monitorulcj.ro Menu

Actualitate

EXCLUSIV Primul comandant al contingentului românesc în Irak: „Războiul produce dezastru total cu consecinţe dintre cele mai cumplite” – GALERIE FOTO

Primul comandant al contingentului românesc care a călcat în Iraq este colonelul Petru Pah. El a condus Batalionul 811 Infanterie „Dragonii Transilvani” din Dej în misiunea „Antica Babilonia” din Irak, începând cu data de 17 iulie 2003, fiind prima misiune la care a participat.

Colonelul Pah într-o misiune de scotocire

Ajuns în Irak, colonelul Petru Pah a fost dislocat la 5 km sud-vest de orașul Nassyria, în sudul Irakului, în apropierea templului Ziggurat at Ur, care se restabilea în urma grelelor lupte ca urmare a unei îndârjite rezistenţe irakiene în faţa forţelor coaliţiei. „Baza militară era în proces de amenajare, noi fiind parte a acestei activităţi. La ajungerea în zona de responsabilitate a batalionului, în afară de un oraş distrus parţial de război şi un teren arid, prăfos şi neprimitor din preajma lui, nu mai era altceva”, a spus colonelul Petru Pah.

Mulți militari care au fost în teatrele de război aud „liniștea ce se lasă după furtună”. Aceiași liniște era și în Irak în momentul în care au ajuns militarii români după ce forțele fidele ale lui Saddam Hussein au fost atacate de forțele occidentale. „Există o anumită linişte ce se lasă după furtună. La fel se întâmpla şi în vara lui 2003 în sudul Irakului. Războiul mistuise cu câteva zile înainte energiile acelor locuri, lăsându-ne nouă prilejul de a ne ridica, prin praful rămas, tabăra”, a spus Pah.

Primul comandament românesc plecat în Irak a trebuit să treacă prin mai multe etape pentru a se integra. După ce și-au construit baza militară, soldații comandaţi de colonelul Pah au început executarea misiunilor de pază şi securizare a unor puncte critice, cercetarea şi scotocirea unor raioane, toate în aria de responsabilitate primită, pentru a împiedica orice apariţie potenţială de instabilitate. Toate misiunile trebuiau să fie foarte atent îndeplinite pentru a nu da impresia unei forţe de ocupaţie pentru populaţia din zonă.  „În spaţiul public se vorbeşte puţin de efortul logistic considerabil pentru o misiune internaţională. Într-o astfel de situaţie, până la momentul declanşării acţiunilor propriu-zise, se derulează o serie de etape de susţinere şi de realizare a autosusţinerii logistice. De asemenea, am asigurat controlul zonei prin patrulare pe principalele căi de comunicaţii,  structura de intervenţie rapidă, însoţirea şi protecţia coloanelor logistice sau de personal”, a declarat Petru Pah.

„Aproape fiecare familie deţinea o armă”

Războiul neconvețional în care au luptat forțele occidentale împotriva rețelelor teroriste, dar și tensiunile acumulate în timp ale localnicilor au făcut dificilă fiecare misiune în care soldații au luptat.

„Reţelele de rezistenţă militară şi/ sau teroriste au avut nevoie de răgaz pentru constituire. Efectele configurării reţelelor teroriste irakiene cu sprijin intens Al Qaeda s-au făcut simţite la ceva vreme după sosirea noastră. De asemnea, prezenţa aripilor paramilitare şiite, a tendinţei acestora de a crea tensiuni, coroborat cu existenţa aproape în fiecare familie a cel puţin o armă păstra nivelul de ameninţare la cote ridicate. În orice caz, încercările repetate de atac asupra bazei militare  au fost o constantă a modului lor de acţiune. În plus, atacurile cu IED (improvised explosive device) asupra coloanelor militare ale partenerilor  din coaliţie au cunoscut atunci confirmarea ca practică curentă în războiul asimetric la care începeam să luăm parte. Noi românii nu am avut pierderi în astfel de incidente deşi am fost subiectul acestor metode de luptă împotriva noastră”, mai spune Petru Pah.

În timpul misiunilor pe care le-au avut de îndeplinit soldații români, conduşi de Petru Pah, au descoperit dispozitive explozive care puteau să-i omoare instantaneu. „Am avut patrule care au descoperit la timp dispozitivele explozive, elemente de muniţie neexplodată şi diferite categorii de armament. Am urmat procedurile specifice de distrugere sau predarea acestora membrilor coaliţiei. Important pentru noi a fost faptul că aceste materiale periculoase nu au produs efecul scontat asupra militarilor”, conchide colonelul.

Petru Pah nu a putut spune care a fost cea mai grea misiune pentru că „toate misiunile sunt grele”. În teatrele de război nu poți să lași niciodată garda jos și există o tensiune până ajung toți soldații în baza militară. „Când ai oameni expuşi, stai sub tensiune până când toţi s-au întors în bază. Faci analiză a ceea ce s-a desfăşurat în teren în ziua respectivă şi treci la planificarea unei noi misiuni. Nu este zi în care să laşi garda jos. Prima misiune executată într-o zonă de responsabilitate dintr-un teatru de operaţii sau ultima, cu o zi înaintea întoarcerii acasă, sunt la fel de periculoase”, explică Petru Pah.

Ce este războiul?

După ce a văzut ce este războiul colonelul Petru Pah a tras concluzia că „produce dezastru total cu consecinţe dintre cele mai cumplite”. „Războiul este un conflict militar pe care nimeni nu şi-l doreşte, dar cei care îl provoacă vor să-şi atingă anumite scopuri. Produce dezastru total cu consecinţe dintre cele mai cumplite. Învinşi sau învingători, consecinţele finale sunt practic aceleaşi. Militarii mor dar, din nefericire, pier şi civili care nu au altă vină decât că s-au aflat în locul nepotrivit la o oră nepotrivită. Au fost victime în rândul aliaţilor noştri, dar au fost şi mai multe victime în rândul civililor; ambele produse de reţelele insurgente”, a detaliat colonelul Petru Pah, când a fost întrebat ce este războiul.

„Militarii români au avut parte de o primire mai specială a localnicilor din Irak, probabil, din firea pozitivă pe care soldații români o aveau în relațiile cu ei”, susține Petru Pah.

„S-a vorbit mult despre sensibilitatea cu care noi, militarii români, în diverse teatre de operaţii, am fost primiţi de comunităţile din ţările gazdă. Este foarte adevărat. Militarii Batalionului 811 Infanterie pot confirma acest lucru. Probabil am avut un fel de a fi mai pozitiv şi nedisimulat în relaţia cu comunitatea mai puţin norocoasă care a vrut, n-a vrut, a trebuit să ne primească, o relaţie mai presus de o posibilă regie organizaţională militară, care ne-a făcut mai acceptaţi în acea zonă. De altfel, aproximativ 20% din cele peste 1700 de misiuni executate de militarii noştri au fost din domeniul cooperării civili-militari (CIMIC). În cele şase luni în teatrul de operaţii Irak, putem spune că detaşamentul românesc a fost implicat în numeroase proiecte de reabilitare de şcoli, sedii ale consiliilor locale, drumuri şi poduri, canale de scurgere şi aprovizionare cu apă, pompe şi purificatoare de apă, aparatură medicală”, a mai spus Pah.

Sacrificiile soldaților români pentru copii irakienilor

Colonelul și-a adus aminte de un moment emoționant și a povestit ce fel de sacrificii făceau soldații români pentru copii irakienilor. „Ceea ce a cântărit foarte mult în relaţia militarilor români cu populaţia irakiană din aria noastră de responsabilitate au fost sticlele de apă, dulciurile şi fructele pe care militarii români le dădeau din drepturile lor de hrană copiilor întâlniţi pe itinerariile de patrulare”, rememorează Petru Pah.

Fiind comandatul soldaților, a înțeles perfect mecanismele care îi motivează pe soldați șă-și mențină psihicul tare și să fie luptători adevărați. „Încrederea în ceea ce face, încrederea că misiunea lui este importantă pentru aceia pentru care luptă şi pentru care e dispus să-şi pună viaţa în primejdie”, a spus colonelul. Pe lângă cele enumerate mai sus contează și „încrederea în comandant, camarazi, caracteristicile armamentului din dotare, încrederea că venitul îi asigură stabilitatea financiară, lui şi familiei sale, şi mai putem identifica şi altele”, mai spune militarul.

Cum îți dai seama că ți-ai încheiat misiunea cu bine

Fiecare soldat știe că și-a îndeplinit misiunea când se întâlnește cu familia, acesta fiind și deznodământul fiecărei misiuni. „Cel mai frumos moment al unei misiuni este finalul acesteia, întâlnirea cu familia. Sunt emoţii greu de descris în cuvinte. Încărcătura emoţională acasă este, cred, mai mare pentru cei care rămân şi te aşteaptă. Un militar în teatru, deşi este într-un mediu periculos, este prins în mrejele activităţilor, simte mai raţional mediul în care se găseşte, permanent fiind ancorat în multitudinea de activităţi specifice, bine încadrate în timp”, explică colonelul Petru Pah.

Să renunțe? Nici vorbă de așa ceva!

În timpul misiunii din Irak spune că nu i-a intrat în niciun moment în cap gândul să renunțe la „cariera armelor”, dar în același timp are și un sfat pentru tinerii care vor să înceapă o carieră militară. „Nu. Niciodată. Dacă vrei să urmezi cariera armelor, dar nu eşti chiar atât de sigur, renunţă din start. Nu te chinui. Din momentul în care iei o anumită decizie nu mai este cale de întors. Nici nu a intrat în discuţie o astfel de trăire. Pentru mine lucrurile au fost clare: să ne îndeplinim misiunea şi să ne întoarcem cu toţii acasă. Din păcate, într-o misiune ca acelea în care am fost noi, viaţa nu ţine doar de pregătirea profesională şi determinare. În acest sens, am fost un comandant norocos”, declară colonelul Petru Pah.

L-am întrebat pe colonelul Pah dacă s-a gândit în momentul în care a intrat în Armată că o să meargă în război. „La întrebarea aceasta vă răspund întrebându-vă retoric: când îi dau arma unui soldat zicându-i că misiunea lui este să nimicească un inamic din armata adversă, credeţi că-l trimit să cumpere flori?”, a concluzionat Pah.

Cine este Petru Pah?

Petru Pah a absolvit în anul 1987 Școala militară de ofițeri activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, iar în anul 1998 a finalizat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare din Bucureşti. Colonelul Petru Pah este locţiitor al şefului de stat major pentru operaţii la Divizia 4 Infanterie „Gemina” și este primul comandant român care a luptat în Irak. După ce s-a întors din Irak el și-a obținut teza de doctorat în care și-a susținut ideile învățate în război.