monitorulcj.ro Menu

Actualitate

Profesoara care se hrănește cu zâmbete

Daciana Loi este profesoară de Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiei (TIC) în cadrul Liceului Teoretic ”Octavian Goga” din Huedin și în timpul liber se hrănește cu priviri, zâmbete și îmbrățișări. Pe toate le primește de la copiii fără posibilități pe care îi ajută.

Daciana si gemenii

În urmă cu patru ani, Daciana a văzut că o prietenă face tot felul de campanii umanitare și a vrut și ea să ajute. Astfel a aflat despre o femeie din București care era asistent maternal și avea în grijă patru copii luați de la centrele de plasament și s-a mobilizat să strângă câte ceva pentru ei.

”Prietena mea a pus anunț cerând ajutor pentru acei copilași și atunci am zis că vreau să fac ceva. Am venit la școală și am discutat cu copiii care au fost foarte receptivi la propunerea mea. Am fost surprinsă să vad câtă lume s-a adunat să ajute: copii, colegi. Am ajuns ca în cabinetul de informatică să fie plin de alimente, jucării, hăinuțe, rechizite. Așa că pentru o singură familie, pentru patru copiii erau prea multe. Am sunat-o pe doamna respectivă și am întrebat-o dacă are ce face cu atâtea lucruri. Doamna le cunoștea pe toate asistentele maternale și a putut să le dea și lor. Am trimis atunci patru cutii de carton mari, din alea pentru frigidere, pline cu tot de la alimente până la jucării” a explicat Daciana.

Campanii realizate cu ajutorul Facebook-ului

După prima experiență a început să caute tot mai mult, să ajute tot mai mult și din ce în ce mai multă lume s-a oferit să o ajute în cauza pentru care luptă. Acum este suficient să audă că cineva are nevoie.

”Următoarele campanii le-am făcut cu ajutorul Facebook-ului. Prin intermediul lui am descoperit oameni extraordinari care, deși nu mă cunoșteau, nu m-au văzut în viața lor, mi-au trimis pachete. De aceea fac poze, pun pe Facebook pentru ca ei să vadă că lucrurile pe care mi le trimit ajung unde trebuie” a spus profesoara.

Daciana nu adună bani, doar alimente, haine, rechizite, jucării. Se axează în special pe copiii sărmani. Se ferește să strângă bani. Îi roagă pe cei care vor să ajute să facă pachete.

Ajutorul a venit din toate părțile

În urmă cu un an, Daciana a vorbit cu mediatorul școlar de la  Școala Gimnazială ”Traian Dârjan” care a întocmit o listă de 104 copii care nu aveau posibilități și pentru care, un ajutor, oricât de mic, ar fi ajutat să treacă mai ușor peste iarnă.

” În total erau 104 copii. Am făcut strigare în școală apoi pe Facebook și am făcut în total 110 saci de alimente, 110 saci de haine și 110 pachețele de Moș Nicolae cu fructe și dulciuri. Cred că lumea are teamă. Deja când spui Pata Rât oamenii bat în retragere. Eu nu m-am ferit. Am fost cu mașina până la groapa de gunoi. Când am ajuns acolo am început să plâng. Nu am știut ce este acolo. Nu am văzut asemenea condiții în viața mea” a povestit Daciana.

Odată începute campaniile, oameni buni la suflet au început să apară, atât dintre apropiații ei, cât și dintre oamenii de pe rețelele de socializare. A fost contactată și de foști elevi atât din țară, cât și din străinătate, care au aflat de cauza ei și au dorit neapărat să ajute.

”Așa un fost elev căruia i-am fost dirigintă a tăiat un vițel și ne-a dat toată carnea să ducem la familiile care aveau nevoie. Așadar ne-am dus la o familie care locuia undeva pe lângă fostul depozit de film din Cluj. Pe drum am primit un mesaj cu un articol dintr-un ziar unde era descrisă situația unei familii din Dâmbul Rotund și fiindcă mai aveam produse la noi, am sunat să întrebăm dacă mai au nevoie de ceva. Nu a știut cum să ne mulțumească, a început să plângă la telefon, fiindcă nu îl mai contactase nimeni până atunci” a spus profesoara.

Copiii își doreau foarte mult un brad, așa că Daciana, împreună cu ajutoarele ei, a făcut acest vis posibil. Ajungând în Dâmbul Rotund, a văzut condițiile în care locuiau și le-a aflat povestea. Mama suferea de cancer ovarian, tatăl este cardiac și are nevoie de operație, însă nu o poate face din motive financiare, iar Marcel, băiatul are un handicap mental de gradul patru. Familia mai are o fetiță, pe Mihaela care nu are probleme și, după spusele Dacianei, este superbă.

”Mi-a zis că cel mai mult copiii își doresc un brad. Era decembrie, deja într-o zonă rezidențială din Dâmbul Rotund oamenii și-au pus pe case beculețe de Crăciun, aveau brazi împodobiți în curte. Familia stătea undeva pe o stradă lăturalnică într-o cămăruță improvizată. Era noapte deja, dar am mers în zona gării să luăm brad, luminițe, globuri, tot ce era nevoie. Le-am luat și un sac de cartofi, de care s-au bucurat cel mai mult. Era o bucurie în ochii lor când ne-au văzut... cred că în viața lor nu a venit Moșu vreodată la ei” a povestit femeia.

Dependența de îmbrățișări

Acum o lună, profesoara de TIC a început o campanie pentru 13 copii, care încă de anul trecut sunt în grija ei permanentă. Merge periodic la ei, nu doar de sărbători, fiindcă din punctul ei de vedere trebuie să fim buni tot timpul.

”Munca e mare. Faza cea mai ușoară este cea de colectare. Apoi sortare, repartizare pe vârste, pe familii, făcut pachete, făcut cumpărături, drumul... mă trezesc dimineața la 4 și fac pachete. Sunt dependentă de privirile lor, de zâmbetele lor, de îmbrățisările lor. Îmi dau lacrimile când îi văd atât de fericiți” explică Daciana.

Astfel, în grija ei sunt doi frați gemeni cu Sindromul Down pe care îi crește o mamă de una singură, care plătește chirie, logoped săptămânal, psiholog. Pentru Daciana, ea este un exemplu de mamă perfectă. Pe lângă ei mai sunt cinci băieți din Curtuiușul Dejului, cei doi copii din Dâmbul Rotund, doi copii care locuiesc în centrul Clujului și recent, în ”familia” ei a apărut și Denisa, o fetiță care acum urmează clasa pregătitoare.

”Am vorbit cu învățătoarea care mi-a zis ca Denisa niciodată nu a lipsit de la școală, este foarte curată, foarte conștiincioasă, îngrijită. Mama ei are probleme mentale, dar are foarte mare grijă de copii. Unde locuiesc ei e o străduță lăturalnică plină de noroi și ca să nu ajungă murdară la școală, până ajung la șosea unde nu este noroi, mama ei o duce în brațe. Dar o trezește dimineața la 5 să o spele, să o îmbrace, să-i facă părul. O aduce în fiecare dimineață și la prânz vine după ea. Am noroc că am câțiva oameni care mă ajută constant: Ioana Moldovan din Cluj, Cristian Abrudan, un tânăr care în loc să meargă prin cluburi și să piardă vremea, vine și umblă pe dealuri și prin noroaie și Georgiana Sălăjan. Suntem noi patru”, povestește Daciana.

Momentan, cei patru sunt în plină campanie, colectează pentru cei treisprezece copii. În data de 10 decembrie este ultima colectare, urmând ca în datele de 12 și 13 să meargă la cumpărături, să facă pachete și să le distribuie. Daciana luptă pentru acești copii care au devenit o parte din ea, iar orice ajutor, oricât de mic este bine-venit.