monitorulcj.ro Menu

Actualitate

OPINIE Teleorman, această Românie mică

Marele mister al valizei din Teleorman (iată un nou brand de țară!), pentru cei care înțeleg realitatea politică românească, nu este ce conține aceasta propriu-zis. Dincolo de ceea ce au lăsat să se întrevadă cei de la Rise Project (beneficiarii jurnalistici pe merit ai acestei „întâmplări”), cu puțină imaginație, regăsim în geamantanul din Teleorman o bună parte din România noastră ascunsă a ultimilor 28 de ani.

Se află în el secretul multora dintre marile averi de astăzi, este dosit acolo un model politicde reușită în viață, e disimulată printre fișiere și foldere o formula de învârteală tipic româno-balcanică. Mai presus de toate, este deslușit, exprimat în clar, misterul relației dintre stat și cei mai înalți demnitari ai lui, acela prin care, simplu spus, cei mai de sus slujitori ai lui se îmbogățesc pe seama statului, jupuindu-l și sărăcindu-l în toate felurile. Cel puțin asta credem că ascunde valiza.

Așadar, acesta nu mai putea fi un marele secret.

Despre asta luăm la cunoștință de multă vreme, istoria ne cam învață și ea aceleași lucruri și ar fi prea de tot să rămânem surprinși. Elementele de inedit, până una-alta, ale acestei situații sunt în număr de două. De obicei, hoții calificați nu lasă urme ale faptelor lor, pe cât posibil. Aruncă, distrug, ard totul sau, în cel mai bun caz, transferă răspunderea asupra altora (naivi, fraieri, asociați, adversari etc.), dar nu lasă probe care să-i incrimineze. Cu câteva excepții: fie sunt niște ageamii (se întâmplă și așa), fie se cred ei pricepuți, dar fac niște greșeli (adesea), fie nu controlează ei situația, fiind niște marionete (ceea ce-i face vulnerabili). În afară de asta, mai este complicitatea și rivalitatea între (hoți) egali, aceea care îi face să se bănuiască unii pe alții, să se spioneze, să se toarne reciproc și să păstreze „copii” și probe  (la o adică) după toate matrapazlâcurile făcute împreună.

Aceste din urmă considerații ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine care este (mai) marele secret al apariției valizei fatale din Teleorman. TelDrum nu-i „buricul pământului”, oricât de mulți bani a reușit să facă, e o firmă de județ și nu neapărat povestea ei stă ascunsă în „diplomatul îngropat”. Problema e că purtătorul „la mână” al valizei a fost Liviu Dragnea, cel care are îndesate în „paporniță”, alături de niște hârțoage de firmă, destinul unei țări, fără să-i pese și fără să-și asume răspunderea pentru răul ce-l face. Și alții au avut genți periculoase, cu bombe penale amorsate. La unii au explodat în mână și i-a distrus, alții se aflăîn pușcărie, unii sunt „mutilați” politic, iar alții stau ascunși cu frica în sân să nu se întâmple. Și-au acceptat soarta. Numai Dragnea a pus și țara în valiză, că dacă pățește el ceva, să sară și ea în aer.

Dar cel mai important lucru în toată această situație este că „hoțul” Liviu Dragnea (posesorul unorputeri și averi nejustificate) a fost protejat și nu mai este.  Aceasta e știrea principală a acestor zile, e drept, spusă și ea printre multe altele. Liviu Dragnea, deținătorul de fapt al TelDrum, al PSD și al României (după cum se comportă), a fost prezent în toate marile cârdășiipolitico-financiare ale acestor ani și a beneficiat de protecție și imunitate din privința legii. Ba mai mult, în tot ce s-a întâmplat în ultimii circa douăzeci de ani, Liviu Dragnea a fost un pion, lăsat să facă tot ce-a vrut (bani, averi), pe de-o parte, și tot ce-au vrut alții (decizii politice importante), pe de alta. Ca să fie și mai bine controlat, el a primit în justiție pedepse pentru niște „mărunțișuri” (fraude electorale nerelevante, trafic de influență minor), în raport cu „marile” afaceri în care a fost băgat.

Jocul acesta funest s-a intensificat până la caricatură în ultimii ani, până când Liviu Dragnea, acaparând toate pârghiile decizionale din partid și din stat, îmbătat de putere și crezându-se „imun” pe vecie, a uitat cine este, de unde-i vine puterea, cine-i sunt protectorii și de ce îl protejează. Și-a luat țara de gât și amenință/șantajează de doi ani încoace că dacă pățește el ceva, nici țara  nu va scăpa întreagă. Până de curând,șarjele funebre „de-a puterea absolută” au convenit „protectorilor” săi și au convenit și altora (mulți), din păcate, fiecare crezând că va obține un oarecare profit (strategic, politic, de imagine, financiar, de influență, de poziție etc.).

Nu-i foarte ușor de explicat (dar nu imposibil de înțeles sau prea mare filosofie) cine au fost acești protectori ai lui Liviu Dragnea, dar acesta e un alt subiect, ce trebuie abordat separat. Deocamdată, pentru mine, e clar că ceea ce trebuie să se întâmple mai demult (lepădarea de Dragnea), se produce acum (într-al doisprezecelea ceas) și aștept confirmarea acestui lucru. Cu toții au/am crezut că tot răul produs în acești ani (chiar dacă a generat unele consecințe) era reversibil, dar acum „rușinea națională” iese dintre granițele țării și bate la porțile Europei și ale lumii. Pentru nici un român, blamul și ocara unui eșec de țară previzibil, atât de mare și de vizibil (președinția Consiliului UE, de pildă, dar nici de a sta nu-s foarte sigur), nu sunt explicabile în niciun fel și nu convin chiar nimănui, decât dușmanilor. Destul cu „glumele” numite Dăncilă, guvern, miniștri, guvernare, pe o „mare” agitată, într-o „barcă” ce ia apă!

Mai spun doar atât: sper că l-au/l-am/s-au oprit la timp.