monitorulcj.ro Menu

Când nu totul are o rezolvare. Ce i-a făcut pe olimpicii de aur ai Clujului să afirme că românii nu-i pot ajunge pe chinezi, ruşi şi americani: „N-ai ce să le faci. Oricât ne-am chinui, nu putem să-i ajungem”

Au crescut cu matematica şi informatica în sânge, au reuşit să cucerească medalii după medalii atât în ţară, cât şi în străinătate, să concureze cot la cot cu cele mai iscusite minţi din lume şi să nu se descurajeze când alţii au fost mai buni decât ei. Doi elevi din Cluj-Napoca, olimpici la informatică, povestesc despre provocările şi lipsurile din sistemul românesc de învăţământ şi ce i-a determinat să rămână să facă performanţă la ei în ţară.

Alexandru Velea (18 ani) şi Sebastian Nechita (17 ani) sunt elevi ai Liceului de Informatică Tiberiu Popoviciu din Cluj-Napoca. Recent, ei s-au calificat la olimpiada naţională de informatică.

Alexandru Velea povesteşte că a început să-i placă informatica de când era copil şi a fost motivat de exemplele din familie care au reuşit în acest domeniu. 

„Informatica mă pasionează din clasa a V-a. Atunci nu se prea făcea informatică la gimnaziu. Mie mi-a plăcut informatica de când eram mic. M-a pasionat mai mult decât ar fi trebuit”, a spus Alexandru.

Un exemplu bun pentru el a fost unchiul său care este programator. „Eram foarte mic şi el lucra la o firmă care făcea softuri pentru bănci. Şi tot mergea anual în Barbados să-i ajute. A făcut master în Elveţia. Adică chiar îmi plăcea. Ziceam că este o meserie pe care chiar mi-ar plăcea să o am şi poate ar fi drăguţ să mă apuc de acum”, povesteşte cu mândrie despre unchiul său.

Muncea cot la cot cu elevii de liceu

Începuturile în informatică le-a avut la Palatul Copiilor din clasa a V-a. Pentru că a avansat rapid, a ajuns să studieze cot la cot cu elevii din liceu. „De pe clasa a IX-a am studiat alături de domnul Ilea de la Emil Racoviţă. Mergeam la Excelenţa (n.red. ore susţinute de Inspectoratul Şcolar Judeţean pentru pregătirea elevilor care participă la olimpiadă) pe care o ţinea el vinerea”, a precizat Alexandru.

 „Tot ce-am făcut eu a fost pregătire în plus în timpul meu liber”

Pentru Alexandru Velea cel mai prolific an de când participă la olimpiade a fost în clasa a XI-a când a câştigat locul întâi la naţională, argint la internaţională şi argint la europeană. „Pe clasa a VI-a am ieşit pe locul trei, pe clasa a VII-a nu m-am calificat, iar pe clasa a VIII-a m-am dus la Balcanianda de juniori, care este singurul concurs de juniori şi am luat bronz. În clasa a IX-a am luat locul trei la naţională şi m-am calificat la lotul de liceu. Pe clasa a XI-a am luat locul întâi la naţională, argint la internaţională şi argint la europeană”, spune cu modestie Alexandru.

La olimpiada internaţională fiecare ţară are o echipă de patru oameni. Elevii olimpici din România se luptă la matematică cu ţări precum China, Statele Unite ale Americii sau Rusia, ţări la care „n-ai ce să le faci”. Alexandru a aflat şi care sunt minusurile din România. „La matematică ieşim tot timpul în top zece, la fel ca la informatică. Noi concurăm cu China, Rusia, Statele Unite, Coreea. La care n-ai ce să le faci. Oricât ne-am chinuit, nu putem să-i ajungem. Oamenii buni merg acolo şi lucrează pentru ei. Nivelul la care poţi să ridici maximul este dat de profesorul care pune probleme. Dacă din oamenii tot pleacă în străinătate, nici profesorii nu sunt la acelaşi nivel. Ca olimpic trebuie să lucrezi foarte mult ca să începi să fi din ce în ce mai bun, dar în acelaşi timp trebuie să-ţi măreşti şi aria de probleme de care te poţi atinge. La internaţională am luat medalie de argint”, a declarat Velea.

Sângele apă nu se face

Coincidenţă sau nu, cercurile în care se învârtea de mic copil au fost elitiste. „Tatăl meu lucrează la armată şi aparent, nu ştiu de ce, dar mai toţi din zona unde lucrează el au copii care sunt olimpici la informatică. Eu când eram pe clasa a V-a  un coleg de-al lui avea un copil pe clasa a VIII-a care a mers la Balcaniadă şi îl admiram foarte mult. Lua o grămadă de premii. Şi chiar îmi plăcea viaţa asta”, rememorează Alexandru.

Informatica nu are limite

În clasa a X-a mers în Bucureşti şi a studiat un an de zile la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti. „Acolo mi s-a părut briliant. Eram şaisprezece elevi şi toţi eram olimpici. Era extraordinar”, şi-a adus aminte Alexandru.

Informatica l-a învăţat că nu există limite şi l-a motivat să se autodepăşească în fiecare zi. „Tot timpul la matematică mai lucram în plus, mai mergeam la concursul judeţean de matematică, mai luam o menţiune şi mă credeam olimpic de matematică. Apoi i-am întâlnit pe olimpicii la matematică care munceau opt ore pe zi şi făceau maratoane de 24 de ore de matematică şi atunci mi-am dat seama că nu sunt olimpic la matematică. Lucrurile astea îţi schimbă percepţia. Pe măsură ce eşti mai bun ai alte aşteptări şi e natural să ţi le măreşti”, a spus Alexandru Velea.

Despre sistemul de învăţământ

Despre sistemul de învăţământ din România, Alexandru spune că există atât lucruri bune, cât şi lucruri care pot fi schimbate. „În România dacă ai terminat ştii că eşti bun. Sistemul de învăţământ românesc ţi le bagă pe toate pe gât, nu zic că-i un lucru bun, dar dacă cumva le faci faţă, ştii că eşti în stare să te descurci în continuare”, a spus Velea.

Deşi este as la informatică, nu a ales să aplice la o facultate din străinătate şi va învăţa la Universitatea din Bucureşti, alături de prietenii lui. „La facultate contează ce faci tu în timpul liber. Sunt puţine facultăţi la care numele îţi face o prestanţă. Am un prieten, de exemplu, care nu a terminat facultatea şi îi merge destul de bine. Eu vreau să fac facultate ca să fac un masterat sau un doctorat”, a menţionat Alexandru.

Pe lângă informatică, una dintre pasiunile pe care le are Alexandru sunt jocurile de strategie. „Aveam şase ani, iar unchiul meu se juca Age of Empire, Starcraft şi mi-au plăcut şi mie de când eram mic. Acum aş vrea să mă apuc de Starcraft II, doar că este o linie pe care dacă ştiu că o trec mi s-a dus jumătate de timp, şi aş vrea să-l investesc în altceva”, a spus Alexandru Velea.

Mark Zuckerberg? Ce a făcut el util?!

Un om pe care Alexandru îl apreciază foarte mult este profesorul lui. „Profesorul meu de informatică, Andrei Grigorean, este un model pentru mine. Nu mi se pare un model Mark Zukerberg pentru că nu a făcut nimic util. Prostia lui a pornit dând note la fete în facultate. În schimb, tipul care a făcut Paypal chiar mi se pare ok. Steve Jobs nu era un programator, ci un businessman”, a tranşat problema Alexandru.

Cine se aseamănă se adună

Sebastian Nechita este coleg şi prieten cu Alexandru Velea. Poveştile celor doi se aseamănă foarte mult. „Am participat în clasa a V-a la olimpiadă şi atunci nu-mi prea plăcea. Nu am făcut niciun punct acolo. Am renunţat la informatică până în clasa a IX-a. Şi a început să-mi placă. În clasa a X-a m-am calificat la naţională şi am luat locul doi, iar anul acesta am luat locul patru”, a spus Sebastian Nechita, elev în clasa a XI-a la Liceul de Informatică Tiberiu Popoviciu.

Fizica l-a ajutat să gândească logic şi să-şi trezească interesul pentru informatică. „Din clasa a VI-a am început să fac fizică şi mi-a plăcut. Când am ajuns în clasa a IX-a am avut o gândire dezvoltată. Totul era logic. De aceea mi-a plăcut informatica pentru că puteai să controlezi totul”, a spus Sebastian.

Din clasa a IX-a a început să ia ore de matematică de la profesorul Lucian Ilea. „Fac şi acasă exerciţii. Nu am orar fix. Depinde de ziua respectivă. Cam trei ore pe zi exersez în timpul liber”, a declarat Sebastian.

Deşi unii elevi de vârsta lui nu se gândesc încă la studenţie, Sebastian ştie deja ce vrea să facă cu viaţa lui. „Vreau să mă duc la UBB la informatică. Nu vreau să plec din ţară”, a mai spus Sebastian.

Sebastian Nechita spune că sistemul de învăţământ românesc, în comparaţie cu cel american, este mai bun. „Comparativ cu alte ţări, cum ar fi America, mie mi se pare că facem o şcoală foarte bună. La liceu mi-ar plăcea să fim axaţi pe matematică, informatică, fizică. Dar e bine să învăţăm din toate câte puţin”, a concluzionat Sebastian.

Iarna îi place să se dea cu snowbord-ul, să se dea cu bicicleta şi să meargă în drumeţii la munte alături de familie şi prieteni. Performanţa l-a ajutat să-şi dezvolte spiritul de echipă.

Copilul de aur al matematicii clujene

Dragoş Crişan este un alt elev minune al Clujului. El este în clasa a VIII-a la Colegiu Naţional Emil Racoviţă din Cluj-Napoca. Monitorul de Cluj a mai scris despre numărul mare de medalii pe care Dragoş Crişan le-a câştigat. „În clasa a VI-a la matematică am luat prima menţiune şi medalie de aur la nivel naţional, iar acum în clasa a VIII-a am luat menţiune şi medalie de aur la nivel naţional”, a spus Dragoş. Pe lângă medaliile câştigate Dragoş s-a calificat şi în lotul naţional pentru olimpiada balcanică la matematică.