monitorulcj.ro Menu

Actualitate

GALERIE FOTO. Cum au trecut românii peste cea mai grea iarnă, în 1954. Mărturie: “Acum parcă e vară în comparaţie cu ce a fost atunci”

În ianuarie-februarie 1954, troienele s-au înălţat văzând cu ochii, până la cinci metri, iar viforul a suflat nemilos zile în şir, marcând cea mai aspră iarnă din secolul XX. „Marele viscol" a încremenit Bucureştiul şi întreaga Românie, la propriu, în primele săptămâni din 1954.

 Foto Constantin Zamfir, Agerpres. Locuitori ai Bucureştiului, militari şi oameni din alte zone ale ţării au deszăpezit străzile oraşului.

Chiar dacă primele ninsori serioase din această iarnă au afectat puternic Bucureştiul şi alte oraşe din ţară, zăpada şi gerul care s-au aşternut pe străzi nu se compară cu cele din anul 1954.

În dimineaţa zilei de 3 februarie 1954, bucureştenii s-au trezit blocaţi în propriile case de către troiene imense de zăpadă. "Cel mai puternic viscol din secolul XX" care lovea capitala avea să lase străzi întregi blocate încât mijloacele de transport în comun se strecurau printre tuneluri de zăpadă înalte de 5 metri.

Conştienţi că riscă să moară de foame sau de frig în case, românii s-au mobilizat exemplar în acele zile. Au săpat tunel prin omăt, au cărat zăpada cu căruţele până la Dâmboviţa, până când stratul s-a mai netezit. Abia atunci au fost scoase tancurile Armatei, pentru că prin zăpada nebătătorită riscau să se răstoarne. Unii martori ai Marelui Viscol şi-au amintit chiar că, după topirea nămeţilor, au fost găsite maşini acoperite de troiene şi care fuseseră strivite de şenile.

Locuitorii de atunci ai Capitalei au ajutat la curăţarea şinelor de tramvai, pentru ca mijloacele de transport în comun să îşi reia circulaţia. Au mai fost scoşi pentru deszăpezire şi militarii, şi au fost aduşi şi oameni din alte zone ale ţării. Aprovizionarea cu alimente s-a facut cu caii şi măgarii, pe schiuri, sau din mână în mână.

Monitorul de Cluj a obţinut amintirile celor care au trăit-o pe viu.

“Tatăl meu a fost la Bucureşti, a participat la deszăpezirea din 1954, era constructor pe şantier. Au fost duşi atunci în Bucureşti constructori din toată ţara, echipe din toată ţara. În primă fază au făcut tuneluri prin zăpadă, care era de 4 metri, pe vremea aceea nu erau mijloace şi utilaje de dezăpezire ca acum. Au intervenit atunci ca să deblocheze circulaţia, să poată circula mijloacele de transport şi oamenii”, a povestit  Maria.C. 

“A fost o iarnă friguroasă, dar nu o iarnă pe care să nu poţi să o treci. Ne-am îmbrăcat mai gros, dar am trecut cu bine peste greutăţi. Chiar dacă a fost foarte rece, am putut să ieşim afară şi nu am rămas înzăpeziţi” a povestit pentru Monitorul de Cluj Maria Cistelecan în vârstă de 85 de ani.

“Iernile pe atunci erau mult mai grele decât sunt acum. Acum, parcă e vară în comparaţie cu ce a fost atunci. Zăpada era de doi metri în jurul casei. Pentru că locuiam la hotar, eram nevoiţi să mergem după apă aproximativ un kilometru, iar până ajungeam acasă îngheţa apa în găleată. Acum e mult mai uşor, parcă e vară. Nu se compară cu ce era pe atunci”, a spus, la rândul ei, Susana Turc în vârstă de 81 de ani.

Potrivit statisticilor Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM), în  februarie 1954 iarna a lovit cel mai puternic ţara noastră. Viscolul a lovit în patru reprize, iar vântul a atins o viteză record în Bucureşti: 126 kilometri la oră. Un alt record consemnat în 3 februarie '54 vizează cantitatea maximă de zăpadă depusă: 115,9 l/mp în 24 de ore, la Griviţa. Cel mai gros strat de zăpadă din istoria măsurătorilor ANM a fost măsurat tot atunci, la Călăraşi: 173 cm, troienele atingând însă în unele zone din sud-estul ţării şi 5 metri.