monitorulcj.ro Menu

Actualitate

În căutarea Castrului Roman Samum de la Cășeiu dai de bălării

Interesant a fost să găsim pe internet o singură poză a castrului și aia datează din anul 2000. Acea singură poză pare a fi aerisirea unor catacombe. În sursele fizice, nu am găsit nici măcar o imagine a ceea ce ar trebui să fie rămășițele Castrului Roman Samum de la Cășeiu.

Castrul Roman Samum din comuna Cășeiu este un loc dat uitării, situat undeva în câmp, între trei parcele de porumb și servește drept adăpost de coceni. Ironia e că am găsit cocenii în zona ce deserva pe vremuri hambarele.

Ne uităm istoria

„Înaintăm cu greu spre Castru, pe un drum mocirlos. Întrebând de castru, un sătean ne răspunde: „Da... Este în față, acolo unde-s crăcile alea dar în afară de crăci și pietre nu mai ai ce să vezi.” Ne spunem că n-are cum să fie doar pământ și crăci așa că mergem să cercetăm, să vedem cu ochii noștri”, spune Alexandru Micluț care se află, alături de reportul Monitorul de Cluj, într-o campanie de redescoperire a istoriei clujene.

„Oameni buni, prin ignoranță, prostie și umilință ne pierdem originile, identitatea. Cu ce suntem mai buni dacă distrugem tot ce au lăsat înaintașii noștri în urmă? Dacă noi am reușit să ne bucurăm de lucrările înaintașilor noștri, de ce nu le predăm, mai departe, moștenire, urmașilor? În ritmul acesta în care stricăm, distrugem orice ține de identitatea noastră, generațiile viitoare nu vor mai primi informațiile corecte ci unele schimbate după bunul plac al celor „de sus” și după interesele fiecărui stat”, precizează Micluț.

2000 de ani poartă de apărare a Daciei Porolissensis

Castrul a fost ridicat în anul 106 e.n. pe o porțiune mai înaltă, pe malul drept al Someșului Mare, și face parte din linia de apărare Porolissum, Tihău, Cășeiu, Ilișua. Castrul a fost amplasat strategic, la adăpostul culmii Măgura (419 m) fiind legat strategic de linia de turnuri avansate. Acest sit arheologic este unul dintre cele mai bine cunoscute din Dacia Porolissensis.

Săpăturile au găsit pereții de lemn

În anul 1992 săpăturile arheologice s-au bazat pe descoperirea primei faze a construcției Castrului cea din secolul al II-lea, când Castrul a fost ridicat. Presupusa fază de lemn a fost confirmată în urma acestor săpături făcute la o adâncime de 1,2-1,3m descoperindu-se pereții din lemn, în special pe latura Vestică a Castrului, având o grosime medie de 40 cm. Construcția din lemn a castrului este puțin atipica zonei, deoarece mare parte din castrele construite din lemn erau în vestul Europei. Castrul Samum deservea 1000 de soldați romani.

Cea mai importantă descoperire este însă de natură epigrafică: un altar votiv dedicat zeiței Ceres și provenit din stratul de dărâmătură, din aceeași zonă în care s-au găsit în 1992 două statui ale aceleiași zeițe. Altarul, confecționat din gresie gălbuie, a fost spart din antichitate, lipsind o bună parte din câmpul inscripției.

Ultima defrișare

În anul 2000 au fost reluate săpăturile pentru descoperirea celei de-a doua faze a construcției, cea din secolul al III-lea, care a avut loc după un raid al dacilor liberi în Dacia Romană. Scopul acestei campanii a fost dezvelirea integrală a clădirii de piatră care a funcționat ca grânar, situată în „latus praetori sinistrum” și denumită „horreum 2”. Din lipsă de timp, decopertarea integrală a clădirii s-a oprit, lucrările ne mai fiind reluate. În 18 ani s-a acoperit și distrus tot ceea ce fusese dezvelit în anii 1992 și 2000.

Tot în anul 2000 s-a făcut și ultima defrișare a locului. În dărmăturile post-romane s-au descoperit numeroase țigle, ceea ce confirmă existența continuă a oamenilor în aceste locuri și după căderea Imperiului Roman.

Piesele găsite, mutate de la o instituție la alta

Situația tragi-comică a istoriei locului, sau cum am reușit să ne pierdem istoria, este că în anul 1899 se pun bazele unei colecții muzeale care cuprindea 3791 de piese. În 1900, în urma unui control din partea Inspectoratului Muzeelor, s-a dispus desființarea Muzeului de lângă Liceul de Stat din Dej din cauza condițiilor necorespunzătoare în care erau păstrate și întreținute piesele de muzeu. Până în anul 1904 toate materialele au fost mutate la Muzeul Ardelean din Cluj și la Muzeul de Belle-Arte din Budapesta.

În anul 1925 s-a luat hotărârea de a se pune bazele unui nou muzeu iar în anul 1932 este semnat „Regulamentul Muzeului și Bibliotecii Orașului Dej”. Opt ani mai târziu, în 1940, Dejul este invadat de hortiști iar directorul muzeului, Liviu Deac, este forțat să se refugieze. În 1944 acesta încearcă să recupereze o parte din piesele muzeului însă comuniștii le-au confiscat și au ars o importantă parte a acestora, pentru că cine are nevoie de istorie?!

Cultul personalității și îndobitocirea populației erau prioritare în acele vremuri. Ce a mai rămas din patrimoniu este mutat la parterul Prefecturii Cluj în anii 1952 și 1953. În 1968 muzeul ajunge de rang municipal și reușește să se extindă în clădirea vechii primării din Dej. În 1974 muzeul este mutat la demisolul claustrului franciscan. Din cauza igrasiei și a condițiilor de depozitare improprii a pieselor de muzeu (ce a mai rămas din ele) o altă parte a fost distrusă. În sfârșit, în anul 1997, resturile istoriei sunt mutate în clădirea din Piața Bobâlna dar tot nu a fost bine.

În 2018, Muzeul Municipal Dej este mutat într-o clădire recent renovată din centrul istoric al municipiului Dej, pe strada 1 mai nr. 3. Acest imobil corespunde, în sfârșit, necesităților de bună funcționare a muzeului. Dar cu ce ne-am ales după toată bătaia asta de joc? Cu fragmente, cu cioturi de istorie și cam atât.

Între ziduri a rămas doar Ceres

La locul unde a fost odată Castrul Roman ne-am ales cu o movilă de pământ, cu o plachetă descoperită întâmplător, în anul 2004, și cu două statuete dedicate zeiței Ceres, zeița recoltei și a grâului.

Castrul este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.

Și să ne fie cu iertare, dacă așa se întreține un obiectiv turistic de interes național...