Actualitate

EXCLUSIV: Cârciuma Dracului, ispită pentru clujeni

V-aţi întrebat vreodată cum se distrau, ce beau şi ce mâncau clujenii în urmă cu 300 de ani? Sau câte cârciumi erau în Clujul acelor vremuri şi în locul căror clădiri de astăzi? Monitorul de Cluj vă prezintă două reportaje despre cârciumile anilor 1700 - 1800 din Cluj.

Monitorulcj.ro vă prezintă un reportaj plin de culoare despre cârciumile secolelor XVI, XVII şi XVIII. În Cârciuma lui Bogdanffy se petreceau multe aventuri, într-una fiind implicat chiar Avram Iancu, în Cârciuma Dracului chefuiau studenţii, iar într-o cârciumă de pe actuala stradă I.C. Brătianu se jucau deopotrivă dansuri româneşti şi maghiare. Dansul a fost şi cauza unor bătăi interetnice.    

Puţină lume ştie de existenţa Turnului Pielarilor, cunoscut şi sub numele de Bastionul Pantofarilor sau Păpucarilor care este bine ascuns într-o curte de pe strada Avram Iancu nr. 1. Cel mai probabil şi mai puţini sunt cei care ştiu că în acel turn, în urmă cu mai bine de 200 de ani, în 1814, un armean bogat din Gherla, pe nume Bogdanffy, a luat bastionul în arendă şi l-a transformat într-o cârciumă unde petreceau toţi studenţii din Cluj. Familia cârciumarului Bogdanffy mai există şi astăzi.

Istoricul Vasile Lechinţan povesteşte că studenţii români şi maghiari mergeau de cele mai multe ori la cârciumă, pe ascuns, fără ştirea pedagogului de la internatul unde locuiau. Acolo, tinerii beau punch şi se distrau. Uneori, pedagogul afla de escapadele lor nocturne şi pleca în căutarea lor. “Aşa s-a întâmplat într-o noapte când pedagogul a aflat că au fugit de la liceu şi atunci ei auzind că vine pedagogul au mers repede într-una dintre camerele din cârciumă şi au coborât pe un cearceaf ca să nu îi prindă”, spune Lechinţan.

Cârciuma lui Bogdanffy a funcţionat în prima parte a secolului al XIX-lea. Apoi, probabil că nu mai era rentabilă, a fost închisă, iar în prezent a mai rămas doar o bucată din Bastionul Pantofarilor.

Avram Iancu, implicat într-o bătaie

Potrivit istoricului clujean, studenţii români şi maghiari aveau şi obiceiul să se bată cu soldaţii Imperiului Austro-Ungar şi cu calfele meşteşugăreşti. “Se spune că la una dintre bătăile acestea a participat şi Avram Iancu. După acea bătaie în care a fost implicat şi Avram Iancu, s-a făcut o audiere de martori la Liceul Piarist unde învăţau tinerii şi el (Avram Iancu – n.red.) a avut o hârtie de la doamna unde stătea în chirie pe strada care îi poartă acum numele, cum că el a venit acasă la ora cutare şi a stat acasă şi astfel a scăpat de pedeapsă. Dar se ştie că a participat şi el la una din bătăile astea cu studenţi”, afirm Vasile Lechinţan, citând documentele istorice.

În mod sigur, Avram Iancu a intrat în bătaie în semn de solidaritate cu studenţii.

Soldaţii imperiului aveau o garnizoană undeva lângă biserica Sf. Mihail, dar nu se ştie exact locul. Ei urmăreau să fie disciplină şi ordine în Imperiul Austriac.

Misterioasa Cârciuma Dracului

În secolele XVII-XVIII, studenţilor le plăcea să petreacă şi într-o cârciumă cunoscută sub numele de Cârciuma Dracului. Istoricii nu au reuşit să o localizeze, se ştie doar că era undeva în centrul actual al oraşului, astfel că acel local de odinioară rămâne învăluit în mister. “Avem informaţii despre o cârciumă denumită Cârciuma Dracului, dar nu ştim cam pe unde era. Nu o putem localiza. S-a ajuns să se pomenească despre ea în povestea legată de conflictul studenţilor prinşi de pedagog la Cârciuma lui Bogdanffy. Scrie în documente că ei au mers prima dată să se distreze la Cârciuma Dracului şi apoi s-au dus la Cârciuma lui Bogdanffy”, subliniază Lechinţan.

Dansurile măcelarilor din preajma Crăciunului

O altă cârciumă care apare în scrierile vechi era situată pe strada Regelui, actuala I.C. Brătianu, dar nu ştie nimeni locul exact în care funcţiona. De această cârciumă, al cărui nume nu îl cunoaştem, se leagă prima atestare documentară a dansurilor populare româneşti.

În anul 1605, în preajma Crăciunului, măcelarii din Dezmir, Feleacu şi Filea care veniseră cu marfă în Cluj au rămas în oraş şi au început să petreacă la cârciuma de pe strada Regelui. “În acele zile era permis şi măcelarilor din exerior să intre în Cluj pentru că trebuia să vină la Cluj principele Transilvaniei, Gabriel Bathory. Pentru curtea sa trebuia să fie adusă multă carne, de aceea măcelarii au venit cu marfă şi de aceea i-a prins Crăciunul la Cluj”, povesteşte istoricul clujean.

Şi dacă măcelarii au rămas la cârciumă, au început să petreacă cu băutură şi dans.

Cârciuma în care s-au jucat prima dată dansuri româneşti

De la voie bună până la ceartă nu este decât un pas dacă petrecerea este învăluită în alcool. Documentele istorice spun că în timpul distracţiei măcelarilor a avut loc o ceartă pornită de la muzica pe care o cântau muzicanţii. Scandalul a fost de mare amploare deoarece s-a ajuns la un proces. “Se spune la acel proces că s-au jucat şi dansuri româneşti şi maghiare. Probabil că unul dintre musafirii de acolo s-a certat cu măcelarii români pentru muzică. Eu socotesc acest episod ca prima atestare documentară a dansului românesc în Transilvania. Sigur că s-au mai făcut de-a lungul timpului, aluzii în lucrări, la căluşari, pe la 1595, dar nu specifică clar că este vorba de dans românesc, dar în lucrările referitoare la acel proces este specificat clar că s-au jucat şi dansuri româneşti”, comentează Vasile Lechinţan.

Se dorea interzicerea dansurilor populare de sărbători

Istoricul clujean subliniază că este uimitor să aflăm că în acea cârciumă s-au jucat pentru prima dată dansuri populare româneşti, un detaliu extrem de important pentru acel sfârşit de secol XVI şi început de secol XVII. “După aceea, mai găsim pe la 1680, atestate dansurile româneşti într-o horărâre a Sinodului Ortodox de la Alba-Iulia când se spunea să se interzică dansurile de sărbători ca urmare a unor ofensive ale reformei de atunci şi indirect aflăm că atunci duminica şi de sărbători erau jocuri în satele româneşti din Transilvania”, afirmă Lechinţan. Obiceiul dansurilor duminica şi în zi de sărbătoare vine până în zilele noastre, până în urmă cu aproximativ 50 de ani.

În numărul de mâine, 15 aprilie, al ediţiei tipărite şi pe site, tot mâine, după ora 15.00 veţi citi partea a doua a poveştii cârciumilor vechi din Cluj. Veţi afla cine a fost doamna Rasmann, unde era cârciuma Harom Lilium (La Trei Crini) şi cine obişnuia să bea acolo, veţi descoperi unde era „cuibul” tâlharilor din Cluj şi de ce ţăranii erau obligaţi să lase la poarta oraşului furcile, coasele şi topoarele.