Actualitate

Aplauzele sunt contagioase, la fel ca anumite boli

<p><strong><img src="documente/stories/2013/06_iunie/20/concert aplauze.jpg" border="0" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Un studiu, realizat de un grup de cercetători suedezi, relevă faptul că aplauzele sunt la fel de contagioase ca si alte boli deoarece, cu cât o mulţime de oameni aplaudă mai mult, cu atât indivizii care o compun devin ei înşişi susceptibili să aplaude, conform Mediafax.ro. </strong></p>

Potrvit specialiştilor de la Universitatea Uppsala din Suedia, acest fenomen, denumit "contagiere socială", este cunoscut din secolul al XVII-lea. În sălle de teatru, anumite persoane erau angajate ca să aplaude pentru a promova succesul pieselor prezentate pe scenă, antrenând astfel alături de ei publicul plătitor. Această practică a durat până în zilele noastre.

Cercetătorii au decis să studieze aceste cunoştinţe empirice şi să le introducă într-un model matematic cu ajutorul unor ecuaţii complicate.

Richard Mann, matematician la Universitatea Uppsala din Suedia, şi colegii săi au început acest studiu prin a filma şase grupuri diferite, alcătuite fiecare dintr-un număr cuprins între 13 şi 20 elevi, care asistau la o prezentare orală. Cercetătorii au analizat apoi aplauzele lor în cele mai mici detalii.

Pe baza cifrelor şi a graficelor realizate, oamenii de ştiinţă au constatat că între sfârşitul prezentării şi primele aplauze au trecut, în medie, doar 2,1 secunde. Ei au remarcat că a fost nevoie de mai puţin de trei secunde după acele prime aplauze pentru ca toţi ceilalţi spectatori din public să înceapă la rândul lor să aplaude.

După ce au testat mai multe modele de calcul statistic al probabilităţilor, cercetătorii suedezi au ajuns la concluzia potrivit căreia "probabilitatea ca un individ să înceapă să aplaude, după primele aplauze din sală, este proporţională cu numărul de indivizi care aplaudă deja".

În termeni profani, mituirea unor oameni pentru a aplauda este un principiu care funcţionează.

"Este vorba de o reacţie liniară, similară cu ceea ce constatăm la maimuţe în privinţa deciziilor asociate cu mişcarea şi la oameni în privinţa urmăririi privirii", au dezvăluit cercetătorii suedezi, în rândul cărora s-au aflat şi câţiva biologi specializaţi în comportamentul animal.

În schimb, cercetătorii au întâmpinat dificultăţi atunci când au încercat să identifice factorii care îi determină pe oameni să se oprească din aplaudat.