Actualitate

OPINIE: LUMINA DE LA CAPĂTUL VIEȚII

Cu toate împlinirile minunate ale umanității, care a coborât în adâncurile planetei și s-a înălțat până la stele, viața omenească a rămas nespus de fragilă și de vulnerabilă. După cum a remarcat Blaise Pascal, universul nu trebuie să-și încordeze forțele pentru a nimici un om; întrucât omul nu este altceva decât o „trestie gânditoare”, un strop de apă, un abur, o mică întâmplare, sunt suficiente pentru a-i scurta viața.

Este ceea ce i s-a întâmplat lui T. V., pensionar viguros în vârstă de 62 de ani, pe care un banal accident gastric l-a făcut să se adreseze serviciilor de urgență. Diagnosticul a fost de mediastinită acută severă, stare patologică cu șanse extrem de scăzute de salvare, după cum ne arată statisticile, urmată de șoc septic.

Însă măreția muncii de medic constă în neîncetata contestare a statisticilor, în tratarea fiecărui caz ca fiind acela care este sortit salvării. Primii care s-au ocupat de acest caz extrem de urgent au fost chirurgii de la Spitalul Militar din Cluj-Napoca, Dr. Valentin Oprea-șef secție chirurgie, și Dr. Răchieru Claudiu. Având n vedere gravitatea cazului, bolnavul a fost preluat de colectivul Clinicii I Chirurgicale din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență. Aici, bolnavul a încăput în mâinile competente ale șefului clinicii, Prof. Dr. Ciuce Constantin care, asistat de echipa condusă de Conf. Dr. Dindelegan George, au intervenit chirurgical în scopul opririi degradării fizice ca urmare a mediastinitei galopante.

După care, pentru stabilizarea situației medicale, și pentru a asigura supraviețuirea în intervalele pline de speranță dintre celelalte opt intervenții chirurgicale care au urmat, echipa Secției A.T.I. condusă de prof. Dr. Hagău Natalia, secondată de Dr. Mleșnită Monica, Dr. Petrișor Cristina și Dr. Irimia Alexandra.

A urmat o lungă întrecere cu moartea care stătea la pândă să-și ia obolul, cu speranțe de-abia schițate și temeri bine ascunse. Singurii  care păreau să nu aibă teamă erau medicii, cei care foloseau drept arme priceperea lor îndelung exersată în lupta cu suferința, echilibrul moral și tăria de caracter care le permitea, pe de-o parte, să privească în față, fără șovăire, pericolul morții și, pe de altă parte, să ofere informații și consolare familiei frământate. Familie care mi-a relatat impresia deosebită pe care le-a lăsat-o interacțiunea cu dl. Profesor Ciuce, care prin prezența sa blândă și verbul plin de omenie a adus o reconfortare nesperată familiei aflată în căutare de răspunsuri.

Cu totul remarcabilă, impresionantă cu precădere pentru autorul acestor rânduri, a fost rectitudinea morală a pleiadei medicale care s-a ocupat de acest tragic caz. Într-o țară în care personalul medical este criticat și demonizat în fel și chip pentru șpăgile cinice pe care le cere de la pacienți, aducându-se drept dovezi cazurile, înflăcărat mediatizate, ale cadrelor medicale care au fost prinse cerând și primind mită și atenții- într-o astfel de țară, deci, familia bolnavului a avut înduioșătoarea surpriză de a constata că în nici un loc, în nicio împrejurare, nu i se cere vreun favor material pentru serviciile medicale prestate atât de profesional… Tulburați de numeroasele mituri și păreri partizane, se așteptau totuși ca la un anumit moment să li ceară aceste favoruri- ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Fapt de natură a naște în inimile familiei o caldă și profundă recunoștință, care a ușurat considerabil momentele de angoasă și incertitudine pe care crunta suferință a lui T.V. le aducea în viața lor.

Desăvârșita competență profesională și neclintita rectitudine morală sunt razele de lumină din această tragică poveste. Până la urmă, T.V. a plecat dintre noi, și țărâna se pregătește să-l primească în sânul ei. Nu vom ști spre ce lumină s-a îndreptat el în ultimele sale clipe, știm doar că el a trecut ultimul prag. Și mai știm că în urma sa a rămas printre noi lumina curată a oamenilor care se dăruiesc plenar, cu constanță, cu modestie și cu nepătată cinste, misiunii de a ține cât mai mulți semeni departe de acel prag.

Mihai E. ŞERBAN