Actualitate

OPINIE. Bica, pedepsit pentru că judecătoarei nu-i place cum îşi trăieşte viaţa…

<p><em><img src="documente/stories/2012/03_martie/28/04 radu bica td 105.jpg" border="0" style="float: right; margin: 2px 5px;" />Iată o posibilă cronica a absurdului – articole din presă invocate în motivarea unei sentin</em><em>țe de condamnare la 5 ani de închisoare cu executare. </em></p>

Tribunalul Cluj a finalizat vineri motivarea hotărârii de condamnare a lui Radu Bica – fostul vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj – la cinci ani de închisoare cu executare; dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Cluj, iar data apelului a fost fixată pentru 9 aprilie. Avocații lui Radu Bica au atacat sentința pronunțată de judecătoarea Liana Cociș încă din 9 martie, dar în lipsa motivării sentinței nu s-a putut fixa un termen pentru judecarea apelului. Avocații fostului vicepreședinte al CJ Cluj au susținut nevinovăția clientului lor, iar motivarea sentinței lasă să se întrezărească un dosar subțire, bazat mai mult pe supoziții și interpretări personale ale magistratului cu privire nici măcar la fapte, ci la viața socială a inculpatului.

Dă-i cu deontologia-n cap…

Astfel, judecătoarea Liana Cociș face aprecieri de genul „modul de viaţă dus de inculpat, prea puţin în conformitate cu normele deontologice (care norme? stabilite de cine? – n.m.) privind o funcţie de demnitate cum este cea de vicepreşedinte a unui consiliu judeţean”, și enunță supoziția că fiica lui Radu Bica (studentă în anul 4, deci suficient de matură la cei puțin peste 20 de ani – vârstă la care absolvenții de Drept pot ajunge chiar magistrați, doamna judecător, și au deplină capacitate de exercițiu) ar fi „fără experienţă de viaţă şi profesională în administrarea unei firme, este practic inexistentă”.

Pentru judecătoarea Cociș, faptul că cineva din familia lui Bica desfășoară afaceri într-un domeniu total „rupt” de activitatea de la CJ, ba chiar într-un alt județ, este dovada că „desfăşura la scară destul de amplă, spunem noi, afaceri comerciale, prin persoane interpuse”, iar faptul că nu a ascuns acest fapt este notat în motivarea sentinței, cel puțin deplasat, cum că „inculpatul nu se sfiește să afirme”.

Și judecătorii citesc. Ziare.

De unde s-a documentat doamna judecător Cociș? Din motivarea publicată de presă aflăm că și-a procurat informațiile „din simpla lecturare a articolelor de presă apărute la momentele contemporane inaugurării stadionului, sau imediat după…”. Informații despre organizarea unor licitații, subliniez, nu despre timpul probabil ori despre programul cinematografelor, ci despre acțiuni cu o procedură strict stabilită prin lege. Mai mult, pe baza acestor informații „culese” din presă, doamna judecător Cociș trage concluzii care l-ar putea ține pe Radu Bica 5 ani după gratii.

Din aceste articole, judecătoarea află (și folosește în raționamentul care a dus la condamnarea lui Radu Bica) faptul că „domnul Alin Tişe, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, aşadar superiorul inculpatului, a discutat în varii ocazii despre necesitatea organizării unor licitaţii privind atribuirea contractelor de mentenanţă ale stadionului”.

Întâi, domnul Bica era subordonat domnului Tișe, deci nu era în poziția în care să determine decizia de organizare sau nu a unei astfel de licitații. Apoi, introducerea în motivarea sentinței a numelui președintelui CJ Cluj, Alin Tișe, care nu are nici o calitate în acest dosar, este de natură mai degrabă să îl exonereze pe Radu Bica (afară de cazul în care doamna judecător încearcă să arunce, prin aluzii meșteșugite, o mână de noroi asupra lui Tișe în prag de campanie electorală).

O inovație „magistrală”: infracțiunea de oportunitate

Mai constată doamna judecător o faptă inexistentă, dar pe care o notează în motivare. I-am putea spune „infracțiunea de oportunitate”. Adică, scrie Liana Cociș, „acestuia (lui Radu Bica – n.m.) i-a fost delegată coordonarea activităţii Direcţiei Generale Buget, Finanţe, Resurse Umane, iar potrivit Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Aparatului de Specialitate al CJ Cluj, unul din serviciile pe care inculpatul le are în subordine, din cadrul direcţiei pe care o coordonează, întocmeşte proiectele de hotărâre pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli atât în faza iniţială cât şi în cea rectificativă precum şi pentru bilanţurile contabile ale agenţilor economici aflaţi sub autoritatea CJ Cluj, în această categorie încadrându-se şi SC Cluj Arena SA”.

Să traduc, să priceapă și cei ce au minte-n cap, nu doar judecătorii: faptul că Radu Bica avea în coordonare un serviciu care elaborează bugete îl pune în situația de a putea, sau nu, cândva oricând, sau niciodată, să influențeze prevederile bugetare referitoare la Cluj Arena SA. Adică este vinovat de infracțiunea de oportunitate…

Prea respectuos să fie prietenos

Despre relația lui Radu Bica cu denunțătoarea Aspazia Droniuc, judecătoarea trage concluzia că „era mai degrabă rece, politicoasă, bazată, eventual (s.m.), pe interese profesionale comune sau pe afinităţi politice, dar nicidecum nu era o relaţie de prietenie apropiată, de genul celei în care să îţi poţi permite să ceri unui prieten o sumă de bani împrumut”.

Faptul că Radu Bica nu se „trage de șireturi” cu Aspazia Droniuc – o doamnă cu vreo 20 de ani mai tânără – este dovada că nu-i putea cere bani împrumut. Doar cine nu l-a cunoscut pe Radu Bica, un om de o politețe și eleganță exemplare, poate susține o asemenea enormitate. Dar asta nu contează, probabil, pentru doamna care scrie motivarea.

Nu-i moral să ai prieteni

Și mai arată doamna judecător în motivarea sentinței, că „nu era foarte moral” ca Radu Bica să plece în vacanță cu prietenii de familie care administrează o firmă ce are contracte cu Consiliul Județean. Dar, nu știu să existe în Codul Penal un articol referitor la infracțiunea de plecare imorală în vacanță cu prietenii…

Plus, o inexactitate (probabil). „Inculpatul a plecat într-o scurtă vacanţă în Austria pe spezele, în bună parte, ale firmei Fany Transport, administrată de prietenii săi de familie Cadar Ştefan Ieronim şi Cadar Olezia”, scrie judecătoarea Cociș în motivarea sentinței. (Probabil) doamna judecător nu poate face diferența dintre buzunarele familiei Cadar și contabilitatea firmei Fany, pentru că, dacă firma ar fi achitat chiar și numai o parte din costurile vacanței ne-am afla în fața unei alte situații juridice: deturnarea de fonduri, dare și luare de mită etc etc.

În aceeași logică (absurdă), doamna judecător Cociș ar trebui să își șteargă din agenda telefonului numele foștilor colegi de facultate acum avocați, să nu mai răspundă la salut foștilor colegi acum procurori și să nu mai socializeze cu nimeni dintre prieteni pentru că, mai devreme sau mai târziu, oricare dintre ei i-ar putea ieși în cale în straie de justițiabil… Mizerabilă concluzie, nu-i așa, doamna judecător?!

PS. În acelaşi dosar a mai fost condamnată şi Aspazia Droniuc, cea care a denunţat infracţiunea de corupţie, la o pedeapsă de un an şi zece luni de închisoare cu suspendare. Ea nu a contestat însă decizia. Discrepanța între cele două condamnări, faptul că Aspazia Droniuc nu a petrecut nici măcar o zi după gratii și faptul că nici procurorii nu au atacat sentința în cazul ei sugerează o înțelegere (faptă pedepsită de legile din România!). Cine ce înțelege din treaba asta, e treaba lui…