monitorulcj.ro Menu

Actualitate

Din dragoste pentru teatru, un tânăr de 18 ani a ajuns să se afirme în lumea culturală clujeană

Mihai Gligan a intrat în contact cu teatrul în urmă cu câțiva ani. S-a înscris în trupa de teatru a liceului, a primit un rol mic, iar apoi a ajuns să se îndrăgostească de teatru, să scrie și să regizeze o piesă, care a fost ulterior premiată.

Trăim într-o societate care își pierde încet, dar sigur încrederea în generațiile care vor urma. Tinerii par lipsiți de interes față de școală, blamând sistemul de învățământ, ignoră cultura și, de cele mai multe ori, nu știu cine este Tarantino sau cine este Marele Poet Național. Par să fie preocupați doar de poze și de impresia pe care o lasă pe rețelele de socializare. Dar în tot acest haos de mesaje, apeluri video, story-uri, apar pe neașteptate tineri care să tragă un semnal de alarmă. Care prin pasiunile lor și prin lucrurile cu care își ocupă timpul, spun, de fapt: „Suntem aici! Nu este totul pierdut!”.  

Studiază matematica, dar iubește teatrul

Un astfel de tânăr este Mihai Gligan. La cei doar 18 ani ai săi, a început să se afirme în lumea culturală clujeană, datorită iubirii sale pentru teatru. Nu a făcut-o intenționat, nu a vrut lauri, însă a ajuns să fie remarcat.

Mihai are 18 ani și este în clasa a XII-a, la profilul matematică-informatică din cadrul Liceului Teoretic „Octavian Goga”, Huedin și de câțiva ani, aproape tot timpul liber și-l petrece în compania teatrului. S-a înscris în trupa de teatru pentru liceeni Assentiment, sub aripa profesorilor Alexandru Jurcan și Doru Rus. Deși la început a primit doar o replică, a ajuns să facă mult mai mult.

„Cred că a fost o conjunctură fericită. Pot să zic că până acum au fost întâmplări potrivite, cu oamenii potriviți, la timpul potrivit. Prima amintire pe care o am cu teatrul a fost imediat după ce am intrat în trupa de teatru Assentiment. Aveam un rolișor, o singură replică, pe care am uitat-o. Pe urmă am evoluat, am primit mai multe replici. Am observat că evenimentele care sunt importante pentru mine dpdv personal, nu știu de ce, au trecut într-un fel sau altul pe lângă mine. Adică nu că nu le-am acordat importanță, dar parcă niciodată nu le-am trăit la adevărata lor intensitate. Cumva, am încercat prin propria mea existență să nu le eclipsez. Cred în șansă. Totul ține de șansă. De la primul rolișor am ajuns să primesc roluri principale nu neapărat fiindcă eram un actor foarte bun, ci pentru că îmi plăcea teatrul”, povestește Mihai.

De la o singură replică uitată, la roluri principale

Astfel, s-a îndrăgostit iremediabil de teatru. Profesorii, văzând pasiunea lui, l-au încurajat, dându-i replici mai multe și roluri mai importante. Mihai mărturisește că nu era un actor bun, dar a învățat să fie.

„Îmi plăcea să fiu un spectator bun, atent și cât se poate de obiectiv. Și așa am început să am roluri principale. Am evoluat observându-i pe alții, observându-le greșelile, dar și punctele forte. Am încercat să aplic ce am văzut la actorii pe care i-am văzut jucând în spectacolele pe care le-am văzut. Așa am reușit să am niște roluri destul de onorabile la nivel de amator. Așa am ajuns să mă înfig în lumea teatrului, atât de frumoasă și atât de urâtă în același timp”, spune tânărul.

În urmă cu un an a ajuns într-o tabără de teatru, unde a realizat că pe lângă că îi place să joace, îi place și să scrie piese de teatru. Astfel s-a născut piesa „Despre praf și alte specii de pești”, pe care a pus-o în scenă împreună cu o mână de liceeni care au crezut în visul său.

„În urmă cu un an, festivalul de la Baia Mare de teatru unde am aflat că există o tabără de teatrologie. Atunci a fost primul meu contact serios cu teatrul, atunci am realizat că într-adevăr asta vreau să fac pe viitor. Am mers în tabăra asta, am participat la un atelier de publicistică teatreală și în urma atelierului, cei doi profesori m-au îndemnat să scriu o piesă și să o regizez. Pur și simplu am avut parte de acestă provocare. A fost un eveniment pentru care am muncit, mi-am dat silința, din respect pentru profesorii care au avut încredere în mine. Acesta mi-a fost targetul. Trei oameni au stat la baza acestei conjuncturi de idei: Miruna Runcan, Mihai Pedestru, Raluca Sas-Marinescu, cărora le voi fi veșnic recunoscător că și-au aplecat urechea la ce aveam de spus. A fost un moment de cotitură în scurta mea biografie și atunci am decis că o să vreau să devin om de teatru, până atunci doar cochetam cu ideea”, își amintește micul actor.

De la teatru la poezie

Mihai povestește cum merge la piese, scrie cronici, citește, urmărește. Dar, din când în când, lasă dramaturgia deoparte și, dintr-un impuls de moment, scrie câte o poezie. La fel ca și talentul pentru teatru, nici talentul pentru arta lirică nu a rămas neremarcat, iar în urmă cu un an, o serie de poezii scrise de tânărul clujean au fost incluse în volumul „Doi”. Volumul a fost coordonat de poetul Marcel Mureșanu și poartă atât semnătura lui Mihai, cât și a Ligiei Murășan, o altă elevă talentată din Huedin.

„Consider că poeziile sunt un moment și în general, mie momentele astea mi se declanșează dintr-o imagine. Adică totul începe de la o chestie vizuală. Fac conexiuni și se formează o metaforă, un vers care în capul meu sună bine și de acolo mai dezvolt. În general e vers alb, nu sunt romantice, nu sunt caracteristice vârstei pe care o am. Mai degrabă sunt mici observații despre cum descopăr viața și lumea. Oricum eu sunt de părere că pot să fac orice alte lucruri, să pierd vremea, dar dacă am scris câteva rânduri, am citit zece pagini, am văzut un film, ziua aceea e salvată”, spune Mihai.

O antologie ce-i poartă semnătura

Piesa de teatru scrisă de tânărul de doar 18 ani a fost apreciată în lumea culturală clujeană, motiv pentru care a ajuns să fie inclusă într-o antologie coordonată de omul de teatru și scriitorul clujean Radu Țuculescu. Ba mai mult, antologia poartă chiar numele piesei semnată de el, „Despre praf și alte specii de pești”.

„Grație scriitorului Radu Țuculescu, piesa mea a apărut într-o antologie. Antologie care a ajuns să poarte numele piesei mele. Și mi se pare foarte important să primești părerea unui om avizat, a unui om care a trăit în domeniul acesta. Mi se pare un plus pentru mine și e într-adevăr un lucru mare să ajungi într-o antologie la vârsta mea”, mărturisește elevul.

Piesa regizată de el a fost jucată și în cadrul Festivalului Internațional Stage, unde a primit Premiul pentru Originalitate. Pe viitor, Mihai vrea să continue să studieze teatrul. Momentan încearcă să se decidă între teatrologie și regie, dar spune că șansele să le facă pe amândouă în paralel sunt mari.