Economie
Recunoaşterea veniturilor din vânzarea bunurilor
În practică, contribuabilii tratează mult prea simplist stabilirea momentului în care se naşte dreptul de a recunoaşte veniturile din vânzarea bunurilor. De regulă, contribuabilul recunoaşte veniturile la data emiterii facturii, fără o analiză îndeaproape a contractului de vânzare.
Procedând în acest fel, contribuabilul recunoaşte fie cu anticipaţie, fie prea târziu veniturile din vânzare, fapt care poate avea consecinţe fiscale nedorite. Mai concret, recunoaşterea anticipată a veniturilor denaturează imaginea fidelă, fiind recunoscute veniuri încă nerealizate. În cazul în care compania obţine anumite finanţări pe baza rezultatelor prezentate, ori chiar distribuie dividende din aceste “profituri fictive”, se poate ajunge chiar şi la probleme de natură infracţională. Recunoaşterea cu întârziere are ca şi consecinţă fiscală stabilirea de către Fisc în sarcina contribuabilului de dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Revenind la subiectul nostru, punctul de plecare îl constituie prevederile punctului 258 din Ordinul 3055/2009, potrivit căruia veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite (cumulativ) următoarele condiţii:
a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor;
c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către entitate; şi
e) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.
Evaluarea momentului în care o entitate a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor impune o examinare a circumstanţelor în care s-a desfăşurat tranzacţia.
Mai exact, vor trebui analizate clauzele contractului de vânzare-cumpărare, scopul fiind acela de a determina când anume s-au transferat proprietatea şi riscurile aferente bunurilor de la vânzător la cumpărător.
Spre exemplu, în contractele în care se menţionează faptul că vânzarea este sub condiţia Incoterms Ex-Works, transferul proprietăţii şi al riscurilor are loc la data la care vânzătorul a pus bunurile la dispoziţia cumpărătorului la poarta fabricii sale. În acel moment vânzătorul trebuie să îşi recunoască în evidenţele sale contabile veniturile din vânzarea bunurilor.
Din contră, în contractele în care se menţionează că vânzarea este supusă unui termen contractual potrivit căruia vânzătorul are obligaţia de a livra bunurile până la sediul cumpărătorului (DDP, DDU), transferul proprietăţii şi al riscurilor are loc la data la care vânzătorul a livrat bunurile la sediul cumpărătorului. În alte cuvinte, la data ieşirii de pe poarta fabricii vânzătorului, acesta încă este proprietarul bunurilor şi suportatorul eventualelor riscuri, astfel că încă nu poate să îşi recunoască veniturile din vânzare (chiar dacă a emis o factură de vânzare). Vânzatorul va putea să îşi recunoască veniturile din vânzare doar la data la care bunurile vor fi livrate cumpărătorului la sediul său.
Există şi o variantă intermediară, spre exemplu livrări în care vânzătorul trebuie să livreze cumpărătorului bunurile până la un punct intermediar situat între sediul vânzătorului şi cel al cumpărătorului. Spre exemplu livrări până la o anumită frontieră, livrări până la bordul unui anumit vas de transport, livrări până la sediul sau locul de întâlnire cu transportatorul cumpărătorului. În astfel de cazuri, vânzătorul va recunoaşte veniturile din vânzare la momentul livrării bunurilor până la locul convenit.
Ca şi concluzie, în cazul contractelor de vânzare (în special cele internaţionale), între momentul ieşirii bunurilor de pe poarta fabricii vânzătorului şi livrarea lor la sediul cumpărărorului sau la un punct intermediar pot exista decalaje de timp chiar şi de câteva luni (bunurile transportate maritim), astfel că va fi importantă stabilirea corectă a momentului la care trebuie recunoscute veniturile din vânzarea bunurilor (a se vedea consecinţele nerespectării acesteia, prezentate la începutul articolului).
SC K&D SRL Biroul de contabilitate
Str. Dacia nr. 3, et. 2, ap.16, Cluj‑Napoca
Tel/Fax: 0264‑406528, office (at) kdconta.ro
--------------------------------------------------------------
Aveți întrebări sau nelămuriri cu privire la legislația fiscală? Ne puteți scrie pe redactia@monitorulcj.ro și colaboratorii noștri de la SC K&D SRL Biroul de Contabilitate (www.kdconta.ro) vă vor răspunde în Monitorul de Cluj și pe www.monitorulcj.ro.
