monitorulcj.ro Menu

Actualitate

O casă restaurată din Cluj surprinde cu interiorul contemporan - FOTO

Nu ştim cum ar fi să călătorim în timp în Clujul de la sfârşitul secolului al XX-lea. Cum ar fi ca un personaj din acea perioada să ajungă printr-o buclă temporală în propria casă restaurată şi reinterpretată potrivit modului de locuire şi preferinţelor de stil de la sfârşitul secolului al XXI-lea?

Întrebarea nu este întâmplătoare, ea ne-a fost inspirată de o casă istorică din Cluj, restaurată de un studio de arhitectură. Numele ei este Casa Pistruiatu’, evocând o secvenţă dintr-un episod al cunoscutului serial “Pistruiatul”, filmată la intrarea în veranda casei. Scena surprinde foarte bine curtea, casa şi perspectiva minunată pe care o oferea asupra oraşului Cluj.

În acest proiect, prezentul şi trecutul îşi dau mâna cordial. La interior, unele rămăşiţe ale casei de odinioară sunt reinterpretate şi reintegrate în mod neaşteptat, pentru a face legătura cu trecutul.

Curtea exterioară are o abordare simplă, curată, permiţând ca accentul să cadă pe casă ca element principal. Terasa din lemn şi trasee funcţionale, tot din lemn, parcă răsar din suprafaţa gazonului.

Proiectul a presupus intervenţii structurale, de renovare şi restaurare anevoioase, care s-au întins pe aproximativ trei ani.

“Casa este situată pe Dealul Cetățuia și construcția ei a fost realizată la finalul secolului al XIX-lea în stilul eclectic, specific vremii, cu un aer neo-renascentist. Din arhiva de imagini istorice reiese că a fost printre primele vile burgheze construite pe panta acestui deal proeminent. Nu este un monument istoric, dar valoarea ei ambientală este incontestabilă. Simetria casei si proporțiile ei sunt reușite din punct de vedere arhitectural și oferă o imagine idilică orașului. Astfel, a fost foarte important ca prezența ei urbană să fie redată cât mai fidel formei ei inițiale. Nu putem vorbi de o restaurare totală. Multe elemente au fost refăcute. Tâmplăria ferestrelor și a verandei casei, realizate de Terminus, un vechi colaborator deja pentru noi, au fost bine reproduse pentru a susține geamul termopan. Decorațiile fațadei au fost și ele reproduse de un artist, Florin Magda, cu care mai colaborasem deja la alte proiecte. Doar piatra a fost restaurată aproape total. În zona Clujului, există încă meșteri pietrari specializați pe calcarurile prezente aici”, povestesc arhitecţii implicaţi în amenajare.

Spaţiul exterior, foarte domesticit, este punctat pe alocuri de corpuri de iluminat supradimensionate sau de obiecte decorative aduse din călătorii.

Faţada a fost refăcută în toate detaliile pentru a conserva imaginea iniţială a clădirii, redată oraşului prin restaurare.

Interiorul te invită să îl descoperi pas cu pas, ca pe o surpriză. În configurarea acestuia, arhitecţii au pornit de la cerinţele de confort actual ale tinerii familii care locuieşte aici, dar şi de la pasiunea acesteia pentru călătorii, care punctează cu accente etnice amenajarea în cheie contemporan-industrială:

“Aici am pornit, pe de-o parte, de la nevoia de confort dată de un mod de locuire modern, cu o imagine contemporan asumată, care intră în armonie cu spațiul și-i amplifică potențialul. Pe de altă parte, bogata colecție de obiecte acumulată de cei doi tineri proprietari în călătoriile lor a fost un alt punct important de pornire. Acestea, alături de alte obiecte de colecție, sunt dezvăluite celor care le calcă pragul”.

Spaţiul de zi de la parter este fluid, cu trecere liberă din zona de luat masa către zona bucătăriei deschise. Domină albul pereţilor, cu diferite texturi, între care remarcăm cărămida aparentă şi lemnul abundent, prezent în finisajul podelelor, în grinzile vechi aparente şi în piesele de mobilier.

Zona bucătăriei este finisată cu plăci decorative din ciment, ca un covor ce se continuă din parchet.

În micul grup sanitar de la parter te întâmpină o girafă.

Casa are o suprafaţă desfăşurată de 300 mp şi trei niveluri, iar preocuparea arhitecţilor a fost aceea de a crea spaţii ample, deschise, în care să te bucuri de lumină şi de libertate de mişcare. Tot ce înseamnă perete neportant a fost eliminat pentru a reda anvergura încăperilor.

I-a ajutat şi configurarea iniţială a casei, foarte simplă, cu un spaţiu mare central care leagă cele două intrări și care se conecta la două încăperi adiacente, subîmpărțite ulterior. Astfel că s-a conturat o schemă în care funcţiunile de bază au acaparat fiecare câte un nivel. Parterul este o mare zonă de zi, cu bucătărie deschisă spre locul de luat masa, mansarda a fost destinată zonei de noapte, iar demisolul găzduieşte zona tehnică şi o cameră de oaspeţi.

Scara este a “piece of art”. Placată cu tablă antichizată propune un joc de texturi şi transparenţe. Pentru mai multă luminozitate, balustrada a fost realizată din stâlpi de metal, înveseliţi de un sistem de becuri.

Casa propune aşadar mai multe dimensiuni, care se află într-un dialog permanent. Avem această pendulare între prezent şi trecut, vizibilă în inventarul de materiale utilizate la finisaje şi care scoate în evidenţă câteva elemente-cheie, reintegrate creativ în decorul modern: grinzile vechi din lemn lăsate aparente sau refolosite în alte compoziţii, ancadramentele din cărămidă ale ferestrelor, soba veche din teracotă reconvertită în şemineu.

Dar avem și aerul degajat al decorului contemporan, la care participă mobilierul şi accesoriile cu iz nordic, cu piese statement, cu siluete bine definite şi accente de culoare. Adăugăm şi comunicarea vizuală cu spaţiul exterior – al curţii, dar şi al oraşului – permisă de suprafeţele vitrate şi rezultă un spaţiu al experimentului, pozitiv şi energic totodată. Ne place invitaţia la călătorie pe care o adresează parcă această locuinţă, o călătorie în alte timpuri şi în alte spaţii.

La mansardă, patul pare că plutește.

Mansarda este împărțită în două zone printr-un corp de mobilier care combină rafturile inchise şi cele deschise şi permite trecerea luminii. Albul este înviorat de un scaun roşu Egg Chair, iar băncuţa de lemn artizanală, covorul împletit şi alte decoraţiuni aduc un strop de culoare locală din țări prin care gazdele noastre au tot călătorit.

Baia de la mansardă păstrează specificul etnic: găsim lavoare de sticlă pictată şi mozaic.

Demisolul este un spaţiu eminamente industrial. Beton la vedere, piatră şi cărămidă aparente, ţevi de cupru lăsate la vedere şi fascicule geometrice de lumină care marchează intrările. Dar şi aici avem accente de culoare prietenoase, cum sunt fotografiile expuse pe pereţi sau mini-stâlpii în culori fresh.