monitorulcj.ro Menu

Actualitate

Cum au ordonat şefii Securităţii Cluj uciderea unui chiabur dintr-un capriciu

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizează săptămâna viitoare o acţiune de investigaţii arheologice pe teritoriul comunei Bistra din judeţul Alba.

sursa foto sansavranceana.ro

Acţiunea are drept obiectiv căutarea, deshumarea și recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale lui Pom Traian, care a fost executat de Securitate în ziua de 16 august 1950.

Pom Traian s-a născut în satul Novăcești, comuna Bistra, la data de 30 mai 1901, de religie greco-catolică. Traian a fost căsătorit şi a avut trei copii: Petru (d. 1931), Nicolae (d. 2015) și Elena, care este în viață. În anul 1940 soția lui Pom Traian moare, acesta recăsătorindu-se după câțiva ani. Gospodăria familiei a fost în satul Novăcești. Conform informațiilor documentare existente și din relatările urmașilor, Pom Traian a avut o stare materială bună, preocuparea principală a familiei fiind agricultura și creșterea animalelor. După instaurarea regimului comunist, autoritățile l-au încadrat în categoria socială a chiaburilor.

“După cum se cunoaște, la începutul anului 1949, membrii organizației de rezistență armată anticomunistă Frontul Apărării Naționale, înființată în decembrie 1948, și-au amenajat o tabără în zona Bistra, în locul numit Groși. În 4 martie 1949, asupra taberei partizanilor Securitatea a organizat și întreprins un atac armat în urma căruia au rezultat victime de ambele părți, fiind capturați mai mulți prizonieri. Dintre partizanii care au scăpat din încercuire mulți au fost prinși după scurt timp, fiind ulterior condamnați la închisoare sau chiar la moarte. Unii au mai rezistat un timp ca fugari, însă și aceștia au fost până la urmă uciși în luptă sau în ambuscade organizate. În această situație s-au aflat doi partizani originari din zonă, Nicolae Selagea din Dealu Capsei și Ihuț Traian din Aronești, care au fost intens urmăriți și până la urmă uciși. Câtă vreme au fost fugari și au stat ascunși în munte, aceștia au fost ajutați de rude să supraviețuiască, fiind susținuți și de unii localnici, catalogați de autorități drept chiaburi și persoane reacționare”, povesteşte arheologul Gheorghe Petrov, expert IICCMER.

Anchetaţi şi ameninţaţi de faţadă

După campania Securității din anul 1949 prin care au fost arestate și apoi condamnate multe persoane din zonă care au avut legături cu membrii organizației Frontul Apărării Naționale, această nouă situație a reprezentat o altă provocare pentru autoritățile regimului.

“Ca urmare, Securitatea a întreprins măsuri dure împotriva tuturor celor care promovau astfel de fapte și idei. În baza instrucțiunilor primite din partea Direcției Regionale a Securității Poporului Cluj și în înțelegere cu conducerea Organizației Județene a Partidului Muncitoresc Român din Turda, Serviciul Județean a Securității Poporului Turda a organizat o acțiune represivă de intimidare și constrângere a populației din Bistra. În ziua de 14 august 1950, în zonă au fost trimise de la Turda mai multe cadre operative de securitate, care, în colaborare cu personalul Biroului de Securitate din Câmpeni și cu milițieni de la Posturile de Miliție Bistra și Câmpeni, au reținut și transportat la sediul Securității din Câmpeni circa 35 de persoane, acestea fiind rude apropiate ale partizanilor Nicolae Selagea și Ihuț Traian, dar și cei considerați ca fiind chiaburi. Aici au fost cu toții anchetați și amenințați, fără a li se lua însă declarații scrise. În urma așa-ziselor cercetări, s-a constatat că pentru situația creată în Bistra se fac vinovați trei chiaburi, și anume Pom Traian, Trifa Iosif și Andreșel Ioan, primii doi fiind deja reținuți. Măsura dispusă de Securitate a fost ca cei trei să fie imediat executați în locuri prestabilite. Ca urmare, în dimineața zilei de 16 august 1950, Pom Traian și Trifa Iosif au fost aduși de la Câmpeni la Bistra, de unde au fost transportați pe jos și executați prin împușcare, în locuri diferite. După execuția acestora, în aceeași zi, Andreșel Ioan a fost ridicat de acasă și împușcat în munte, la locul cunoscut sub denumirea de Poarta între Căi, în acel loc fiind și îngropat”, a mai spus Petrov.

„Cine face ca mine, să pățească ca mine”

Pom Traian a fost împușcat și îngropat pe Dealul Muntelui, în zona Coasta Rea, pe locul numit Halci, situat la circa 5 km în linie dreaptă față de centrul comunei. Trupurile celor trei victime au fost înhumate a doua zi, în 17 august. Pentru săparea gropilor de mormânt, introducerea cadavrelor și astuparea lor, au fost aduse cu forța rude ale celor doi partizani, precum și alți chiaburi din Bistra, care fuseseră cu toții anchetați la Câmpeni, moartea consătenilor fiindu-le dată ca exemplu. Conform mărturiilor, pe trupul fiecărei victime a fost pusă o bucată de carton inscipționată cu textul: „Cine face ca mine, să pățească ca mine”. Pe locul mormintelor, rudele victimelor nu au avut voie să pună vreo cruce sau un alt semn.

“Din informațiile documentare existente, rezultă că aceste omoruri au fost ordonate direct de către conducerea D.R.S.P. Cluj, prin șeful de atunci al acestei structuri de securitate, colonelul Patriciu Mihai (Grunsperger) în complicitate cu adjunctul său, colonel Cuteanu Gheorghe. Executarea ordinului sau a instrucțiunilor a fost îndeplinită de către S.J.S.P. Turda, condus de maiorul Kovacs Mihai, care a coordonat personal și operațiunile din teren. Din personalul Securității din Turda, cunoaștem că au fost trimiși în misiune lt. Herța Vasile, șeful Biroului Anchete, adjunctul acestuia, slt. Tăuțan Valentin, și lt. Popa Vasile, șeful Biroului I Informații. La Câmpeni, șeful Biroului local de Securitate era slt. Cosman Gheorghe, acesta fiind subordonat S.J.S.P. Turda. Pe lângă aceștia, în săvârșirea crimelor au mai fost implicate și alte cadre de securitate și miliție. În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că moartea lui Pom Traian nu a fost consemnată oficial în registrele de stare civilă, astfel că victima nu deține un certificat de deces.

Investigațiile se vor desfășura în prezenţa reprezentanţilor Parchetului Militar, care a fost sesizat de IICCMER în privința acestui caz de crimă.

Torţionarul Clujului: Mihai Patriciu

Şeful Securităţii Cluj Mihai Patriciu a fost unul dintre cei mai odioşi criminali din perioada comunistă, din cauza căruia şi-au găsit sfârşitul zeci de oameni, scrie Adevărul. A murit în 1996 şi a avut o bătrâneţe liniştită fără a fi tras la răspundere pentru suferinţele produse. Evreu la origine (născut la 19 ianuarie 1909, în Năsăud, pe numele său real Grünsperger sau, după unele opinii, Weiss), a lucrat o vreme ca pălărier în localitate.

A aderat timpuriu la PCR, activând în ilegalitate. În 1938 intră în Partidul Comunist din România. Printre cei ucişi de asasinul securest Patriciu se numără şi 13 luptători din rezistenţa anticomunistă, care "au dispărut" din beciurile Securităţii din Cluj, exact în perioada în care Patriciu era şeful aparatului de represiune.

Apropiat de Teohari Georgescu (ministru de Interne între 1945-1952), în aprilie 1945 Patriciu a fost numit în fruntea Inspectoratului Regional de Poliţie Cluj. În primii ani, Patriciu nu s-a remarcat decât prin faptul că era un simplu executant. Însă, după înfiinţarea Securităţii, în 1948, Patriciu a devenit rapid ofiţerul de Securitate cu cele mai multe asasinate la activ, potrivit unui articol publicat de Revista 22. Ţintele sale predilecte au fost liderii şi membrii grupurilor de rezistenţă armată din Munţii Apuseni, precum şi ţăranii înstăriţi („chiaburii“) care se împotriveau colectivizării şi cotelor obligatorii.

Cariera torţionarului Patriciu în Securitate a luat sfârşit odată cu îndepărtarea protectorului său, Teohari Georgescu, din conducerea partidului şi a MAI. În iulie 1952, a fost destituit şi trecut în rezervă. La Cluj şi-a trăit bătrâneţea nestingherit de nimeni. Nici măcar Plenara din aprilie 1968, când au fost devoalate multe dintre crimele comise de Securitate, nu l-a afectat. I s-a reproşat un singur lucru: comportamentul dur pe care-l avusese faţă de propriii subordonaţi - se ştia că Patriciu nu ezita să aplice corecţii fizice umilitoate acelor angajaţi ce nu-i îndeplineau întocmai dispoziţiile.