monitorulcj.ro Menu

Actualitate

Cititul în cădere liberă. Se mai poate rezolva acest fenomen îngrijorător?

Gabriel Bota, unul dintre organizatorii principali ai Festivalului Internațional de Carte „Transilvania” și un înzestrat om al literaturii, a ținut să sublinieze importanța nemăsurată a cărții într-un interviu oferit, nu întâmplător, într-o librărie.

În România, statisticile arată că arta cititului se îndreaptă vertiginos înspre pierire. Aproximativ o cincime din populație nu citește absolut deloc, iar într-un an, șapte din zece români nu citesc nicio carte. Aproximativ 40% dintre elevii români sunt analfabeți funcționali, în timp ce doar 3% dintre adulți citesc mai mult de zece cărți pe an.

Deși nu pare a fi un fenomen de mare anvergură în mare comparație cu alte derapaje, implicațiile lipsei de citit sunt multiple.

Lectura, lecția de viață care ne lipsește

„A citi înseamnă a-ți spori educația. Aduceți-vă aminte de acea vorbă celebră n-ai carte, n-ai parte: ei bine, asta înseamnă. Înseamnă a-ți construi un viitor și a-ți consolida prezentul”, a ținut să sublinieze Gabriel încă de la început.

Acesta identifică două consecințe grave cauzate de lipsa cititului, una ce provine de la secătuirea de imaginație, de eliberare prin intermediul lecturii. În termeni simpli, lumea vede doar o realitate crudă, „efectiv ajungem să trăim în lumea pe care, în acest moment, o urâm sau nu mai prea suntem mulțumiți de ea”.

Cu atât mai mult, toate celelalte nereguli care ne înconjoară își trag rădăcinile din această tendință de a ignora cititul și automat, cultivarea sinelui.

„Toate derapajele care se întâmplă în jurul nostru, politice, culturale, sociale, de orice fel, de fapt, ele se întâmplă datorită acestei lipse. Practic, nu mai suntem educați, nu mai avem cunoștințe, nu știm ce înseamnă o constituție, de exemplu, nu mai știm unde să căutăm informații banale, nu avem valori morale, nu mai avem respect, decizie, vocabular, aproape nimic”, a explicat Gabriel Bota.

Consecințele și destrămarea drept comunitate

Oricât de mult ne bazăm pe era digitală, care stochează fiecare fărâmă de informație posibilă, ea incorporează multe neajunsuri pentru oameni, ca indivizi. Orice fapt se poate găsi în „Internetul cu I mare”, dar concomitent, „nu este în creierul nostru, nu este în inima noastră, nu este în comportamentul și acțiunile noastre”.

Relațiile sociale reprezintă o altă victimă din acest proces prin care cititul părăsește progresiv planul vieții noastre. Un simplu exercițiu de imaginație ne arată că „nu mai formăm grupuri, nu mai formăm comunități, aceste lucruri se pierd din esența noastră”.

La o scară mai mare, această desprindere emoțională de tot ce înseamnă „grup” sau „comunitate” a ajuns să rezoneze și la nivel de națiune.

„Nu mai avem ideea de națiune, noi nu mai simțim că facem parte din ceva. De ce? Pentru că nu mai avem informații, pentru că nu mai avem obișnuința de a citi, de a afla ce se întâmplă în jurul nostru, de a aprecia valori sau de a crea valori”, a susținut Gabriel.

S-a instalat acel stadiu grav în care metafora cea mai potrivită ar fi „adunătură neperformantă”.

Deși poate părea un detaliu nesemnificativ, destul de mic astfel încât să fie ignorat, cartea poate aduce un aport extraordinar în demersul nostru de perfecționare ca indivizi, ca țară deoarece ea reușește să însuflețească mai multe idei în același timp.

„Cartea unește oameni prin informații, prin stări, prin emoții, prin imaginație, prin visare, prin orice. Acesta este punctul de plecare. Nu trebuie să le eliminăm pe toate celelalte, doar că trebuie să facem și asta”, a spus cititorul avid în discursul său.

Cu o floare nu se face primăvară

Încă de la fragedele începuturi în domeniul organizării de evenimente, Gabriel și-a dat seama că se angajează într-o bătălie pentru a aduce oamenii mai aproape de domeniul lecturii.

„Am realizat de la început că intru într-o luptă acerbă, mereu am încercat altceva și altceva, lucruri inedite care să-i pună pe oameni în fața cărții și ei să vadă că nu e un lucru rău. Într-un fel am reușit fiindcă festivalul a crescut de la an la an cu zeci de mii de vizitatori”, a zis directorul artistic al FICT.

Cu toate că festivalul a înregistrat o creștere în numărul de participanți de la un an la altul, schimbarea încă nu se întrevede la orizont. Remediul necesar este un proiect mai amplu, la nivel „instituțional”.

„Dacă acest proiect nu vine din mediul educațional, printr-o schimbare de paradigmă totală, o să fie foarte greu. Un festival sau un eveniment cultural centrat pe carte care se adresează doar la câteva zeci de mii de oameni, nu va produce schimbări majore. Noi, ca nație, nu mai avem comportamentul de a citi cărți. Ne lipsește”, a punctat Gabriel.

Cartea în prim-plan

Anul 2019 marchează un decret important pentru țară deoarece a fost supranumit „anul cărții în România”. Cu regret, această inițiativă nu se regăsește pe buzele oamenilor, ci se încadrează în sumbra categorie „vorbe-n vânt”.

„Avem anul cărții în România, dar îți pot declara cu siguranță că pur și simplu doar această informație nu a ajuns nici la 10% din populația țării.  Ce o fi însemnând acest an al cărții, sincer, nu știu”, a adăugat scriitorul.

O simplă titulatură nu va schimba radical acest fenomen cu care am ajuns să ne confruntăm.

În lipsa unei astfel de mobilizări majore, viitorul se va degrada constant. Rezolvarea este încă în mâinile oamenilor, dar trebuie să se materializeze cât mai curând.

„Viitorul nostru nu sună bine, chiar nu sună bine deloc. Este atât de grav încât nici măcar nu mai avem cunoștințele prin care să ne dăm seama că viitorul nu sună bine. Încă nu suntem într-un loc dezastruos de rău, pe care să nu mai putem să îl corectăm, dar acum e momentul să facem asta”. Acesta este impulsul transmis de Gabriel Bota, care încă speră la o soluție adecvată.

Lectura este esențială pentru o dezvoltare armonioasă. Trebuie doar descoperită și ulterior, fructificată.

„Cred că în momentul în care îți dai seama cât de bine îți face o carte, nu te mai oprești din citit, nu ai de ce să te oprești. Iubești mai frumos, te trezești dimineața mai viu, zâmbești mai mult. De ce? Pentru că deja ești o variantă upgradată”, a mărturisit Gabriel în încheiere.

Articol scris de Iulia Mureșan, studentă în anul I la departamentul de Jurnalism din cadrul FSPAC.