monitorulcj.ro Menu

Actualitate

FILĂ DE ISTORIE: Lagărul prizonierilor de război de la Rugășești, jud. Cluj

Conform mărturiilor lăsate de bătrânii satului Rugășești, aparținător comunei Cășeiu din județul Cluj, undeva la marginea localității a funcționat în cursul anului 1944, din primăvară și până în toamnă, un lagăr improvizat pentru prizonieri de război sovietici.

Despre amplasamentul lagărului de la Rugășești și despre condițiile de viață ale prizonierilor care au fost deținuți aici se cunosc detalii de la un localnic, care a însoțit o echipă de jurnaliști pe teren și le-a explicat lucrurile la fața locului. Acesta se numește Petre Bogdan, născut în sat la 13 iunie 1936, care în 1944 era un copil în vârstă de opt ani. A fost de câteva ori în zona lagărului, însoțind un subofițer neamț care era cazat în casa părintească și care avea responsabilități în paza și aprovizionarea obiectivului. Conform indicațiilor sale, amplasamentul lagărului se afla la marginea dinspre sud-est a satului. Ca să ajungi în acel loc, înainte de intrarea în sat cum se vine dinspre Cășeiu pe drumul principal, se face la dreapta, spre răsărit, urmându-se un drum de țară pe o distanță de circa 400 de metri, care duce până la pârâul Sălătrucului și continuă apoi dincolo de acesta. După trecerea cursului de apă, în față se deschide un platou în pantă ușoară flancat pe partea dreaptă, spre sud, de cursul unui pârâiaș numit de localnici al Cornilor, care imediat se varsă în pârâul Sălătruc. Acel platou poartă denumirea de Gura văii Cornilor, iar locul unde a fost amenajat lagărul se află undeva la o distanță de circa 150 de metri spre răsărit față de cursul pârâului mai mare.

Despre imaginea lagărului, bărbatul a relatat că la suprafața solului era amenajată doar o împrejmuire formată din două garduri de sârmă ghimpată, dispuse în paralel pe toate laturile, între care se păstra o distanță de circa trei metri. Înălțimea gardului dublu era de peste doi metri, sârma fiind susținută pe stâlpi din lemn înfipți în pământ, care delimitau o suprafață de formă rectangulară. În cadrul astfel împrejmuit nu se afla nici o construcție acoperită, prizonierii fiind nevoiți să stea permanent sub cerul liber, în bătaia soarelui și a ploii. În acest țarc, după aprecierile martorului, au stat închiși vreme de mai multe luni de zile câteva sute de prizonieri, majoritatea lor fiind de vârstă tânără. Condițiile de trai și de igienă erau mizere iar alimentația sub orice critică, asocierea acestor factori conducând la proliferarea bolilor, mai ales a celor acute, și în cele din urmă la moartea a numeroși prizonieri. Foamea a fost o caracteristică cronică în acest lagăr, iar pentru a putea supraviețui oamenii erau nevoiți să consume până și iarbă, rădăcini și plante de câmp. O cifră a numărului de persoane decedate în acest lagăr nu poate fi nicidecum aproximată numai pe baza informațiilor obținute de noi.

Gropi comune pentru morți

În continuarea relatărilor martorului, se spune că morții erau îngropați în funcție de cum și câți mureau, fie în gropi individuale dacă era vorba de o singură persoană sau în gropi comune dacă erau mai mulți morți deodată. Gropile de înhumare au fost săpate de-a lungul pârâului Cornii, de la locul lagărului în sus, spre răsărit. Mormintele nu au fost niciodată marcate cu semne de suprafață, acest lucru nefiind atunci o preocupare pentru cei care au făcut înhumările și nici ulterior pentru autorități sau pentru locuitorii satului care au avut cunoștință de aceste fapte. Tot în cadrul subiectului legat de înhumări, expus de martor, atenția ne-a fost reținută de precizările legate de existența în zonă a unei gropi comune mai mari unde au fost îngropați 40 de prizonieri, bolnavi de dizenterie, care au murit toți într-un interval foarte scurt de timp. Cauza acestor decese precum și cifra exactă a morților introduși în această groapă s-a cunoscut din spusele acelui subofițer german, care era găzduit în gospodăria familiei Bogdan.

Din fericire, locul aproape precis al acestui mormânt comun a fost reținut de martor, care a văzut groapa cu morții înainte ca ea să fie astupată cu pământ. Aceasta avea o formă pătrată, cu lungimea apreciată a laturilor între patru și cinci metri, cadavrele fiind aruncate de-a valma înăuntru fără a se respecta vreo normă privitoare la tradițiile creștine de înmormântare. Ca poziționare în teren, acestă groapă comună se află undeva la circa 200 de metri mai spre răsărit față de locul unde s-a aflat lagărul și la aproximativ 60 de metri în stânga unui drum de țară, care străbate valea Cornilor în ușoară urcare dinspre pârâul Sălătruc spre est. Locul este în prezent terasat în urma unor lucrări de amenajări funciare ce s-au efectuat în zonă pe la începutul anilor 80 din secolul trecut. La suprafață terenul este astăzi înierbat și cultivat cu pomi fructiferi, fiind în proprietatea unui localnic din Rugășești.

Citiți mai mult pe contributors.ro