monitorulcj.ro Menu

Actualitate

După o viaţă petrecută în Palestina, o familie se mută în Cluj-Napoca. “Este oraşul în care te poţi linişti la creier de problemele lumii”

După treizeci de ani petrecuţi în Palestina, Cleopatra şi Imad Hasan vor să se mute înapoi la Cluj-Napoca, de unde au plecat împreună pentru a-şi face o viaţă în ţara lui natală.

Soţii Hasan sunt o familie respectată din Beit Sahour, un mic oraş vecin cu Bethleemul, unde trăiesc într-o casă cu două etaje în care au crescut împreună cinci copii. El este un medic cu experienţă, care de doi ani este director al Direcţiei Sanitare, iar ea lucrează de mai mulţi ani într-un magazin de suveniruri, scrie Agerpres.

Soţii Hasan au trecut însă prin multe în cei 32 de ani de când s-au mutat în Palestina. În timpul celei de a 2-a intifada, când soţul ei era blocat la spital din cauza interdicţiei de circulaţie şi ea era acasă doar cu copiii, Cleopatra s-a trezit la uşă cu soldaţii israelieni, care i-au răvăşit toată casa în timpul unei razii. După aceea a apărut zidul de separaţie dintre Bethleem şi Ierusalim şi a trebuit să treacă prin punctele de control pentru a-şi vizita prietenele aflate de partea cealaltă.

Cleopatra Hasan, în vârstă de 50 de ani, spune cu mândrie că a învăţat să vorbească araba în doar un an de la venirea în Palestina şi la fel de mândră este şi de faptul că şi-a învăţat toţi copiii să vorbească româneşte. Ea afirmă că s-a convertit la islam pentru că a ales să facă acest lucru, nu pentru că s-a simţit obligată, dar povesteşte în acelaşi timp că în casa ei nu lipseşte pomul de Crăciun, iar de Paşti vopseşte ouă.

De fapt, povestea lui Imad şi a Cleopatrei începe în România, ca multe altele cu femei românce şi bărbaţi palestinieni. Imad a venit în România în 1979, deşi fusese acceptat şi în Afganistan la facultatea de medicină. A făcut un an pregătitor pentru a învăţa limba română la Bacău, iar apoi a mers la Cluj pentru a urma cursurile facultăţii de medicină. A cunoscut-o pe Cleopatra şi pe familia ei prin intermediul unui coleg, care a stat la ei în chirie. Apoi a stat şi el în chirie la familia viitoarei lui soţii, care avea pe atunci 16 ani.

Cei doi s-au căsătorit în 1983, anul în care s-au şi cunoscut, iar în 1986, când au plecat în Palestina, el spune că "am adus două certificate din România - diploma de medicină şi certificatul de căsătorie".

După ce a ajuns în Palestina s-a convertit la islam, deşi ţine să menţioneze că nu a făcut-o pentru că s-a simţit obligată. "Vreau să se înţeleagă că ei, în religia musulmană, chiar dacă se căsătoresc cu creştine, poţi să rămâi creştină. Nu te obligă să intri în religia lor, adică poţi să rămâi creştină şi să mergi la biserică. Eu fac şi pom de iarnă acasă, fac Crăciunul. Şi vopsesc ouă în fiecare an", a spus ea.

Aceasta mai povesteşte că nu a purtat văl niciodată şi s-a îmbrăcat absolut normal.

Cei doi soţi au încercat să le asigure copiilor o copilărie fericită, dar nu i-au putut feri cu totul de problemele ocupaţiei. În timpul celei de a doua intifada, soldaţii israelieni le-au intrat în casă pentru o percheziţie.

"A fost foarte greu pentru copiii mei, pentru că erau mici. Unul dintre copiii mei a avut mari probleme. Nu mai putea să doarmă noaptea, trebuia mereu să fiu prezentă dacă voia să meargă la baie, de exemplu. A trecut printr-o perioadă foarte grea. A fost traumatizat. Adică au intrat peste noi şi ne-au răsturnat totul în casă, chiar dacă le-am spus că sunt străină şi nu este nimeni în casă, că copiii mei toţi sunt mici şi nu există nicio problemă. Atunci era închise străzile şi soţul meu era la cabinet şi nu avea voie să vină acasă. El a dormit acolo în cabinet, iar eu am rămas cu copiii mei singură. Atunci a fost foarte greu, deşi le-am arătat paşaportul, le-am zis că sunt străină şi copiii mei sunt mici. Dar nu i-a interesat", a povestit ea.

Experienţa s-a repetat şi anul trecut. “Au intrat cu bocancii lor uzi pe mochetă şi pe covoare şi au făcut harababură în casă. Căutau arme. Au căutat în dulapuri şi au răsturnat totul", a relatat Imad.

La urmă, îşi aduce aminte Cleopatra, militarii care le-au răscolit casa şi-au cerut scuze şi au plecat. Întâmplarea nu este una neobişnuită în oraşele palestiniene care nu se află în zona A (sub control palestinian), dar spune mult despre un mod de viaţă în care ocupaţia îşi face simţită prezenţa ziua - prin puncte de control şi bariere în trafic -, dar şi noaptea, atunci când soldaţii israelieni pot efectua percheziţii fără nicio justificare.

"Băiatul meu cel mare a făcut aici facultatea primul an şi i-a fost foarte greu să meargă la facultate, pentru că tot timpul erau probleme. Într-o zi, chiar în faţa lui, înainte să urce în autobuz, a fost împuşcat un băiat. Şi atunci a spus el că gata", a afirmat mama tânărului care are acum 33 de ani. El a plecat în România, la Cluj-Napoca, şi a urmat o altă facultate, Ştiinţe Politice. După el au plecat în România alţi doi băieţi ai familiei Hasan, cel mare urmând să termine luna viitoare stomatologia, în timp ce celălalt este în anul doi la medicină.

"Copiii vor să rămână în România. Încet-încet s-au tras acolo unul pe celălalt. Toţi au dorit să plece acolo să înveţe, pentru că situaţia aici a fost foarte rea în ultimii ani, şi atunci au preferat să plece să înveţe în România şi să rămână acolo", ne-a spus mama lor.

Iar acesta este unul dintre motivele pentru care cei doi soţi au luat decizia de a se muta în România, unde deţin deja un apartament la Cluj-Napoca.

Imad Hasan afirmă că îi plac foarte mult tradiţiile din România, dar şi oamenii pe care a apucat să-i cunoască. "Îmi plac foarte mult tradiţiile româneşti, m-am obişnuit cu ele când eram în România. Îmi plăceau Crăciunul, Revelionul şi Paştele. În general cum se fac nunţile şi petrecerile, foarte mult îmi plac. Mi-a plăcut oraşul Cluj, este oraş frumos, în general România, natura României este foarte frumoasă şi liniştită şi poţi să te duci oriunde să te linişteşti la creier de problemele lumii", spune el.

Un motiv al deciziei lor de a pleca în România are legătură cu lipsa oricărei perspective de soluţionare a conflictului israeliano-palestinian. "Eu nu cred că situaţia se va schimba. Şi nu numai eu, tot poporul palestinian. Nu am încredere în procesul de pace. De când m-am născut tot aud că se face pace şi degeaba, nu s-a schimbat nimic. E din ce în ce mai rău", a declarat el.