Actualitate

INTERVIU Ambasadoarea Norvegiei, în cazul Bodnariu: „În societatea norvegiană avem mare încredere în autorităţi”

Ambasadoarea Norvegiei în România, Tove Bruvik Westberg, a acordat un scurt interviu pentru Monitorul de Cluj în care vorbește și despre cazurile familiilor de români ai căror copii au fost preluaţi temporar de instituţiile statului norvegian.

La câteva luni de la liniştirea apelor în cazul Bodnariu - copiii fiind reprimiţi în familie în iunie - oficialul norvegian a putut discuta mai detaşat, dar totuşi succint, pe această temă. În contextul mediatizării foarte mari cazului familiei Bodnariu, dar şi a familiei Nan, ambasadoarea a dezvăluit care a fost cea mai mare provocare de comunicare cu care s-a confruntat în acest timp.

Tove Bruvik Westberg a participat luni la Cluj-Napoca la aniversarea a 25 de ani de studii norvegiene în oraş, în cadrul Departamentului de Limbi Scandinave de la Facltatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai.

Reporter: Cum se vede de la Bucureşti, dar şi din Norvegia, existenţa şi evoluaţia programului universitar de norvegiană de la Cluj, ajuns la 25 de ani de când funcţionează?

Ambasadoarea Tove Bruvik Westberg: Nu putem spune că l-am făcut noi, dar suntem foarte mândri de el. E parte a activităţii noastre diplomatice; aşa cum diplomaţii români promovează în străinătate literatura şi cultura din România, e parte a datoriei noastre să împărtăşim cunoaşterea literaturii şi a limbii norvegiene. Faptul că avem acest institut (UBB, n.red.) ca partener român e cel mai bun lucru pe care îl puteam găsi, suntem foarte mândri şi de aceea colaborăm îndeaproape. Când avem scriitori invitaţi e o mare onoare şi plăcere să îi promovăm împreună. Când ai o astfel de instituţie parteneră mesajul ajunge într-adevăr la publicul român şi suntem aici să facilităm ca acest lucru să se întâmple.

Ministerul Fondurilor Europene din România şi cel de Externe din Norvegia au semnat luna trecută noi Memorandumuri pentru fondurile EEA Grants şi norvegiene, iar  totalul pentru 2014-2021 a crescut cu peste 200 de milioane de euro, comparativ cu 2007-2014. Cum de s-a întâmplat asta?

E o întrebare bună, este adevărat că am semnat de curând Memorandumurile pentru următorii șapte ani, sunt două programe de acordare a granturilor, EEA (acordate de ţările din Spaţiul Economic European, Islanda, Lichenstein şi Norvegia, ultima având cea mai mare pondere, n.red.) și cele norvegiene (acordate direct de Norvegia, n.red.). Acest demers face parte din cadrul efortului nostru comun de a reduce inechitățile socio-economice în Europa și de a întări colaborările bilaterale. Absorbția este chiar mare, chiar dacă avem un set de reguli administrative destul de strict. Călătoresc mult și am întrevederi cu reprezentați ai unor organizații, cu primari și deseori aud acest comentariu, că sunt fonduri accesibile, în ciuda controlului exercitat. Suntem bucuroşi să auzim asta, pentru că este şi aici birocraţie, dar sunt totuşi percepute ca accesibile. Ceea ce le face foarte atractive este că aduc la pachet şi o colaborare, nu e vorba doar de fonduri. În multe cazuri instituţiile sau organizaţiile nu caută doar bani, ci şi pe cineva cu care să schimbe idei; e foarte frumos când auzi că norvegienii şi românii lucrează împreună şi aduc idei valoroase într-un proiect, iar rezultatul e cel al unei cooperări, nu al unui proces în care cineva conduce şi îi spune celuilalt ce să facă.

De ce a fost necesar să crească suma alocată?

Suma totală e rezultatul unei îndelungi negocieri între ţările EEA – Islanda, Lichenstein şi Norvegia şi UE. E o structură diferită, Ministerul Fondurilor Europene (din România, n.red.) gestionează fondurile EEA şi norvegiene, dar avem şi noi un birou special în Bruxelles aflat în legătură cu ţările care beneficiază de aceste fonduri, care sunt percepute ca pozitive şi accesibile. Nu pot spune exact de ce au crescut.

Care este principalul efect pe care îl pot aduce aceste proiecte, pentru perioada 2014-2021?

Vedem rezultate concrete, de la mediu, la servicii sociale, cercetare, sănătate, rezultatele vorbesc de la sine (o primă perioadă de programare a avut loc între 2007-2014, cu o rată a absorbţiei de 68% n.red.). În al doilea rând, pun bazele la colaborări ulterioare între România şi Norvegia.

Puteţi oferi câteva exexmple concrete?

Pot menţiona situaţii unde există deja colaborări: Institutul Oncologic din Cluj desfăşoară screening-uri de prevenire a cancerului în zona rurală, ceva foarte important, care poate avea o contribuţie în reducerea numărului deceselor. Un al doilea exemplu este din domeniul sistemului de corecţie, Penitenciarul din Gherla având o colaborare cu o instituţie din Oslo; au transformat o clădire dezafectată într-un centru terapeutic, oferind o bază pentru diferite tipuri de traininguri adresate persoanelor aflate în detenţie, în scopul de a le pregăti mai bine pentru viaţă după ce îşi ispăşesc pedeapsa.

Cum vedeţi situaţia cazurilor familiilor Bodnariu şi Nan, pe tema căroara s-a vorbit mult în media, acum, după liniştirea apelor?

Nu sunt în poziţia de a comenta, dar pot spune două lucruri: în primăvară am avut o vizită din partea unor profesionişti din Ministerul nostru pentru Drepturile Copilului şi Egalitate Socială şi din partea serviciilor de protecţie socială din Norvegia, care s-au întâlnit cu omologii lor (români, n.red.) în Bucureşti. Această întâlnire a fost încă un exemplu că atunci când profesioniştii vorbesc cu profesioniştii, comunică şi se înţeleg unii cu alţii. Ceea ce a fost o provocare, inclusiv pentru mine ca ambasador, în interviurile pe care le-am dat, a fost să transmit că în societatea norvegiană avem un grad ridicat de încredere faţă de autorităţi. Avem încredere că legea este respectată, avem încredere că dacă eşti un oficial sau un politican vei respecta legile aşa cum sunt făcute şi că lucrezi în beneficiul meu (în calitate de cetățean, n.red.). Din ce am văzut la unele demonstraţii au încercat să pună sub semnul întrebării acest lucru.

Aţi puteţi numi câteva lucruri pe care credeţi că norvegienii le pot învăţa de la români şi viceversa?

Norvegienii când vin în România găsesc o ţară foarte caldă, deschisă şi întotdeauna vor să se întoarcă. Spiritul de incluziune pe care îl arătaţi faţă de noi când venim aici este ceva ce chiar apreciem.

Şi românii, la ce ar putea lua aminte din comportamentul norvegienilor?

Poate ar trebui să vorbească pentru ei. Suntem o ţară foarte supusă legii. Am vorbit cu un tânăr din Târgu-Jiu şi mi-a povestit că a condus în Norvegia, a fost oprit de poliţie şi i-au reţinut permisul, pentru viteză prea mare şi s-a uitat la mine aşteptându-se să zic: „Săracul de tine”. L-am privit şi i-am zis: „Dacă aş fi făcut asta, s-ar fi întâmplat acelaşi lucru”. Şi s-a uitat la mine surprins şi i s-a părut greu de crezut, dar asta e realitatea.

În diplomaţie din 1990

Tove Bruvik Westberg face parte din serviciul diplomatic norvegian extern din 1990, lucrând în Ambasade din Brazilia, Mozambic şi Kenya. Între 2008 -2013 a fost ambasador al Norvegiei în Mozambic, iar din acelaşi an este ambasador în România, Bulgaria şi Moldova. Născută în Høyanger, Norvegia, T.B. Westberg este absolventă de Master în Sociologie la Universitatea din Oslo, fiind căsătorită cu un diplomat şi mamă a patru copii, potrivit prezentării de pe site-ul Ambasadei Norvegiei în România.

Clujul, singurul oraş cu licenţiaţi în norvegiană

Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai (UBB) Cluj-Napoca este singura instituţie de învăţământ superior  care oferă în România un program de licenţă în limba norvegiană, principală sau secundară. Potrivit profesoarei Sanda Tomescu Baciu, de a cărei pasiune pentru cultura nordică se leagă înfiinţarea acestui program în 1991 la Cluj, circa 800 de tineri au absolvit cursurile de licenţă sau master în cei 25 de ani ai departamentului, aniversaţi luni. La Facultatea de Litere învață această limbă peste 250 de tineri în prezent, numărul fiind în creștere, asta şi datorită oportunităţilor de pe piaţa muncii oferite de cunoaşterea unei limbi rare, recompensate în consecinţă. În toamna aceasta sunt înscriși în anul I 125 de studenți care învață norvegiana, în combinație cu o altă limbă, de circulație internațională, sau o limbă considerată mai exotică.

Finanțări de peste 500 de milioane de euro

Ministerul Afacerilor Europene şi cel al Ministerului norvegian al Afacerilor Externe au semnat în octombrie 2016 Memorandumurile de Înțelegere pentru perioada de programare 2014-2021, prin care România va beneficia de 502,5 milioane euro fonduri externe nerambursabile prin Granturile SEE - suportate de Lichenstein, Islanda și Norvegia - și Granturile Norvegiene - finanțate direct de Norvegia / EEA Grants și Norway Grants. Suma noului acord este mai mare cu aproape 200 de milioane de euro față de cea din cadrul perioadei de programare anterioare, 2009-2014, în care România beneficiază de o alocare de 306 milioane euro, până în 2017. Finanțările respective sprijină proiecte în domenii precum sănătatea publică, copii și tineri în situații de risc, patrimoniu cultural, cercetare și burse, sectorul ONG, reducerea sărăciei, justiție și afaceri interne, protecția mediului, etc., cu o rată a absorbției de 68%, la 1 august 2016, conform site-ului oficial al EEA Grants.  (Ovidiu Cornea)