monitorulcj.ro Menu

Actualitate

Incursiune în istoria Clujului. De la grajduri la Inspectorat Şcolar. De ce aleea parcului din Piaţa Ştefan cel Mare este înclinată

De câte ori nu v-aţi plimbat prin parcul din spatele Teatrului Naţional şi nu aţi remarcat că aleea principală este înclinată? De câte ori nu aţi admirat clădirile impunătoare din zonă, Inspectoratul Şcolar, clădirile armatei sau Palatul de Justiţie? Puţini ştiu că în trecut zona era un mare grajd.

Vladimir Bogosavlievici, profesor de istorie la Colegiul Național „G. Barițiu”, a organizat sâmbătă un nou tur ghidat din seria „Re-descoperim Clujul”, de această dată în partea de est a Clujului istoric.

Turul a început în fața Bastionului Croitorilor.

“Era un punct de reper important pentru că această parte a Clujului era mai vulnerabilă. De ce? Pentru că aici nu existau graniţe naturale cum exista în nord şi în vest, mă refer la Someş, la Canalul Morii şi la mlaştinile care existau atunci. Majoritatea asediilor la care a fot supus Clujul veneau din partea de sud şi în general tunurile bombardau de pe dealul actualului Cimitir Central. Bătaia tunurilor în Evul Mediu, până în secolele XVI-XVII, era cam de 500 de metri, dar eficienţă aveau cam la 150-200 de metri. Sunt unele urme de ghiulele în unele locuri din Cluj, cel mai cunosc loc fiind Biserica Sfântul Mihail. Strada pe care este Bastionul Croitorilor, iniţial se chema strada Tainei, după strada Tainei i s-a mai spus strada Bethlen, acestui bastion i se mai spune şi Bastionul Bethlen şi la un moment dat din 1964 i s-a spus strada Făcliei. Nu arăta aşa cum arată acum. După 1990 devine strada Baba Novac. Forma pe care o vedem a Bastionului Croitorilor este o formă realizată în 1956-1957, clădirea a mai fost renovată în 2009, când a intrat în patrimoniul Primăriei”, a precizat profesorul Bogosavlievici.

Profesorul clujean a explicat clujenilor care l-au însoţit în tur diferenţa între turn şi bastion: “În general, pe la colţurile cetăţilor erau construite turnuri mult mai puternice pentru că erau mult mai expuse şi aceste turnuri întărite poartă numele de bastion. În general, ele sunt pe colţurile cetăţii. Tot cuvântul «bastion» reprezintă întăriturile sau fortăreţele făcute în secolele XVIII. Se pare că turnul a fost terminat în anul 1475 -1476. Această incintă a cetăţii noi a Clujul este realizată după 1405 când Sigismund de Luxemburg dă Clujului statutul de oraş liber regesc”.

De asemenea, profesorul a povestit că pe locul unde este acum aşezat Liceul de Coregrafie şi Artă Dramatică Octavian Stroia, acum 400-500 de ani, era o crâşmă numită La Făgădăul lui Matei. “Nu avea legătură cu Matei, moţii când veneau, aici poposeau. Acest făgădău a devenit la un moment dat Şcoala Generală nr.1”, a spus  Bogosavlievici.

Mergând mai departe către Piaţa Ştefan cel Mare, profesorul de la Bariţiu a povestit că în zonă “erau grajdurile, maşinile care atunci mergeau cu aprindere prin bici, adică trăsurile, caii”.

„Între 1900-1902, se construieşte special pentru învăţători şi pentru copiii învăţătorilor un loc în care să stea, gen cămin. Ca să faciliteze cadrelor didactice cazarea copiilor s-a construit această casă unde stăteau gratuit. La un moment dat, în cadrul Primului Război Mondial, a fost transformat în spital, iar aici a fost şi sediul Diviziei Secuieşti. În 1918 au fost nişte «frecuşuri» între Divizia Secuiască şi Garda Românească care avea sediul în Piaţa Unirii. Conflicte armate nu au fost, dar puteau să aibă loc. În perioada comunistă a fost sediul Institutului Economic, Facultatea de Ştiinţe Economice şi astăzi este şi sediul Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ)”, a mai spus acesta.

El a explicat că Piaţa Ştefan cel Mare este o zonă “în afara zidurilor”, zonă construită mai ales în secolul al XIX-lea.

“Iniţial, aici erau păşuni, i se mai spunea «piaţa de gâşte». Prima clădire care este construită aici, mă refer modernă, este astăzi cazarma armatei a 4-a română care s-a numit Cazarma Sfântu Gheorghe. Cazarma Sfântu Gheorghe făcută între 1836-1838. Acest parc (n.red. parcul din spatele Teatrului Naţional) este o rămăşiţă a vechiului Parc Elisabeta, era parcul care avea perimetrul între actuala clădire a ISJ şi partea de nord a Pieţei Avram Iancu. Acest parc a fost făcut la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1902 se construieşte Curtea de Apel şi Palatul de Justiţie. Aici erau grajdurile armatei. De la grajduri la Inspectorat. Fără nicio legătură, desigur. Pe terenul unde se află Teatrul Naţional era un depozit de lemn, depozit de cărbune. La un moment dat era şi piaţă de animale. De ce aleea parcului este înclinată? Austro-ungarii au lăsat terenul viran şi cum s-au făcut urmele, aşa s-au făcut aleile. Aşa se explică de ce aleea este înclinată dintr-un colţ în celălat. Ulterior, se va dezvolta piaţa cealaltă care astăzi se numeşte Avram Iancu. Piaţa Avram Iancu s-a mai numit Piaţa Cuza Vodă, s-a mai numit Piaţa Hitler, s-a mai numit şi Piaţa Malinovski, ulterior, Piaţa Victoriei, iar din 1993 se numeşte Piaţa Avram Iancu”, a explicat Bogosavlievici.