monitorulcj.ro Menu

Actualitate

EXCLUSIV Rânduri emoționante din temnița comunistă. Gândurile clujeanului închis după gratiile din China – „din adâncul de departe”

Un plic gros sosește pe adresa redacției Monitorul de Cluj. Timbrul cu secera și ciocanul pe un fundal roșu ne ridică sprâncenele. Pe verso apare o adresă inedită – Qingpu District, Shanghai, China. Înăuntru, ascuns în plicul îngălbenit, „un mesaj de suflet pentru toți românii”. Gândurile unui clujean închis de ani buni la mii de kilometri depărtare de casă.

Mă numesc Marius, vă scriu din Shanghai, R.P. Chineză. Vă rog să găsiți alăturat un mesaj destinat cititorilor Monitorul de Cluj în special, și tuturor clujenilor și românilor pe măsură!”, sunt rândurile de debut ale unei scrisori care se întinde pe 22 de pagini. Rânduri care, așternute cu grijă, cu un scris impecabil, te poartă cu ele și te fac să simți că ești acolo, alături de Marius, în penitenciarul Qingpu, de la marginea Oceanului Pacific. O pușcărie în care peste 5.000 de suflete, majoritatea străini, își ispășesc pedepsele împărțite de autoritățile unei țări în care comunismul este încă în floare.

Un an pentru 10 dolari: „nota de plată” în China

Povestea dramatică a lui Marius începe în urmă cu aproape un deceniu, în 2010, pe vremea când tânărul clujean devenea profesor la o prestigioasă universitate din Beijing. La doar patru ani distanță, visul lui Marius urma să se transforme într-un veritabil coșmar. „Am fost arestat la data de 29 martie 2014, iar după doi ani de tortură, la data de 24 martie 2016, am fost condamnat la 8 ani de închisoare de către Curtea Intermediară nr. 2 a municipiului Shanghai, pentru acuzația de complicitate la fraudă contractuală pentru suma de 500 RMB (80 USD)”, își spune povestea clujeanul.

Nu știa că banii ar proveni de la niște infractori. Prin sentinţă, Marius fusese obligat şi la plata unei amenzi uriașe în cuantum de 100.000 RMB (Yuan), echivalent a peste 13.600 de euro la acea vreme. Amenda a fost achitată de către unchiul clujeanului, după ce vânduse apartamentul din Cluj-Napoca. Primele pagini ale scrisorii lui Marius sunt dedicate întocmai celor care i-au fost alături în clipele grele. Clipe în care, potrivit acestuia, torţionarii chinezi au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a-i distruge psihicul şi sufletul. Stătea închis într-o cuşcă de 16 mp cu alţi 12 cetăţeni chinezi, cu care nu a putut schimba nici măcar două-trei cuvinte, căci aceştia nu ştiau o boabă de engleză.

Pe lângă oficiali din aparatul central, s-au interesat de soarta mea și diverse persoane fizice (printre care au fost profesori universitari sau români din diaspora), oameni pe care nu îi cunosc și pe care nu i-am întâlnit niciodată, însă care – mânați poate de o fină atingere divină – s-au oferit să-mi fie de ajutor și, pe cât se poate, să îmi mângâie surghiunul. Am rămas profund impresionat de aceste gesturi deosebite ale unor oameni sensibili la suferința semenilor lor. Doresc pe această cale să le mulțumesc tuturor (împreună cu membrii familiei mele, ai prietenilor și al domnului avocat de la Cluj) și, neavând altceva mai prețios de a le trimite în dar, să-i asigur de rugăciunile mele zilnice către bunul Dumnezeu pentru dânșii și pentru toți cei dragi lor”, ne scrie Marius, de după gratiile comuniste.

Dor de neam și dor de meleagurile natale

Înainte să ajungă în China, Marius a învățat tainele teologiei la malul Oceanului Atlantic. Este absolvent al St. Vladimir`s Orthodox Theological Seminary din Yonkers, New York, SUA (promoția 2001-2004), unde obținuse diploma de „Master of Divinity”. După ce a ajuns în penitenciarul chinez, trecut prin chinurile la care a fost supus de străini, a promis că va scrie câte o scrisoare pe zi, până când vocea sa va fi auzită. Doar că glasul deținutului ignorat, izolat și înlăturat se sparge în bucăți odată lovit de zidurile groase ale pușcăriei. Și totuși, speranța trăiește încă vie în sufletul său.

Permiteți-mi ca în rândurile ce urmează să dau glas sufletului ce se frământă fără stare, de dor de neam și de dor de țară, într-un zbucium tainic înăuntrul meu. Îngăduiți-mi, iubiții mei, să-mi aduc și eu – prizonierul – de aici, din adâncul de departe, ofranda recunoștinței de a fi român și o să așez cu umilință pe altarul viu și sfânt, clădit de mii de ani pe jertfa multor inimi, mucenicii iubitori de țară care ne-au precedat”, așterne cuvintele Marius, care nădăjduiește că suferința sa se va încheia cât de curând.

Deși își dorea foarte mult să fie alături de cei care-l așteaptă înapoi, în inima Transilvaniei, Marius nu s-a putut bucura de Centenar pe meleaguri natale. Fizic, căci sufletul lui a fost alături de cei de-acasă. În zilele ce urmează, Monitorul de Cluj va reda, rând cu rând, frământările, gândurile, dar și sfaturile lui Marius pentru milioanele de oameni care se zbat pentru un trai decent în România.