monitorulcj.ro Menu

Sport

Raluca Bucur, un căpitan cu „greutate"

Foto: arhiva personala

În vârstă de 29 de ani, Raluca Bucur este unul dintre pilonii principali care au pus umărul la revenirea Universității Cluj pe prima scenă a voleiului feminin românesc, după un sezon cu victorii pe linie. Raluca a ajuns să facă performanță în ciuda multor voci care o vedeau departe de acest sport imediat după perioada junioratului.

Născută în vara lui 1985, într-o familie de oameni normali, muncitori în fabrică, Raluca nu se încadrează în categoria sportivilor ce s-au născut cu microbul sportului pe care îl practică. Ca dovadă stă şi multitudinea de sporturi încercate până a se opri la volei.

A făcut  baschet, karate şi atletism

La 12 ani, pe când era la „Traian Vuia”, a participat la o selecţie în volei, sport de care nu s-a mai dezlipit. Până să-și găsească menirea, Raluca a cochetat cu mai multe sporturi, dar niciunul nu a uns-o la inimă. „Până să fac volei am făcut aproape toate sporturile posibile: baschet, handbal, atletism, chiar şi karate sau judo”, povestește Raluca.

Era printre cele mai bune de la echipă și era păcat să-și irosească talentul. Profesoara ei de educație fizică și sport a sfătuit-o să meargă la CS Unirea, la echipa antrenată „Am fost foarte supărată şi am plâns, nu voiam să plec de acolo. Eu eram bună în echipa mea, iar doamna Honorina avea numai jucătoare… extrem de bune, eram un începător pe lângă ele. Dar, acum, nu-mi pare rău că am plecat. Dacă nu mă duceam, probabil nu mai făceam volei în ziua de astăzi”, dezvăluie Bucur.

Contrar aşteptărilor, a avut evoluţii destul de bune la Unirea,  chiar dacă i-au trebuit aproape 3 ani ca să intre ca titulară într-un meci: „Era o diferenţă de valoare şi de vârstă destul de mari. Mă simţeam un pic stângace pe lângă fetele alea pline cu experienţă, dar am tras de mine să ajung şi eu la valoarea lor. La Baia Mare am intrat prima oară titulară şi am făcut un meci foarte bun, nu-l voi uita, dar după aia tot rezervă am fost, stai liniștit (râde)”.

350 de lei, primii bani din volei

  Pe la 18 ani a debutat  la Universitatea Cluj. Deşi nu era o conjunctură foarte fericită, a profitat de retrogradarea echipei în Divizia A2 şi de faptul că toate fetele au fost date afară după ratarea obiectivului: „Junioarele de la Unirea şi câteva de la Turda au făcut o fuziune şi am fost aduse aici. Multe n-aveam experienţă, dar am promovat chiar în primul an”, mărturisește Raluca. Au promovat doar pe foaie însă. Din cauza problemelor financiare au fost obligate să rămână un an în aceeaşi ligă. Tot un an a mai durat până să ajungă în Divizia A1.

Tot în aceeaşi perioadă a câştigat şi primii bani din volei. „Pe vremea aia, voleiul nu era un sport bogat. Nu puteai spune că trăieşti din ceea ce câştigi la volei. La 18-19 ani am început și eu să câştig din volei. Aveam salariu în jur de 350 de lei”, susține sportiva de 29 de ani.

După 3 ani petrecuţi în A1, „studentele” au retrogradat. Raluca voia însă o nouă provocare.  A plecat la Craiova, un loc unde nu-și imagina că va juca vreodată: „Aveam oroare de Craiova. Am zis că nu voi juca acolo sub niciun motiv, dar a fost o experienţă plăcută, la care nu mă aşteptam”. În primul an, au avut obiectiv salvarea retrogradării, pe care l-au îndeplinit cu brio. În următorul sezon, oltencele și-au depășit limitele și au reușit să se califice în cupele europene. Din păcate pentru Raluca, aventura în Oltenia ajunsese la final.

A vrut să se lase de volei

După episodul „Craiova”, s-a dus în Serbia, la Dinamo Azotara, echipă cu care a semnat pe un an.  Aventura de acolo a fost un adevărat coşmar pentru Raluca. La început a jucat ca titular, dar și-a pierdut repede postul, ajungând să șlefuiască banca de rezerve. „A fost un colectiv extraordinar acolo, dar eu am jucat cel mai slab volei din cariera mea. Nu ştiu de ce, m-am blocat, deşi eram pregătită şi aveam un antrenor bun”, rememorează clujeanca. Sătulă să fie rezervă, voleibalista a plecat după doar o jumătate de an şi a ajuns acasă cu gândul de a nu mai juca volei niciodată. „Am ajuns acasă în decembrie, aveam 24-25 de ani. Nu era momentul să mă retrag, dar am zis că eu nu mai joc volei. Gata”, explică Raluca. Numai ambiția a făcut-o să continue.

„Eu sunt foarte ambițioasă de felul meu. Singură am decis că pot continua să joc volei. Am venit la Cluj, fetele evoluau atunci în prima ligă, eram foarte bucuroasă că m-am reîntors”, povestește sportiva. Primul meci de la revenire a fost ca un cadou pentru psihicul ei de atunci: şi-a bătut fosta echipă de la Craiova, scor 3-0.

În acelaşi an şi-au îndeplinit obiectivul după ce au bătut adversara tradiţională la evitarea retrogradării: CSM Sibiu. Norocul nu le-a mai surâs şi în următorul sezon, pentru că au retrogradat.

Au promovat cu victorii pe linie

În sezonul 2013-2014, Universitatea Cluj a trecut la pas de adversarele din campionat şi a promovat en-fanfare în Divizia A1. Raluca s-a numărat printre jucătoarele de bază care au pus osul la revenirea „studentelor” pe prima scenă a voleiului românesc.

Ajunsă la 29 de ani, clujeanca e foarte încrezătoare în privinţa viitorului sezon. „Sunt 100% sigură că o să ne menţinem în Divizia A1 şi o să facem un pic mai mult. Eu sper să fim în primele 8 echipe. Noi suntem optimişti, ne dorim asta şi o să muncim din greu”, promite Bucur.

 Voleibalista a vorbit şi despre relaţia cu antrenorul  Dănuț Ciontoș şi responsabilitatea de a fi căpitan: „Am o relaţie bună cu antrenorul şi pentru că nu mai sunt aşa tânără, îmi permit să vorbesc altfel cu el, mi se pare că suntem  foarte deschişi. Referitor la poziţia de căpitan, eu nu simt nimic în plus, poate sunt anumite lucruri ce le discut eu în numele echipei, dar atât. Singura diferenţă e leucoplastul de pe echipament. Aici am jucat cel mai mult şi poate de asta am fost aleasă căpitan. Dacă eram la altă echipă, era altceva”, explică Raluca Bucur.

CV Raluca Bucur

Data și locul nașterii: 20 august 1985, Cluj-Napoca
Înălțime: 1.75 metri
Pasiuni: volei, laptenis, fotbal
Sportivi preferați: Mesut Ozil (Arsenal Londra), Ibrahimovic (PSG), Marcelo (Real Madrid), Novak Djokovic, Simona Halep.

Articol scris de Bogdan OBUF (student la FSPAC-UBB, anul II)