monitorulcj.ro Menu

Actualitate

Prozatorul Mircea Constantinescu a MURIT la vârsta de 68 de ani

Prozatorul român Mircea Constantinescu a încetat din viaţă, luni, la vârsta de 68 de ani, informează Uniunea Scriitorilor din România (USR).

Mircea Constantinescu, născut la 18 iulie 1945 la Târgovişte, a absolvit Liceul "Ienăchiţă Văcărescu" din Târgovişte în 1963. A urmat apoi cursurile Institutului Pedagogic Bucureşti, încheiate cu dublă licenţă, în "Biblioteconomie" şi "Bibliologie", în 1966. În 1972, a absolvit Facultatea de Sociologie la Universitatea din Bucureşti, fiind licenţiat în "Sociologia culturii". A lucrat ca sociolog şi bibliolog. A debutat literar cu versuri în revista Amfiteatru, în 1966, care, în 1968, i-a acordat premiul pentru debut.

În 1968, a debutat editorial cu proză scurtă în volumul "Ciudăţenii de familie". De asemenea, a colaborat cu numeroase reviste din toată ţara. A fost membru al comitetului secţiei de proză al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, al Comisiei Sociale a Uniunii Scriitorilor, al juriului Concursului Naţional de Literatură "Moştenirea Văcăreştilor".

Totodată, Mircea Constantinescu a fost distins cu premii ale Societăţii Scriitorilor Târgovişteni. Dintre scrierile sale de proză se numără: "Ciudăţenii de familie" (1968), "Cancerul blond" (1970), "Smog" (1971 - lucrare retrasă din librării/ biblioteci, figurând într-un index promulgat de "revoluţia culturală" ceauşistă), "Amurgul levantinilor" (vol. 1- 1978, vol. 2 - 1981), "Îşi amintea de Casablanca" (1984), "Aleargă pentru viaţa ta" (1985), "Au fost odată ca niciodată" (1987), "Români, vă ordon să staţi la coadă" (1997), "Impozit pe viaţă" (1998), "Te rog să mai trăieşti puţin" (1998), "Stand-by" (2002), "Spovedanii" (2005) şi "Cu noi în cârcă, Europa" (2012). În proza non-ficţională, se numără volumele: "Cum îndemult Bucureştii petreceau" (1977), "Când toca la Radu-Vodă" (1992), "După Bucureşti, potopul…" (2002), "Tropăind prin Spaţiul Schengen" (2006), "Oraşul de la parter" (2009), "Noaptea, când toate blondele sunt brunete" (2010) şi "Ronţăit de viu" (2012). De asemenea, a scris şi eseurile "Triumful lui Făt-Frumos" (1979), "Vedeta" (2001) şi "La început a fost tăcerea" (2006).