Introducere in citirea Sfintei Scripturi - Prolog

Cu omul adamic Creatorul vorbea intr’un singur limbaj; omul cazut n’a mai inteles graiul ingerilor, si’ntru târziu s’a pomenit Moise ca tocmai pe el, bâlbâitul, il trimite Dumnezeu sa le graiasca oamenilor cuvintele Sale.
     - Cum o voi face, Doamne, de vreme ce sunt gângav?
     - Tu, intr’adevar, esti, dar Aaron, fratele tau, nu e. Eu ii voi spune tie, tu ii vei spune lui, el le va spune oamenilor, si astfel tu vei fi pentru el ceea ce sunt Eu pentru tine.
     Cuvântul devenise cuvinte, Teologia se facuse filologie.
     A mai trecut o vreme, Moise a mai primit o porunca:
     - Apuca-te si scrie totul intr’o carte!
     Si el a scris totul intr’o carte. De aici, lunga si dramatica istorie a textului biblic, cu autori sacri sau profani, cu limbi originale sau derivate, cu graiuri uitate sau stâlcite, cu traduceri mai bune sau mai putin bune, cu copisti atenti sau osteniti, cu tomuri, codici si colectii vrafuite, cu studii si cercetari savante, cu evaluari semantice si editii critice..., totul, in ultima instanta, menit sa-i redea filologiei transparenta teologica prin care cuvintele redevin Cuvânt.
     Asa sta Biblia in fata cititorului: ca o prescura care poate sa ramâna pâine dospita, poate deveni anafura sau le poate transfigura in Trup euharistic. Trepte de patrundere, trepte de cunoastere; trepte de cunoastere, trepte de initiere; trepte de initiere, trepte de sfintenie: „Chiar daca L-am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cunoastem astfel“.
     Prin urmare, cititorule, daca vei deschide Cartea din simpla curiozitate sau deprindere, spre a-ti implini nevoia de a sti, si daca ai strabatut-o ca pe un simplu act de cultura, fii sigur ca n’o vei uita. Daca ai zabovit asupra-i cu un oarecare interes lingvistic, vei fi aflat ca in ebraica si in greaca veche sunt semanate cuvinte, fraze si denumiri eterogene, imprumutate din culturile cu care autorii biblici s’au invecinat sau din altele pe care nici ei si nici parintii lor nu le-au stiut. Daca ai citit-o numai ca pe o opera literara, iata ca ai gustat intr’insa belsug de genuri si specii, poezie lirica si epica, istoriografie, legislatie, imnuri sacre si sapientiale, pagini profetice si apocaliptice, proze scurte si nuclee de roman, scenarii dramatice si eseuri filosofice, sentinte aforistice si incantatii prozodice... Daca ai cercetat-o cu un ochi critic necrutator, vei fi descoperit si ceea ce, in fapt, cautai: naivitati, inadvertente, lacune, suprapuneri, distorsiuni, interpolari, paralelisme si multe alte metehne care te vor sminti in masura in care te vei opri aici.
     Daca, pentru nevoia de a intelege, o vei cerceta a doua si a treia oara, mai cu de-amanuntul, cu’ncetineli si reveniri, daca-ti vei pune gândul pe textul din fata si pe cele paralele, insemnate alaturi, atunci cugetul tau va fi in stare sa pipaie intelesurile din spatele cuvintelor, sa patrunda in luminisurile alegorice ale intâmplarilor, sa desluseasca de ce jertfa lui Avraam, de pilda, s’a petrecut ca fapt istoric la vremea ei, dar „si’n prefigurare“ pentru vremile din urma. In acelasi timp, reliefurile noilor tale lecturi iti vor deschide calea de acces catre intreaga cultura europeana, in tot ce are ea mai inalt si mai frumos de-a lungul ultimului mileniu.
     Dar daca, pentru nevoia de a cunoaste, te vei deprinde s’o citesti nu atât pe dinafara, cât mai ales pe dinlauntru, daca sufletul ti se va aprinde in vapaia celor ce se intraripeaza cu dumnezeiescul dor, atunci dorul acesta iti va descoperi ca de vreme ce toate cartile acestei Carti au fost scrise de dragul unui singur personaj, Iisus Hristos, prevestindu-L si vestindu-L, si de vreme ce Iisus Hristos a venit in lume de dragul unei singure fapturi, omul, inseamna ca toata Cartea se indreapta spre o singura fiinta, care esti tu, cititorule. Daca o ocoleai, ar fi fost sa treci pe-alaturi de propria ta viata; dar fiindca ti-ai asumat-o, a fost sa te descoperi pe tine sieti. Acum, ajutat de Sfintii Parinti ai Bisericii si, la nevoie, de insemnarile din josul paginii, vei patrunde in adevarurile de credinta si in sensurile adânci ale Scripturii, adica in lumina lecturii ei duhovnicesti, singura care te ridica deasupra lui a sti si deasupra lui a intelege, anume in vazduhul lui a cunoaste, acolo unde cuvintele redevin Cuvânt si eternitatea te imbie la Viata; caci „viata vesnica aceasta este: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat,! pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis“.
     Odata ajuns aici, nu-ti mai ramâne decât Bucuria.