monitorulcj.ro Menu

Actualitate

Tânărul care vede jocurile ca pe o artă. Limita dintre pasiune și obsesie

“Toți suntem gameri într-un fel sau altul”, susţine un pasionat de jocuri.

Cosmin Chitilă are 27 de ani, a terminat Jurnalismul, linia engleză la FSPAC din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, și-a scris licența despre jocurile pe calculator și povesteşte ce înseamnă iubirea pentru jocurile pe calculator.

Gaming-ul este o activitate pe care o practicăm cu toții într-o oarecare măsură, deoarece jocurile sunt toate de la șeptică până la League of Legends, iar termenul de gamer a ajuns să fie relativ datorită faptului că a devenit atât de folosit.

”E ca și cum ai spune că cineva este TV-er fiindcă se uită la televizor. Ei bine, toată lumea se uită la televizor, mai mult sau mai puțin. În ziua de azi mai toată lumea se joacă un joc sau altul. Facebook-ul cred că a făcut lucrul acesta posibil”, spune Cosmin.

Fiindcă gaming-ul este un mediu relativ nou, nu există definiții concrete încă, însă Cosmin consideră că oamenii pot fi repartizați pe diferite categorii, în funcție de jocurile pe care le preferă.

”Ai un om care preferă jocuri care pot fi găsite și în realitate, o simulare, cum ar fi sudoku sau puzzle-uri care sunt mai convenabile căci sunt pe mediumul calculatorului deoarece totul e ușor, nu ai nevoie nici de pix nici de foaie. Imediat începi un joc nou când ai terminat un puzzle sau un sudoku. Pe aceștia i-am putea numi casual gameri. Mai sunt oamenii care preferă jocurile de pe Facebook cum ar fi Candy Crush sau tot felul de jocuri de colectat. Apoi sunt oamenii care merg pe jocuri mai complexe, pentru arta gaming-ului”, explică tânărul.

Există desigur partea de joc în care se investește mult timp fiindcă sunt mai complexe. Dacă ar fi să luam ca și exemplu Age of Empires, un joc de strategie, nu oricine care pune mâna pe mouse pentru prima dată poate spune că și-a dat seama deja care este logica, de ce strategie este nevoie.

”Și la Sudoku trebuie să înveți, însă acolo totul e intuitiv. Și pe lângă asta este povestea, care face parte din ceea ce numesc artă”, continută Cosmin.

Jocurile ca artă

Cosmin vede în jocuri o artă, iar ”jucatul” propriu-zis, gaming-ul, reprezintă aprecierea și interacțiunea cu acea artă.

”Jocurile sunt o artă, iar gaming-ul reprezintă aprecierea artei, interacțiunea cu arta. Jocurile au ceva în plus față de filme, fiindcă pe lângă că le poți privi, poți să și interacționezi cu ele, mai ales că unele te lasă să îți faci propria ta poveste”, explică gamerul.

Tânărul și-a scris licența despre jocurile pe calculator și a descoperit două laturi ale gaming-ului, una subiectivă și una obiectivă. Așa cum la un film există partea tehnică, acea care vizează tehnicile de filmare, există și coloana sonoră care poate să fie sau să nu fie apreciată de public.

”La fel e și în ceea ce privește jocurile. Ai game-play-ul, jocul este optimizat bine, asta ține de partea tehnologică, obiectivă, iar restul este partea de artă: ce fel de bunuri au folosit, ce muzică au folosit etc”, spune tânărul.

Gaming-ul înseamnă comunitate

Lui Cosmin îi place să alterneze jocurile. Nu poate spune că are un joc preferat, fiindcă el se joacă pentru canalul său de Youtube și astfel încearcă să balanseze diverse jocuri pentru audiență. El îi inițiază pe cei care îi urmăresc canalul în anumite jocuri, să vadă dacă acestea își merită banii.

Starcraft I și Heroes III au fost jocurile care l-au făcut să se îndrăgostească de gaming, dar comunitatea a fost cea care l-a determinat să continue pe acest drum.

”Nu contează atât de mult jocul, cât contează comunitatea. Când eram mici mergeam la o sală de jocuri, fiindcă majoritatea dintre noi nu aveam calculatoare performante. Puteai pune cel mult un joc pe ele. De internet nici nu putea fi vorba. Era doar o sală de jocuri cu calculatoare legate în rețea. Țin minte că era 6 lei în bani noi să stăm de seara de la zece până a doua zi dimineață la opt. Acolo erau oameni care te învățau cum să te joci, te provocau, te ajutau. Ne jucam uneori câte trei nopți ca să terminăm un joc”, explică gamerul.

Limita între pasiune și obsesie

Cosmin este de părere că există un sâmbure de adevăr în afirmația ”calculatorul face rău” deoarece există o anumită dendință spre dependență, însă nu o vede ca și pe o problemă mai gravă decât cea a țigărilor sau a alcoolului. Mass-media este singura vinovată pentru reclama proastă pe care o au jocurile, fiindcă au mediatizat greșit problematica tinerilor care au mers la școală și și-au împușcat colegii. Ba mai mult, vede în jocuri o modalitate bună de dezvoltare.

”Găsești o dependență pentru orice formă de entertainment. Fumezi fiindcă te simți bine, te joci fiindcă te simți bine. Eu nu aș da vina pe tehnologie, pe calculator sau pe jocuri pentru anumite comportamente exagerate. Oamenii ar trebui să se adapteze, educația ar trebui bine-stabilită. E bine să citești cărți fiindcă te dezvoltă. Dar te dezvolți și dacă te uiți la filme și dacă te joci, iar părinții ar trebui să se implice, să se intereseze ce jocuri ajută la dezvoltarea copilului. Pe mine m-au dezvoltat jocurile care au componentă matematică, m-au ajutat să gândesc mai logic. Am învățat să văd cu colțul ochiului, să estimez, să iau decizii rapide”, spune tânărul.