monitorulcj.ro Menu

Actualitate

DOCUMENT INEDIT: Crăciunul la sfârșitul secolului XIX, în Cluj, descris de poetul Emil Isac

Frumusețea Crăciunului a fost legată mereu de cadouri și belșug. Așa era și la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Cluj, după cum a povestit poetul Emil Isac, în 1929, într-un articol publicat în ziarul Patria, din 25 decembrie.

Gravura din sec XVIII-XIX despre cadourile aduse de Sf. Nicolae

Emil Isac, fiu al unui avocat deloc sărac și al unei profesoare de desen, a copilărit în orașul de pe Someș și a povestit cum, în primii ani ai copilăriei sale (în jurul anului 1890, când avea cel mult 10 ani), a așteptat în mod special sărbătorile pentru a primi un trenuleț de jucărie, cu locomotivă și cale ferată. Din păcate, viitorul poet și membru corespondent al Academiei Române nu a primit cadoul dorit, dar, ajuns la maturitate, a vorbit pe larg despre seara magică, așa cuma fost ea într-una dintre familiile înstărite din oraș, respectiv despre cum era văzut Moș Crăciun de copiii acelei vremi, o imagine total diferită de cea de azi.

Astfel, copilul clujean de la sfârșitul secolului al XIX-lea credea că Moș Crăciun este un bătrân îmbrăcat în alb, cu sceptrul de argint, cu blană de hermină pe spate și cu horbotă de aur la gât, cu un sac plin de jucării și nuiele(!). Imaginea îl descrie mai degrabă pe Sfântul Nicolae, cel care este și în ziua de astăzi aducătorul de nuiele.

Printre darurile care îi făceau fericiți pe clujeni în acea vreme se numărau păpușile, trenurile de jucărie, păsările de mătase și, mai ales, pâinea dulce care aducea liniștea și le spunea povești frumoase oamenilor care mai luptau zi de zi cu pericolul foametei și sărăciei.