monitorulcj.ro Menu

Actualitate

Povestea singurului atelier din Cluj unde se confecționează hârtie cu tehnologia din Evul Mediu

O căsuță bătrânească de pe strada Paris adăpostește în subsolul ei un atelier parcă desprins dintr-un tablou pictat în Evul Mediu. Câţiva tineri meșteșugari muncesc ca să învie o meserie uitată: fabricarea manuală a hârtiei.

Fabrica de hartie

Câteva trepte din lemn “teleportează” vizitatorii într-o lume în care încă se mai folosesc prese, ciubări și site din secolul XVI. Într-un subsol cam de 30 de metri pătraţi, doi tineri îmbrăcați în salopete și încălțați cu cizme de cauciuc robotesc de zor. Încăperea e luminată de soarele care coboară pe treptele de lemn și două beculețe timide, care atârnă din tavan. Sprijinit de peretele din dreapta scării este un ciubăr cât un dulăpior de dormitor, plin cu apă și acoperit cu o sită dreptunghiulară. La picioarele scării este o presă din metal, unde se „stoarce” toată apa din colile de hârtie, proaspăt scoase din sită. În stânga treptelor de lemn este un mic depozit cu câteva etajere, pe care este ordonată celuloza presată și bucăți de pâslă.

Cum se face hârtia de mână?

Tinerii meșteșugari sunt studenți la Arte și au învățat secretul meșteșugului de la un serigraf, Ágostan István. Hârtia se face din celuloză presată, rășină de brad și sulfat de sodiu.  Componentele sunt amestecate într-un ciubăr cu apă, până când celuloza se desprinde în mici fibre. Cu o sită din lemn și metal, un meșteșugar scoate din apă bucățele mici albe, care se încheagă într-o coală. Sita trebuie ținută drept, fiindcă altfel iese strâmbă coala. Mai multe coli sunt așezate între foițe de celuloză presată și pâslă și așezate cu grijă pe presă. Unul dintre meșteșugari ridică un capac greu din metal și îl pune peste stratul de material. Presa scoate apoi apa dintre straturi. Pe podea e mereu ud, fiindcă acolo se scurge apa. După ce se stoarce apa, straturile de materiale sunt puse cu grijă pe un blat de lemn drept, de pe care se scot foile de hârtie dintre bucățile de celuloză presată și pâslă. Colile de hârtie se duc apoi într-o cameră de la mezaninul casei, unde sunt puse la uscat, pe sfori, prinse de cleme.

Cei doi tineri reușesc să facă cam 200 de coli/zi și în încă 24 de ore se usucă foile, care se transformă în invitații de nuntă, cărți de vizită, tablouri, hărți și alte articole care aduc puțin din atmosfera Evului Mediu în prezent.

Materia primă se găseşte tot mai greu

Managerul atelierului povestește că materia primă se obține din ce în ce mai greu. „Celuloza, meteria primă o luăm de la fabricile de hârtie. Acum tot mai greu le găsim. Când am început afacerea era chiar aici la Dej o fabrică de celuloză foarte bună, dar au închis-o pentru că polua aerul cu gazele acelea toxice, cum foloseau sodă caustică și tehnologia era veche. E greu acum să facem rost de celuloză pentru că fabricile de hârtie produc celuloză în cantități industriale și noi avem nevoie numai de două-trei baloturi pe an, așa că nu prea stau de vorbă cu noi. Sunt unii care te înțeleg și te ajută, dar depinde cum negociezi. Rășina de brad o avem de la început, dar deja este pe terminate, trebuie să mai facem rost. Singurul furnizor de rășină este din Turcia și nouă ne trebuie tot așa numai doi saci de 25 de kg și nu știu dacă vor să se încurce cu noi. I-am contactat deja de vreo două ori, dar nu mi-au răspuns până acum. Primim rășina sub formă de praf”, explică Ágostan István.

De la artă la afacere: cum s-a deschis atelierul de hârtie manuală

Micul atelier a fost fondat în 2006 ca o mică afacere între trei prieteni: Bánffy Béla,Ágoston István și Laci Matyas. Bánffy Béla este managerul unei agenții de voiaj și voia la un moment dat să trimită niște plicuri personalizate. Întâmplarea a făcut ca Ágoston István să dea peste o bucățică de hârtie fabricată manual. După ceva timp, cei doi au dat de Laci Matyas, „magicianul” care transformă un pic de celuloză, rășină de brad și substanțe chimice în hârtie.

Laci Matyas a fost student la Universitatea de Artă și Design acum 20 de ani. El a învățat singur cum se face hârtia manual și a profesat meșteșugul de pe atunci. La scurt timp, învățăcelul a devenit mentor și a putut să dea mai departe meșteșugul. „El este grafician, a terminat facultatea aici la Cluj și cred că este printre primii care a făcut hârtie manuală. Întotdeauna era problemă cu hârtia în facultate și atunci a încercat Laci să facă hârtie. Așa a început el cu meșteșugul ăsta acum vreo 20 de ani. În Cluj, din câte știu, suntem singurii pe piață care facem asta. Mai sunt câțiva în țară, dar majoritatea au învățat de la Laci, inclusiv cei de la Muzeul Țăranului Român din București, mai este un tip în Târgu Mureș, Cezar Buliga, care tot de la el a învățat”, povestește Ágostan István. 

Din trei, a rămas unul

La scurt timp după deschiderea atelierului, Laci Matyas s-a retras din afacere pentru că voia să se dedice artei complet. Bánffy Béla a trebuit să facă rost de alte utilaje, pentru că Laci Matyas s-a retras cu tot cu aparatura. Cei doi parteneri rămași au cumpărat presele din Germania și Elveția.

„Acum am rămas eu să mă ocup de atelier, pentru că Béla are agenția lui, Laci a renunțat de mult, iar când mai avem mai mult de lucru apelăm la studenții de la Arte. Cei mai mulți vin din anul I, fiindcă ei învață despre cum se face hârtia, dar nu știu exact cum se face și atunci vin aici și învață”, povestește Ágostan István.

Atelierul s-a dezvoltat în timp într-un business adevărat care reușește să aducă un pic din atmosfera Evului Mediu în prezent. Produsele din hârtie manuală ajung din micuțul subsol de pe strada Paris în fața cumpărătorilor prin librării, magazine hand-made sau târguri și festivaluri medievale.

Reportaj scris de Cristina UNGUREAN – student masterand Jurnalism, FSPAC – UBB, anul I