monitorulcj.ro Menu

Actualitate

Voci cunoscute, de la protestele din Cluj: "Protestez pentru că..."

Monitorul de Cluj a adresat mai multor “actori” ai mediului cultural, universitar şi civic clujean, o întrebare simplă: "De ce aţi considerat necesar să vă manifestaţi nemulţumirile în stradă?"

Mai mulţi actori ai Teatrului Naţional au afişat mesaje de solidarizare cu protestatrii, după unul din spectacole. Ionuţ Caras (primul din stânga) a fost principalul promotor al acţiunii. FOTO Facebook

Protestele generate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului, de modificare a Codurilor Penale, a adus în stradă sute de mii de oameni, timp de şase zile, în Bucureşti şi foarte multe alte oraşe din România. Zeci de mii de clujeni au protestat zilnic, iar între persoanele care au participat la manifestaţii s-au numărat cunoscuţi "actori" ai mediului cultural, universitar şi civic din oraş.

Monitorul de Cluj i-a contactat pe câţiva dintre ei, pentru a coagula o parte din nemulţumirile care au dus la manifestaţii fără precedent, în majoritate covârşitoare paşnice, după 1989. Criteriul de alegere a interlocutorilor a fost participarea lor efectivă la proteste, respectiv notorietatea de care se bucură. Solidarizarea fiecăruia dintre ei cu protestele ample care au marcat România acestor zile răzbate şi din activitatea lor de pe reţelele sociale.

Aşadar, întrebarea reporterului: "De ce aţi considerat necesar să ieşiţi în stradă şi să vă manifestaţi nemulţumirile sub forma protestului?" Răspunsurile, mai jos:

"Nu suport tupeul nesimţit"

Leta Popescu, regizor la „Reactor de creaţie şi experiment”, manager Asociaţia Reciproca

"Pe scurt, nu suport tupeul nesimțit. Ies în stradă împotriva unor oameni care - teoretic - sunt puși acolo să mă reprezinte, nu să mă calce pe nervi. Dacă mă calci pe codiță, latru. E un instinct. Dacă faci rău, sunt datoare să îți spun că nu faci bine. Iar dacă ești la putere, nu ți-o mai spun amabil, ci te înjur. Căci ceea ce faci tu ca politician este tot o înjurătură la adresa valorilor mele. Vorbesc în general și nu de acest caz pentru că nu ies în stradă pentru prima dată. Am ieșit și cu 100 de oameni pentru alte tipuri de cauze (profit de ocazie și spun: atenție, pentru ce se întâmplă cu romii în Cluj ieșim prea puțini!!!) dar am ieșit cu zeci de mii de oameni pentru cauza de acum: anti-corupție (ca să rezum). Să nu uităm însă că întorși din stradă avem datoria de a păstra același tip de slogan și pentru noi înșine. Dacă sunt nemulțmită de nedreptate, asta mă obligă să fiu (mai)dreaptă în 'timpul liber'. Ieșitul în stradă devine astfel (sau ar trebui să devină) și un mod de a-ne întări propriile valori".

"Singurul mecanism eficient"

Horea Avram, curator independent, lector universitar la Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB

"S-a dovedit singurul mecanism eficient într-o situaţie de criză. Ulterior au apărut semnale pozitive de la preşedinte, procurori, Curtea Constituţională, chiar Avocatul Poporului. Ţinând cont de rezultatul obţinut de Coaliţia PSD-ALDE singurul mecanism de presiune rămâneau protestele. Nu e niciun paradox pentru cineva care lucrează la stat să protesteze, este greşit să credem că te poate cumpăra cineva cu nişte măsuri sociale (referitor la creşterea salariilor mai multor categorii de bugetari, n.red.). Dacă se rezumau la măsurile sociale luate era ok. Dacă implementezi astfel de măsuri nu trebuie să faci pe de altă parte nişte lucruri necinstite, ne batem şi pentru nişte principii. Ieşitul în stradă este o reacţie binevenită în momente de criză, e bine că există mobilizare civică şi că în sfârşit lumea s-a trezit. Nu este în schimb o soluţie pe termen lung, este de dorit o implicare civică şi politică înţeleaptă şi chibzuită, am mai spus-o. Oamenii stau pe margine, la Facebook şi se plâng că politica e nasoală, dar îi întreb mereu: „Ce ai făcut, civic, politic...?”, pentru că altfel de pe margine e uşor de comentat. Implicarea începe cu votul, prima măsură înainte de a te plânge pe Facbeook şi la bere este să votezi".

"Au considerat că ne pot ignora"

Lala Panaitcoordonatorul proiectului „La Terenuri – Mănăştur”, Asociaţia Colectiv A

"Multe gânduri, multe discuţii cu prietenii, multe live-uri de pe facebook, multă lume cunoscută în stradă, dar cu care nu m-am văzut fiindcă eram prea mulţi. Am un sentiment diferit faţă de perioada 2012 sau faţă de protestele pentru Roşia Montana. Atunci m-am format civic cel mai mult, am legat prietenii şi de atunci suntem mulţi care am continuat să ne inplicam civic dar nu neapărat prin protest. Acum sunt mulţi necunoscuţi scandând împotriva guvernului. Sunt multe voci cu care nu mă identific, dar nici nu trebuie, oamenii au ieşit în stradă cu o mare nemulţumire faţă de sistem. După Colectiv am considerat mulţi că trebuia făcut un declick, ei bine, săptămâna asta guvernanţii au uitat de durerea de acum un an şi au considerat că ne pot ignora. Suntem foarte mulţi nemulţumiţi, faţă de multe. Cred că şi de la noi trebuie începută schimbarea şi trebuie să fim foarte conştienţi de asta. Mi-ar plăcea să văd reacţii şi implicare civică şi după acest val de proteste. Mi-ar plăcea să văd cetăţeni din cartiere care nu mai pot tolera problemele care le au aici zi de zi şi să înceapă să acţioneze. Mi-ar plăcea să văd viaţa şi după protest, viaţa civică mai activă în întreaga societate. Dacă un guvern ne-a scos pe atât de mulţi în stradă, trebuie să ne punem serios întrebarea ce facem noi după, ca cetăţeni, ce facem pentru ceilalţi şi pentru oraşele şi satele în care trăim, dar să nu uităm şi de statul care, teoretic, există pentru a ne reprezenta".

Piaţa Unirii, ca o agora

Ruxandra Cesereanu, scriitor, profesor universitar la Facultatea de Litere UBB

"Piața Unirii e în mod limpede percepută de protestatari (ca și de mine) ca o agora, ca un loc al libertății de exprimare și opinie, dar și de libertate fizică pur și simplu. Acesta este locul consacrat al Clujului, așa cum la București sunt Piața Universității ori Piața Romanâ și, de mai mulți ani, și Piața Victoriei. În Grecia antică, în agora aveau loc adunările publice și vorbeau reprezentanții poporului, fiecare cu opinia sa și filosofia și politica sa. Iată de ce un spațiu ca Piața Unirii din Cluj are efect și sens de agora.

Lumea de-acum are pe bună dreptate o dublă dispoziție: pe de o parte ideile și protestele sunt grave, serioase, și, pe de altă parte, discursul serios este îmbrăcat într-o haină ironică, parodică, jucăușă. De ce? Pentru că jovialitatea și voioșia sunt cea mai bună cale de a protesta pașnic și de a le arăta celor împotriva cărora se protestează că manifestațiile sunt asumate de oameni raționali, serioși, dar dotați cu umor în așa fel încât toată lumea să priceapă ce este de priceput. De priceput la nivel de idei, etică, politică, protest. În stradă, protestul trebuie să fie jovial, oricât de serios. În scris poate fi și doar grav.

Dacă sunt clujeancă sută la sută, așa cum mă consider, am considerat necesar pentru felul meu de a fi să fac parte din această agora a orașului de-acum. Am participat, odinioară, două zile, și la manifestația din Piața Universității 1990, iar agora de acum din Cluj și Sibiu și București (și celelalte orașe unde se proteastează) sunt înrudite cu agora din Piața Universității 1990 și spiritul ludic al acesteia".

Rezultate importante

Ingo Tegge, directorul Centrului Cultural German Cluj

Cred că realizările obţinute de poporul român în lupa împotriva corupţiei sunt de importanţă majoră. Orice încercare de a le nega – fie şi parţial – e un pas în direcţia greşită

"Nu mai vreau să joc 'cu şopârle'"

Ionuţ Caras, actor, lector universitar la Facultatea de Teatru şi Televiziune UBB

„Sunt actor. Am avut impresia mult prea mult timp că trăiesc într-o bulă. Că sunt privilegiat. Că scena e spațiul meu de manifestare. Că personajele pe care le joc vorbesc pentru mine. Ei bine, nu este așa! Mârșăvia la care asistăm este absolută! Politicienii – cam toți – sunt vânduți, corupți, hoți! Mafia din România trebuie eradicată. Nu vreau să joc 'cu șopârle', ca pe vremuri! Deja fac asta, de vreo 2 ani. Am crezut că e distractiv. Nu mai e!!! Jos cu MAFIA!”. Pe Ionuţ Caras îl îngrijorează replica rostită de personajul său din celebrul spectacol „Zbor deasupra unui cuib de cuci” (de Dale Wasserman), Mc Murphy, un infractor care speră să scape de închisoare mimând nebunia: „Am scăpat de pușcărie! va suna cu totul altfel de acum înainte” (Reacţie luată înainte de abrogarea Ordonanţei, n.red.)

Analist: "Remarc pentru prima dată asta"

George Jiglău, lector la Facultatea de Ştiinţe Politice şi cercetător la Centrul pentru Studierea Democraţiei, la UBB, solidar şi el cu protestele de la Cluj, a făcut o analiză a elementelor pe care le consideră pozitive şi mai puţin pozitive în privinţa manifestaţiilor:

"Protestele sunt o formă legitimă de a manifesta într-o democarţie, nu trebuie pusă la îndoială niciun moment legitimatatea protestelor şi trebuie să ne gândim la două lucruri: la faptul că reprezintă o formă a manifestării nemulţumirii şi la impactul lor, la ce anume vrem să schimbăm. În cazul ăsta era evident că nemulţumirea a venit pentru că era o temă sensibilă, lupta împotiva corupţiei.

Dincolo de Ordonanţă, lumea a fost deranjată de aroganţa pe care a arătat-o PSD-ul în procesul de adoptare, de lipsa de transparenţă.

Partea pozitivă este dată de două lucruri: întotdeauna în democraţie când lumea se implică, sub orice formă, inclusiv prin proteste, este ok. Chestia „faină” faţă de alte proteste e genul ăsta de solidaritate, cu covrigii daţi şi altora, cu pizeriile care au oferit câte o felie de pizza gratis, că s-a împărţit ceai. Protestele nu mai reprezintă ceva nou, dar asta este ceva interesant, care remarc pentru prima dată".

Îngrijorări

"Ce mi se pare îngrijorător este că ne-am obişnuit să protestăm parcă prea des, dacă ne uităm este al şaselea sau al şaptelea protest mare din ultimii ani (pe teme distincte, n.red.) şi ajung să fie o soluţie pe termen scurt. Politicienii fac lucruri care ne enervează, sunt aroganţi, suntem calcaţi pe coadă, ne imflamăm, protestăm, după care revenim la blazare, foarte răspândită în ceea ce priveşte politica şi participarea la vot.

Unele chestii care se strigă nu sunt tocmai OK, în ciuda întregii părţi faine, cu mesaje amuzante, pancarte etc. Nu este în regulă să stigmatizăm un întreg partid, un întreg segment de electorat. Prin slogane precum „PSD, ciuma roşie”, pe care am refuzat să îl scandez, îi asociem pe toţi cu cu Liviu Dragnea, sau cu încă 10, 20, 100 de la PSD, E ca şi cum ai zice că sunt 3 milioane de oameni care dorm cu poza lui Dragnea sub pernă. Poate au votat cu PSD, dar sunt la fel de buni cetăţeni şi unii dintre ei lucează de dimineaţă până seara să-şi ţină la facultate studenţi care sunt acum pe stradă. De ce ar fi mai puţin cetăţeni sau mai puţini civici?

Pentru cine spune că are un sentiment pozitiv şi că e un lucru minunat ce se întâmplă acum că e în sfârşit o dovadă de democraţie, eu zic că nu e deloc minunat, există o polarizare destul de pronunţată, un ‘război’ extrem de păgubos pentru democraţie, preşedintele se ceartă cu Guvernul, Parlamentul, fiecare îi acuză pe ceilalţi de „lovitură de stat.

E foarte bine că lumea se mobilizează, că apără statul de drept, că ne inflamăm; sunt pe de altă parte probleme în societatea românească care nu apar „la tv” decât o dată la câteva luni, oarecum cotidiene şi pe care preferăm să nu le observăm, dar care au un impact mult mai mare, cum sunt abandonul şcolar sau situaţia din spitale. Manifestă cineva pe tema abandonului? Sau că nu avem autostrăzi, pe tema pădurilor – unde aş fi considerat necesare proteste mai ample - sau pe tema gunoiului din Floreşti? Sunt lucruri care ne afectează pe noi toţi mult mai puternic - chiar dacă desigur, de la corupţie decurg foarte multe -  dar ne-am obişnuit să le privim ca pe un fapt cotidian, care nu se bucură nici pe departe de atâta atenţie câtă ar merita".