Economie

Spaniolii au ajuns să muncească fără să fie plătiţi, dar nu renunţă la job-uri

<p><span style="font-size: small;"><strong><img src="documente/stories/2012/12_decembrie/17/oameni-pe-strada.jpg" border="0" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Spaniolii, bugetari sau angajaţi în sectorul privat, nu mai pot conta pe plată pentru munca depusă, descurcându-se din venituri sporadice, dar continuă să lucreze în speranţa că vor încasa banii din urmă şi evită să se plângă pentru a nu-şi pierde locurile de muncă.</strong> </span></p>

Spania trece prin cel de-al patrulea an consecutiv de criză economică, iar angajatorii, fie ei companii private sau regii publice, nu reuşesc să-şi plătească angajaţii la timp, potrivit unui reportaj realizat de New York Times.


"În zilele când eşti plătit, este ca şi cum soarele ar fi răsărit de trei ori. Este o zi plină de bucurie", spune Ana Maria Molina Cuevas (36 de ani), care lucrează de doi ani la o fabrică de ceramică din Valencia şi are de încasat aproape 10.000 de euro de la angajator în contul salariilor neplătite. Compania este în faliment.


Persoanele aflate în această situaţie continuă să meargă la muncă, din speranţa că îşi vor încasa banii din urmă şi totodată de teamă că nu vor găsi un alt job.


Majoritatea perseverează şi evită să se plângă, refuzând să spună la ce companii lucrează pentru a-şi proteja angajatorii şi locurile de muncă, şi încearcă să facă faţă cheltuielilor prin cecurile primite ocazional şi plăţile parţiale încasate la date neregulate, fără a avea vreo certitudine că vor mai recupera datoriile de la angajator.


Spania are cel mai ridicat şomaj din zona euro, de 25%, care a continuat să crească şi după implementarea mai multor măsuri de flexibilizare a pieţei muncii.


"Înainte de criză, un angajat ar fi lăsat poate o lună să treacă fără plată, apoi ar fi schimbat locul de muncă. Acum, aceasta nu mai este o opţiune. Oamenii nu mai au unde să se ducă şi sunt speriaţi. Le e frică până şi să se plângă", comentează Jose Francisco Perez, un avocat care reprezintă angajaţii neplătiţi din zona Valencia.

Numărul angajaţilor neplătiţi nu este cunoscut oficial, însă un indiciu în acest sens ar putea fi aglomeraţia din tribunale, unde numeroase persoane încearcă să obţină bani de la un fond de asigurare înfiinţat de guvern cu scopul de a acorda despăgubiri în astfel de cazuri. Instituţia a despăgubit în acest an peste 250.000 de lucrători, faţă de 70.000 în 2007, iar experţii consideră că cifra ar fi cu mult mai mare dacă justiţia s-ar mişca mai repede.

În Valencia, al treilea mare oraş din Spania, şomajul a depăşit 28%, iar justiţia este blocată - procese care durau şase luni anterior crizei se prelungesc acum cu până la patru ani.

Unii angajatori încearcă să profite de situaţie, declarând falimentul şi sprerând că angajaţii vor continua să lucreze fără venituri regulate. Oficialii fondului guvernamental de garantare, care încearcă să recupereze bani de la companiile ce nu-şi plătesc angajaţii, spun că nu şi-au pus această problemă.

Ultimele Stiri
abonare newsletter