fostele hale, posibilii investitori care să repună pe picioare fabrica fiind de negăsit.

Totuşi, la fel ca şi în cazul Cluja, o parte din Carbochim încă mai funcţionează, dar numărul de angajaţi şi producţia sunt departe de cele din perioada comunistă.   

Combinatul de Utilaj Greu (CUG), o fantomă a zonei industriale

Din strada Beiuşului, nu departe apare o parte din CUG: hale părăsite, distruse şi fără nicio urmă a utilajelor de lucru de acum 25 de ani. O maşină abandonată şi unele geamuri rămase întredeschise mai amintesc că în acel loc munceau mii de clujeni.

Cu 10.000 de angajaţi, o populaţie cât un mic oraş, CUG-ul producea cazane şi cilindri pentru export în toată Europa şi fosta URSS. Acum, din colosul industrial nu a mai rămas aproape nimic. După ce s-a vândut şi s-a furat tot ce s-a putut valorifica la fier vechi, mare parte din platforma CUG  a fost abandonată. Au mai rămas doar geamurile din sticlă şi scheletele metalice de la acoperiş, puse prea sus ca să poată fi furate.

Halele CUG nu mai prezintă acum interes pentru nimeni şi dacă nu se va găsi niciun investitor care să cumpere terenul, acestea vor rămâne o amintire ponosită a comunismului.

Din tot peisajul monoton şi deprimant al zonei industriale din Cluj, doar vegetaţia pare că vrea să recâştige “războiul” cu oamenii pe care l-a pierdut în urmă cu câţiva zeci de ani.