monitorulcj.ro Menu

Actualitate

OPINIE. 100 de ani de România Mare

Ce înseamă 100 de ani în marea istoriei de mii şi mii de ani??? O secundă, un moment, o clipă, o clipire…

Unii vor spune că acum 100 de ani s-a născut o naţiune, naţiunea română. Suntem nişte puritani în acest caz, într-o acidă căutare a identităţii.

Eu aş spune că naţiunea română nu s-a format acum 100 de ani; acum 100 de ani au decis unii că avem voie să ne afirmăm, să scoate capul în lume. Acum 100 de ani cineva, careva a avut curajul să vorbească româneşte şi să ceară nişte drepturi garantate, în alte părţi, prin simpla naştere.

Atunci am devenit puternici, am simţit că existăm şi noi pe bătrâna hartă a Europei. Ce iluzii frumoase ni s-au dat la semnat şi nu am înţeles că nu noi avem nevoie de ei, ci ei au nevoie de noi. Ne-au mirosit puterea, inteligenţa, abilitatea şi priceperea, şi au decis că încet, dar sigur, vom putea fi anihilaţi, ne vor şterge memoria cu buretele capitalismului, ne vor învăţa ei ce e bine şi ce e rău, cum să ne creştem şi educăm copiii sau ce să-i învăţăm la şcoală.

După 100 de ani de Unire, de civilizaţie, de educaţie am putea face un sondaj între tineri, adolescenţi, şcolari sau adulţi şi să-i întrebăm ce a fost “Şcoala Ardeleană”, care au fost cererile Revoluţiei de la 1848 sau ce a însemnat “Trăiască România dodoloaţă!”. Nu trebuie să facem o lecţie de istorie şi nici să ne blamăm şcoala românească sau cetăţenii. Alţii au avut grijă să ne distrugă dorinţa de unitate şi conştiinţă naţională. Nu e vina lor! Vina este doar a noastră, le-am permis precum nişte slugi fără drept la replică.

Cineva mi-a spus într-o zi: “Ţara asta nu mai merită nici măcar un trecut… ”. Trecutul este al fiecăruia, ne aparţine şi-l putem reconstrui, dar doar pe o fundaţie. Unde este fundaţia noastră, a ta, a mea? A fost ascunsă, furată sau pur şi simplu negată?!

Am aşteptat francezii, au venit ruşii şi apoi i-am aşteptat pe americani. I-am aşteptat să vină, să ne salveze. De cine mama dracului să ne salveze? Cât de proşti, naivi şi ignoranţi am fost şi suntem! Ȋngerii salvatori de pe pământ sunt ai demonilor, iar noi nu am înţeles că salvarea sau pieirea ţine doar de decizia noastră, este în noi.

Trecutul este al nostru, îl putem rescrie şi reconstrui, prezentul trebuie să ni-l luăm înapoi, iar viitorul…”un proiect de ţară”, mama mă-sii de “proiect de ţară”.

Am putea face un bilanţ incomplet, inexact, insuficient şi subiectiv acum, după 100 de ani de viaţă, şi să facem o analiză SWOT, că e la modă şi suntem europeni:

+ cele trei provincii istorice române sunt unite; ne declarăm republică constituţională; suntem stat membru cu drepturi depline în UE; membru NATO; trăim într-un ţară modernă în care drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt protejate şi garantate de către stat; avem o conexiune la Internet mai bună decât Europa şi SUA etc;

- Europa ne spune că încălcăm drepturile omului; noi nu suntem capabili să vedem asta…; am înstrăinat peste 40% din terenul arabil din România. Noi nu mai vrem să-l lucrăm, este ruşinos, am fi din nou ţărani…; aproximativ 3 milioane de români au emigrat legal, şi cine-i mai numără pe restul?; industria românească, “morman de fier vechi” – spunea cineva în urmă cu vreo 28 de ani – total neproductivă, a fost înstrăinată capetelor luminate, care au facut-o profitabilă; într-un an, românul cheltuie 0,3% pe educaţie, INSSE; avem cel mai mare număr de analfabeţi funcţionali din Europa – 42% dintre elevi; - ; - ; - ;….. Doamne, câte minusuri şi nu avem decât 100 de ani!

Şi?! Ce e de făcut? Ne apucăm de plâns? Stingem lumina? Ȋnchidem uşa? Mărim numărul vămile din vest?”

Păunescu spunea “Drum bun, popor pierdut la un pariu,”. Un pariu, atât am fost noi pentru Europa?!

1 Decembrie 2018 – ZIUA1, de aici încep să îmi rescriu istoria, să reînvăţ alfabetul, să mă redescopăr, să mă reeduc. Tu ce vei face? Alegerea este un act de libertate, asumă-ţi-l!

La mulţi ani, România!

de Raluca Vlaicu