Actualitate
OPINIE - România centenară. România defectă? Se caută rețeta unui reset moral și instituțional.
Păcăleala generalizată a devenit oare sloganul care ne caracterizează ca popor? Când? De ce? Și, mai ales, unde vom ajunge așa?
Ne păcălim singuri cât suntem de deștepți că „i-am făcut” pe „fraierii” ăia de europeni, i-am plimbat în cerc, le-am arătat de trei ori aceeași hală și le-am ținut „spiciul de anul trecut, că oricum nu pricep ei românește”, dar le-am luat banii și anul ăsta, iar la anul ʼom vedea noi cum îi păcălim...
Păcăleala generalizată a devenit oare sloganul care ne caracterizează ca popor? Când? De ce? Și, mai ales, unde vom ajunge așa?
Am ajuns oare atât de jos pe scara respectului de sine încât să întoarcem privirea la furt, nedreptate și nesimțire, sperând că, dacă nu suntem noi direct afectați, va trece de la sine. Politica struțului, băgatul capului în pernă și uitatul pe fereastră sunt, oare, mai comode moral pentru oricare dintre noi? Putem dormi liniștiți nopțile conștienți că am ales cu bună știință să ignorăm răul de lângă noi?
Edmund Burke scria în 1756: „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”. Așa a fost posibil Holocaustul, așa s-a instaurat comunismul, așa au murit tinerii din clubul Colectiv. Într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat asta ne va distruge ca nație și ca indivizi.
Ne ferim de adevăr (că e incomod și adesea ne enervează), îmbrățișăm minciuna, ipocrizia, fake-news, pentru că preferăm să ne auto-păcălim într-o realitate complet falsă, în care suntem cu toții deștepți și frumoși, bogați și nemuritori. Fantezii care adesea ne sunt vândute de politicieni, preoți și „influenceri”, vânzători de iluzii care trăiesc pe banii și energia noastră.
Afurisite vremuri trăim dacă ni se pare normal să ne plecăm voinței unor politicieni vremelnici și să ne facem că jaful banului public e ori normal, ori de neocolit (așa trebuie, se cuvine etc). Să stăm și să vedem cum se scurg banii noștri, prin taxe și impozite deveniți ai „statului”, către buzunarele celor care știu cum să-și pună buzele-ventuză pe curul celui aflat la putere. Să stăm să vedem cum ne trage la rost directorul de clinică nemulțumit că am dezvăluit mizeria din „împărăția” sa. Ori primarul care nu a făcut nimic pentru comunitatea lui, dar vrea să-și spele imaginea cu un simpozion „istoric”...
Anchete despre banii irosiți, despre politicieni mincinoși, despre medici șpăgari sau profesori și funcționari indolenți sunt adesea mai puțin citite decât fake-newsul despre un cal „parcat” pe balcon.
O parte a presei a devenit purtătoarea de cuvânt a minciunii colective în care trăim și este recompensată pentru că închide ochii cu „...plus tva” de la fel și fel de instituții și companii conduse de sinecuriștii partidelor.
Vin din urmă, copiind modelul, firme private care ar vrea să vândă fără să fiscalizeze, să primească pe gratis ceea ce pe alții îi costă bani grei sau să vândă „statului” produse sau servicii scumpe și proaste... „Că așa fac toți...” Ei, bine, nu toți fac așa și nu e normal să facă așa. Ăsta e modelul defect al unei Românii care nu e a noastră.
Singura noastră mare realizare într-un centenar a fost aderarea la Uniunea Europeană, iar acum stăm și ne uităm ca proștii cum își bat unii joc de ea. De noi. De fiecare dintre noi.
„Pentru a ne face să o iubim, țara noastră trebuie să fie atrăgătoare” (Edmund Burke)
