monitorulcj.ro Menu

Actualitate

Dumitru Pelican: De la microfonul din faţa radioului, la microfonul din faţa Senatului

Dumitru Pelican fost crainic sportiv la Radioteleviziunea Română, astăzi este senator în grupul parlamentar liberal conservator.

Reporter: În primul rând aş vrea să vă întreb cum decurge o zi din viaţa dumneavoastră.

Dumitru Pelican: O zi din viata mea se derulază, în linii mari cam la fel, adică trezirea pe la 8 dimineaţa, mers în Parlament, comisii, birouri permanente şi după ora 17 când se termină programul din Senat, alte întâlniri, fie la partid, fie la biroul parlamentar de circumscripţie, te apucă seara 21-22, iar apoi drumul spre casă! Rar ne mai rămâne timp pentru o ieşire la restaurant, la o pizza, dar încercăm totuşi să ne facem timp şi pentru aceste lucruri omeneşti.

Reporter: Îmi puteţi spune de când a început pasiunea pentru sport şi dacă aţi avut vreun idol în acest domeniu?

Dumitru Pelican: Pasiunea pentru sport o am încă din anii copilăriei, erau acele partide încinse de fotbal între clase, aveam idoli din fotbalul autohton şi cel internaţional, dar nu numai din fotbal! Iubeam tenisul de câmp, handbalul, gimnastica, apăruse şi un alt mare campion pe lângă Ilie Năstase, Ivan Pataichin, mai târziu, prin clasa a 4-a mergeam la multe meciuri de pe stadionul 23 August (actuala Naţional Arena) cu tatăl meu şi el mare iubitor de fotbal, dinamovist 100%. Evident, şi eu m-am născut tot dinamovist şi iată tot dinamovist am rămas în ciuda faptului că echipa mea de suflet trece printr-o perioadă grea.

Reporter: Când aţi ajuns să lucraţi la radio şi cum aţi reuşit să pătrundeţi în acea lume?

Dumitru Pelican: La Radio, am ajuns în primul an în care eram la Facultatea  de Biologie-Universitatea  din Bucureşti în anul 1977. Am văzut un anunţ, redactia actualităţi căuta doi colaboratori, m-am înscris, am dat nişte teste, cunoştinţe gramaticale, debit verbal la minut, coerenţă în exprimare, cultură generală şi am obţinut examenul, am fost destui înscrişi, peste 35 de persoane. Am devenit astfel colaborator permanent la redacţia actualităţi. Am devenit şi crainic, am obţinut vorbire liberă pe post, la o vârstă de 19 ani, am fost cel mai tânăr crainic cu vorbire liberă din istoria Radiofuziunii Române. Radioul este instituţia pe care o voi iubi şi o voi respecta toată viaţa! M-a format, mi-a îndrumat paşii, am văzut o lume întreagă la o vârstă fragedă, într-un cuvânt, îi datorez Radioului foarte multe!

Reporter: Ce vă place mai mult, sportul sau politica şi de ce?

Dumitru Pelican: E greu să facem o astfel de delimitare, sportul rămâne o altă lume puţin mai curată, mai demnă, deşi, în ultimul timp nu mai este chiar aşa. Politica e altceva, e dură, e multă mafie, e plină de interese, sunt grupuri, grupuleţe, e o lume în care mărturisesc, te adaptezi greu. Şi dacă eşti un om curat, demn, fără mafie în spate, un om care gândeşte liber, şi spune lucrurilor pe nume, aşa cum mă consider că sunt, atunci, te intrebi, de multe ori, ce cauţi tu în lumea asta? Primesc şi ameninţări cu moartea, mi s-au desfăcut şi prezoanele de la roţile din faţă numai ca să mă intimideze să tac, să nu mai dezvălui nimic. Poate fi un domeniu plăcut? Asta e politica, dar mergem înainte, m-au ales peste 49.000 de oameni, sunt unul dintre senatorii României cu cele mai multe voturi, aşa că merg înainte, îi reprezint pe oameni, sunt alături de ei!

Reporter: La ce meci aţi realizat prima transmisie radiofonică şi ce-aţi simţit în acel moment?

Dumitru Pelican: Din câte mi-aduc aminte era meciul  Dinamo-Petrolul, pe stadionul din Şoseaua Ştefan cel Mare, iar la debut mi-a fost alături maestrul Ion Ghiţulesc, un profesionist adevărat cu o voce de radio admirabilă! Culmea, n-am avut emoţii!

Reporter: Cum v-aţi simţit ca şi crainic în perioada aceea?

Dumitru Pelican: Ce sa zic, era frumos, emisiunea avea grad de audienţă imens, era cum vă spuneam cea mai cunoscută şi îndrăgită emisiune, oamenii ne cunoşteau după voce, sentimentul trăit era unul de bucurie că esti pe placul oamenilor, recunosc, fără falsă modestie, m-am simţit bine, călătoream mult, alergai pe toate continentele de pe glob, nu era puţin lucru pentru vremurile de atunci! A fost o perioadă frumoasă.

Reporter: Aţi avut momente radiofonice pe care nu aţi vrut să le transmiteţi?

Dumitru Pelican: Sigur că da, nu-ţi făcea plăcere să transmiţi un meci din campionatul intern care ştiai că e dinainte câştigat de echipa x sau y, au fost multe asemenea meciuri, cenzura de presă era puternică, nu puteai să spui că meciul e aranjat, era o stare de disconfort, trebuie să recunoaştem şi aceste momente trăite până în decembrie 1989!

Reporter: Cum vedeţi performanţa fotbalului de astăzi faţă de performanţa de atunci?

Dumitru Pelican: Erau alte vremuri, fotbalul s-a schimbat şi el, odată cu scurgerea anilor, atunci fotbalul nu se juca pe bani mulţi ca acum, astăzi el a devenit o adevărată industrie, e mai mult decât un sport în sine, e o afacere deja. De asemenea, fotbaliştii nu puteau pleca afară, au fost doar câteva excepţii, s-au obţinut performanţe şi atunci: calificarea echipei naţionale la CM din Mexic-1970, Steaua a câştigat Cupa Campionilor în mai 1986, Naţionala s-a calificat la turneul final EURO-1984, iar Universitatea Craiova şi Dinamo Bucureşti au ajuns până în semifinalele Cupei UEFA, respectiv Cupa Cupelor! În noiembrie 1989, Naţionala a învins Danemarca cu 3-1 şi s-a calificat la turneul final al campionatului mondial din iunie 1990 din Italia. După revoluţie au fost alte performanţe notabile, cea mai mare echipa noastră a jucat sferturi de finală la CM din SUA, Steaua a ajuns în semifinalele UEFA, precum şi alte calificări ale echipei naţionale la Mondiale şi Europene. E foarte greu să faci o comparaţie ţinând cont că au fost vremuri diferite, condiţii diferite! Oricum, sunt succese ale fotbalului românesc care vor rămâne în cartea recordurilor, mai mari sau mai mici!

Reporter: Cum vă simţiţi să comentaţi  şi să criticaţi activitatea coruptă a altora în direct?

Dumitru Pelican: Mi-e greu uneori, recunosc, dar sunt un aromân demn care nu suportă minciuna, detest furturile incomensurabile care au fost şi mai sunt şi am luat mereu atitudine! Am primit ameninţări cu moartea sa mă facă să tac, să-mi fie frica! Nici vorbă să mă opresc, am continuat şi voi merge până la capăt, aşa nu se mai poate, trebuie să reconstruim normalitatea, să curăţăm clasa politică, e mizerie mare! Iată, acum este momentul notei de plată,nu va scăpa nimeni!

Reporter: O mulţime de români o duc foarte greu, în schimb, de cealaltă latură, sunt cei care trăiesc foarte bine. De unde credeţi că vine această diferenţă?

Dumitru Pelican: Din păcate, la noi n-a functionat principiul economiei de piaţă, dimpotrivă a fost capitalismul de cumetrie, de grupuri de interese, s-a furat tot, s-a ruinat tot, oamenii şi-au pierdut locurile de muncă, numărul românilor sărăci a crescut mult, sărăcia e mare, mulţi au plecat afară să muncească, aici nu-şi mai găseau nimic! Unii în schimb au acumulat averi imense, majoritatea prin furt, prin afaceri cu statul! România este cea mai coruptă ţară din UE, acum însă vine curent bun, de curăţenie generală, este momentul adevărului, se pune nota de plată pe masă! De urmărit, va fi Jihad!

Reporter: Ce credeţi că ar trebui făcut pentru ca România să se dezvolte într-un mod favorabil?

Dumitru Pelican: E  greu de răspuns în câteva fraze. Dacă această acţiune de luptă împotriva corupţiei va birui, cu siguranţă, lucrurile se vor aşterne, se vor limpezi! Se va fura mai puţin, vor fi alte priorităţi, vor fi mai mulţi bani pentru investiţii, pentru turism, pentru drumuri, acestea vor genera alte locuri de muncă. Pe verticală şi pe orizontală, vom începe să ne revenim, vor fi bani şi pentru sănătate, învăţământ şi pensii! Sper să mergem pe acest drum al rebrenduirii clasei politice, al luptei împotriva corupţiei, principalul flagel al acestor 25 de ani, de interminabilă tranziţie spre economia de piaţă!

Interviu realizat de Oana Stănuşi, studentă la Jurnalism, FSPAC-UBB, anul II